1,614 matches
-
că‐ți vine plânsul 118 Că numai oasele‐au rămas și sufletul dintr‐ însul. Apoi să știi c‐a fost război și moarte‐ aici nu șagă; Cădeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mamă dragă. și colo‐ n deal cum fulgera, Un plumb simții că vine și n‐avu loc, cât larg era, Decât în piept la mine. Mă doare‐ n piept, dar nu să țip, și‐așa mi‐e dor de‐ acasă, și‐ aș vrea să plec, dar nu e
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lama. „Nu e nici o grabă.“ Astfel se liniștea pe sine însuși Nobunaga. Flăcările începuseră să intre în cameră. Închise ochii. În acel moment, tot ceea ce-și mai amintea începând de la cea mai fragedă vârstă și până în momentul prezent îi fulgeră prin minte, ca și cum ar fi călărit un cal în galop. Când deschise ochii, praful auriu și ilustrațiile de pe cei patru pereți iradiau un roșu viu. Petuniile pictate pe tavanul cu în relief se transformau în flăcări. Într-adevăr, nu dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja împușcături, lănci și săbii lungi fulgerau în lumina dimineții, iar, din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui Oiwa, apărate de Nakagaba Sebei, și Muntele Iwasaki, ocupat de Takayama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de banițe.“ Însă chiar și cu acest ordin, furia lui Hideyoshi nu se potoli și, chemându-i pe generalii care, întâmplător, erau prezenți, dădu el însuși o comandă de ieșire. — Deci, așa se poată blestematul ăla de Kazumasa! tuna și fulgera Hideyoshi. Vreau să luați un corp de rezervă și să-i ajutați pe oamenii noștri din fața liniior lui Kazumasa. Atacați-l toată noaptea. Atacați-l mâine dimineață. Atacați-l și mâine noapte. Executați atac după atac și nu-i lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
într-o rână, între două păhărele, o sticlă în care, după culoare, se ghicea o băutură din cele ce numai bătrânul știa să le facă... “Cine și când a adus aceste bunătăți? Fata din vis... sau din realitate?...” - mi-a fulgerat prin gând. Am luat panerul și l-am dus călugărului ca pe un trofeu. El mă privea cu ochii mijiți, poleiți cu lumină și bucurie. A întins brațele și l-a primit ca pe o ofrandă. Apoi, cu gesturi rituale
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
caz de gripă porcină. Dacă vreau să mă fac băiat cuminte, despre astea mă voi apuca de scris de mâine, fiindcă și așa articolul meu pe azi s-a dus naibii... Să fie amendată Franța! Săptămâna trecută, Băsescu tuna și fulgera, din cușca lui de la Cotroceni, că nici peste nouă mări și nouă țări, nu ai să găsești judecători pe lumea asta, care să fi făcut mai mult rău propriului popor decât judecătorii români. Și dacă stai să te gândești ca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Buni, vreau să vină și ea la noi să ne jucăm cu Ostiță. O să se bucure.” Eu tresar îngrozită și visul renaște în mine la o intensitate mai mare. Mâna nebunului îmi strânge umărul cu putere și ochii lui mă fulgeră dureros. ”Hai, mă... Nu-ți face nimic. Ne pitulăm și el trece peste și se bucură”. Mult aș vrea să merg, dar groaza îmi încleștează fălcile și nu spun nimic. Fug în pod și privesc prin turnulețul de sticlă cum
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu i mai aparține și nebunul abandonează fuga. Eu plâng, plâng de frică, plâng de milă, plâng pentru că există nebunie . Seara, în vis, nebunul îmi apărea ca un uriaș care sprijinea cerul cu capul, iar voce lui tuna, ochii îi fulgerau. Mă prindea de spate și eu urlam de frică ca un lup mic și flămând... Mama mă mângâia și-mi făcea cruce: ai visat urât. Liniștește-te, dormi! Ea nu știe că-l necăjim pe nebun. S-ar supăra prea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îmi zâmbește încurajator, de sub nuferii negri, tatuați ostentativ pe fruntea de zeiță renăscută... Ochii ei sunt oglinzile mele. Imaginea mea se bifurcă: viața se scaldă în apa ochiului drept, netezindu-și formele fine, moartea se zbate în apa ochiului stâng, fulgerându-mi sufletul. Vreau să le împac pentru eternitate. Dar mă dor anotimpurile din răscruce. -Ingrato!... Îmi strigă inima. -Câte femei, mult mai frumoase, nu zac la colț de stradă, așteptându-și dureroasele anotimpuri? Gândul, prieten și dușman, mă bate amical
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la bătrân, a cărui imagine devenea din ce în ce mai luminoasă, până când, în cele din urmă, a ajuns un glob de lumină. M-am frecat la ochi pentru a-mi limpezi vederea... Când i-am deschis, o rază de lumină arzătoare mi-a fulgerat privirea... „Ce poate fi asta?” - m-am întrebat nedumerit. Am căutat alt punct din fața mea... Un perete... cel dintre ferestre îmi oprea bătaia privirii. Abia atunci mi-am dat seama că o rază de soare furișată printre frunzele nucului din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai departe. Mergem, părinte. Mergem, dar nu știu cum să spun să nu greșesc... Tare mă tem că spusa „Să nu faci ce face popa, ci să faci ce spune el” este ticluită de sfințiile lor preoții și nu de popor... Bătrânul mă fulgeră cu o privire amuzată și îmi vorbește râzând: Vezi, fiule, cum ești? Mă faci să-ți dau dreptate și... nu am încotro. Acum însă o fi adevărat, n-o fi adevărat, dar Dumnezeu a orânduit în așa fel lucrurile încât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
St John Froude vâsli surprinzător de constant pentru un om cu o jumătate de sticlă de whisky înăuntrul lui și cu inima cuprinsă de mânie. Cu cât se apropia mai tare de mănunchiul de prezervative, cu atât mai puternic îl fulgera mânia. Nu era vorba pur și simplu de faptul că avusese parte de un acces de spaimă inutil legat de starea ficatului său la vederea obiectelor respective îacum, când se apropiase, putea să-și dea seama că erau reale), ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
public acest lucru. Predicile sale pe tema respectivă fuseseră încărcate de o înflăcărare înspăimântătoare și atât de plină de viață, încât reverendul se alesese cu exilul la Waterswick. Acum, în timp ce vâslea pe canal și intra în Eel Stretch, tuna și fulgera în tăcere împotriva contracepției, a avortului și a relelor provocate de promiscuitatea sexuală. Toate erau simptome și cauze și simptome cauzative ale haosului moral în care se transformase viața de pe Pământ. Și, în cele din urmă, mai erau și excursioniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
contestat gradul trei. Diagnosticul nu permite însă alt grad. Ce lucrați? — Desenatoare. — Nu e cea mai grea muncă. — Obosesc repede, nu mă pot concentra. — Analizele nu arată nici o schimbare față de internarea precedentă. — Eu cred că arată... Chipul se îngustase, privirea fulgera. — Asta-i altă chestiune, ce credeți și ce nu credeți dumneavoastră. Menținem gradul trei și vă trimitem la Institut, pentru expertiză. Scrise, din nou, pe foaia din carnetul de rețete, recomandarea pentru expertiză. Femeia ieși, trântind furioasă ușa. — Să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de mult, încât diferența nici nu mai contează. Mă făcea să râd des, ceea ce experții în medicină afirmă că e bine pentru sănătatea fizică și mentală. Îmi tolera toanele și hachițele, îmi suporta melancoliile negre, rămânea calmă în timp ce tunam și fulgeram împotriva G.O.P.-ului, a C.I.A.-ului și a lui Rudolph Giuliani. Mă distra cu devotamentul ei nebunesc față de Mets. Mă uimea cu cunoștințele enciclopedice despre filmele vechi de la Hollywood și cu talentul de a identifica fiecare actoraș uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
meritau să fie promovați și despre cum o anumită directoare era atât de afurisită doar ca să își ascundă complexul de inferioritate. Doamne, nu avea un cuvânt bun de spus despre nimeni. Din păcate, eu trebuia să-l ascult tunând și fulgerând în drumurile noastre cu mașina până la cinematograful multiplex, de două ori pe săptămână. De-abia când privești în urmă la o relație îți dai seama ce nefericit erai. Atunci, presupun că lași lucrurile să meargă de la sine, fără să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ști ce înseamnă asta în limba engleză. Cred că sunteți foarte fericită, spun politicoasă. Fiindcă fata dumneavoastră se căsătorește. — Da, sigur, Tom îi e foarte devotat lui Lucy, zice agresivă. Total devotat. Nici nu se uită în altă parte. Mă fulgeră cu privirea și eu zâmbesc vag. Serios, ce ar trebui să fac? Să vomit pe el sau ceva de genul ăsta? Să‑i spun că e cel mai urât bărbat pe care l‑am văzut în viața mea? Toată lumea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Hei, e cald aici? zice Suze, cu o voce brusc răgușită. Își dă jos jacheta, își scutură părul pe spate și‑și trece o mână pe obraz. Mi‑e foarte... cald. Ție nu‑ți e cald, John? John Gavin o fulgeră cu o privire ucigătoare. — Ce anume voiați să‑mi explicați, domnișoară Bloomwood? — Doar că am de gând să‑mi reglez situația, zic, cu glas tremurând. Știți, vreau să schimb complet macazul. Vreau să stau pe propriile mele picioare și... — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vrea să ieși pe culoar să fumezi, cei din compartiment stau cu ochii țintă la tine, se uită? Nu se uită? — Bonjour, mesdames, messieurs! Vos billets, s’il vous plaît! Te ridici alene de pe banchetă, Îți supraveghezi fața Încremenită care fulgeră În golul unei oglinzi, e fața ta? Parcă nu e. — Your ticket, please! Te strecori pe lângă pardesie, sacouri, pălării, pe lângă pantofi lustruiți lună pe care te străduiești să nu-i calci, te prelingi de-a lungul culoarului, speri ca fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele bănuitoare de pe culoar să creadă că el a intrat În compartimentul gol, chipiul lui fulgeră În golul oglinzii, e chipiul lui, e fața ta, ascunde-te repede, unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai mai trăit, unde? Nu-ți amintești când, nu-ți amintești unde, ah, ce plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ai să te rostogolești În bezna tăiată de rotocoale orbitoare de lumină. Sus, pe pasarelă, uite soldatul cu arma Întinsă, nemișcat, ca o statuie. — Cine ești? De unde vii? Unde mergi? Arată actele! Răspunde! * Ai țâșnit de sub banchetă, fața ta Îngrozită fulgeră În golul unei oglinzi. — Actele! strigă vameșii, grănicerii și bat cu patul puștii În ușa compartimentului. — Actele! Cine ești? — Unde mergi? Ce cauți aici? Răspunde sau trag! * Nu te speria, stai liniștit, e același vis sâcâitor, ca să te trezești, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tăi, sunt florile roz din mărul Înflorit de-afară, o adiere de vânt le-a aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care fulgeră În golul geamului deschis. E fața ta? Parcă nu e. Reciți: mai bine renunță sărmanul de tine la drumul spre pietroasa Ithacă decât să tot rătăcești ani de zile prin Întuneric și ceață spre locul unde nu te mai așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și să suporți atâtea emoții de ce? Nu te poți Întoarce Într-un loc, sperând că te Întorci În timp, crede-mă, dragul meu! Ceea ce vrei tu să regăsești nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta... Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze, copacii albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Traian ieri, Încercând să Îl convingă să asculte o violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
activă a acestei ultime doamne Dobrotă a determinat-o să Încerce și imposibilul. Dar, și cu aceste memorii, și fără ele, era evident de când s-au căsătorit că avea să le fie destul de greu. Pe acoperișul de ardezie, pe lângă care fulgeră mașina, un porumbel alb merge cu mișcări mici și rapide, de șobolan. În spate, un cer dulce, verde-ivoriu, Încălzit de soarele care coboară. Când se uită la el, Îl inundă obișnuita stare de liniște calmă. E cerul lui, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]