7,001 matches
-
despre Monterey la meciul de polo. —A fost atât de aiurea... de ciudat... de parcă era gelos sau ceva de genul ăsta, spuse Lauren. Pot să fumez? — Doar de data asta, zise Thack. Dacă Îmi dai și mie o țigară, să fumez și eu. Lauren Își scoase portțigaretul din poșetuța verde din piele de șopârlă și Îi oferi lui Thack o „platină“. —Divină, zise el, privind țigara și aprinzându-i Întâi lui Lauren țigara, și apoi lui Însuși. Trase un fum, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
le-a zis muncitorilor că nu e mort. Și muncitorii au râs. Au aruncat lopata în camion. Și din sac s-a auzit un scheunat. Un lătrat. În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, în timp ce bătrânul așteaptă mai încolo, fumând. Traficul vâjâie pe șosea. Pe partea cealaltă a Autostrăzii 84, o familie care s-a dat jos dintr-un break desface un pled pe acostamentul de pietriș; înăuntru e o pisică portocalie moartă. Mai încolo, o femeie și un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bețe de chibrit. Pe bani nu, că-mi luasem angajament solemn... Hm! Tu și pocherul... Ai grijă, îl amenință profesorul cu degetul întins spre el nu mă mai lua așa..., în public, că s-ar putea... Unde s-o fi fumînd aici?, că-n sală nimeni nu fumează întreabă el, uitîndu-se în jur. Probabil afară... Nu vă recomand spune Lazăr sec. Și normal, pe-așa vreme... rîde profesorul. Iazul e adînc al naibii precizează Lazăr. Acolo am învățat și să lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi luasem angajament solemn... Hm! Tu și pocherul... Ai grijă, îl amenință profesorul cu degetul întins spre el nu mă mai lua așa..., în public, că s-ar putea... Unde s-o fi fumînd aici?, că-n sală nimeni nu fumează întreabă el, uitîndu-se în jur. Probabil afară... Nu vă recomand spune Lazăr sec. Și normal, pe-așa vreme... rîde profesorul. Iazul e adînc al naibii precizează Lazăr. Acolo am învățat și să lovesc de la distanță. Desenam cinci foi de viță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și, cîteodată, băuturi... Ei, rîde Ion cum ți se pare marele Theodor Săteanu? I-a trimis lui taică-su vițel, sau nu? Ce vițel?! pufnește în rîs Mihai, căscînd prelung, a somn. Ion își aprinde o țigară, pe care o fumează încet, savurînd-o. Nu-i răspunde lui Mihai, preocupat să răsfoiască o revistă literară găsită pe birou, printre cele de specialitate. E rentabil să faci literatură? E rentabil să faci copii? Noroc de televizor! N-am mai pus mîna pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i cu icoana, de unde știi de ea ? Mai treacă încă un deget... Zău că-s curios! M-a turnat careva? Se vede pe fereastră, din stejar. Vara, vin cu șefu' în zori, urc, arunc undița și stau între crengile stejarului, fumînd în liniște. Șefu' are permis; eu, nu. Icoana îmi place, e o copie color a unui tablou din Muzeul de Artă a R.S.R.-ului. E icoană veritabilă! ripostează în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde Lazăr. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fotoliu foarte comod, făcut în întregime de el, cu schelet metalic, rotativ, căptușit cu burete, acoperit cu o cuvertură asemeni aceleia de pe pat. Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vine la el: Dacă n-au mai mîncat, nu riscați, nu e bine, ficatul lor nu-i învățat cu... Sînt doctor..., chirurg, e drept, dar... Copiii sînt luați și plimbați, să tacă. Lazăr se întoarce de la grupul sanitar, unde a fumat o jumătate de țigară și se așază pe scaun, atent la reacția profesorului, care răsfoiește un caiet-program pentru piesa lui Mihai. Mi-a spus Săteanu, la telefon, că mîine sînt invitat la o premieră. Asta? Da. Mîine-i, de fapt, avanpremieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mă, ce somn grozav! Parcă mi-a mai trecut și durerea de cap, că... Ce te uiți? Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai la viitoru-mi socru am văzut de-astea, fuma doamna. Ar vrea să mai zică ceva, dar un gînd rău, iscoditor, îi aduce în minte surîsul femeii, la ultima lui trecere prin Iași, cînd și-au luat rămas bun; parcă voia să-l certe că s-a întîlnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
loc la începutul lunii octombrie, după calendarul islamic. În fiecare an, în luna septembrie este Ramadanul. Timp de 29 sau 30 de zile, musulmanii mănâncă numai înainte de răsăritul soarelui, iar ziua nu mănâncă și nu beau nimic și nici nu fumează. Aceste restricții nu sunt valabile pentru copii, bătrâni și femei aflate în perioada menstruației. În schimb, aceștia nu au voie să mănânce în locuri publice. Bolnavii și cei aflați în călătorie nu au obligația să respecte aceste reguli, însă trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
serviciu și-l luase acasă. Îi cunoștea pe toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dacă ai sânge în tine, pe cuvântul meu că nu prea vreau, s-ar putea să mor otrăvit, și dacă aș renunța la cazemată nu m-ar mai lăsa Bebe să plec, e prea fericit că o să mă oblige să fumez, am fost obligat, mama, îmi dau cuvântu’ de onoare, dacă aș fi putut să fug aș fi fugit, mă țineau și Bebe și Migu, s-au prins și ei că nu vroiam să mor otrăvit, Bebe aprinde chibritul, trage din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
reproșuri sau povești lacrimogene, nici cu scandal, nici cu flori, ci ca s-o invite la un concurs de atletism. S-au dus, pentru că ea era miloasă și avea remușcări (cu toată naturalețea semeață de pe chip), iar băiatul ăla (care fuma întruna și nu prea ridica ochii din asfalt) mai umbla și șchiop de câteva zile, după ce-i cursese acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la startul unei probe de semifond, ea s-a speriat și a țipat tare, tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
larg deschisă ușa camerei Mateiului mic, ochii mei nu s-au întunecat. Noroc că lui, coautorului (care a bănuit ori s-a temut că ochii mei se vor întuneca), i-a mai trecut mâncărimea aia pe dinăuntru. ...uite că am fumat trei țigări, nu una, iar tata s-o fi săturat să mă aștepte și să scruteze de unul singur negura vremurilor, închipuindu-și cum ar fi curs viața lui (și a noastră, a tuturor) dacă la șutul ca din tun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu calcule probabilistice pentru loto și pronosport, avea la capul patului, pe perete, o fotografie format A4 a marii lui iubiri (una, Ioana Domșa, care-l lăsase pe vremuri cu buza umflată), ținea radioul deschis și-n somn, citea mult, fuma industrial și bea în registru casnic, de preferință bitter și vodcă. În diminețile de duminică în care nu se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă băgam sub pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nenea nu prea era la curent cu toate astea. Venea rar, mă blagoslovea cu un „matenule“ (mă făceam, se pare, pe zi ce trece mai mare) - mai nou, îl căpătuise și pe Mircea cu un alint: „piciric“ - mai stătea puțin, fuma. Tatăl meu ânsă nu mai venea deloc. Intrase, cumva, într-o zonă cam ciudată și cu foarte multă ceață. Nu-mi plăcea să-l caut acolo, era frig și mama avea un pulovăr galben. Patria, în schimb, habar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de corp ? Cum au părul ? Cum arată mașina ? Cum te simți pe bancheta ei ? CÎt costă un plin ? Au și o carte cu ei ? Cu ce sînt sandvișurile pe care le au la ei ? În ce sînt Împachetate ? Ce țigări fumează ? Ce fel de suc beau ? Ce fel de pasăre e aia care se aude cîntînd ? Dar copacul În care se ascunde ? Toate astea ar fi o temă foarte simplă pentru mine acum. Mi-am croit drum În visurile mele pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lume (parcă-l și văd, cu bărbia lui moale și părul dat peste cap). Însă nu era stilul lui Jerry să fie atît de tupeist. Ca om de afaceri, era zero barat. Se mulțumea să stea sprijinit de peretele stației, fumînd țigară de la țigară și să aștepte să vină lumea la el. Nu am avut parte de prea mulți clienți În felul ăsta. După masă, după ce-au ieșit copiii de la școală, pe celălalt trotuar de pe strada Park a trecut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
drum, dar cărțile sînt grele, iar eu sînt cam obosit. A fost o zi grea și lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe și scoase revolverul, pe care-l puse apoi În buzunarul său. — Dacă doriți să fumați, prezența mea să nu vă stingherească, rosti bătrîna. Cred c-ar trebui să discutăm, zise Hilfe. Nu-i nimic de discutat. — Am impresia, totuși, că nu de mine ai nevoie, ci de film. — Filmul nu are o valoare În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fotografie polaroid pe care i-o făcusem stând în mașină lângă rezervoarele de apă cu sânul stâng expus. Am tras scrumiera afară. Tăvița metalică îmi sări în poală, eliberând o duzină de chiștoace pătate cu ruj. Fiecare dintre țigările acestea, fumate de Renata în timp ce mergeam de la birou la apartamentul ei, îmi amintea de unul dintre actele sexuale care avuseseră loc între noi. Uitându-mă la acest mic muzeu de emoție și posibilitate, mi-am dat seama că habitaclul zdrobit al mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
regizor de film. Ca și când Seagrave ar fi fost vedeta sa, necunoscutul menit să-i aducă celebritatea, Vaughan, aplecat cu o expresie concentrată peste stâlpul parbrizului, schița cu gesturi agresive cine știe ce nouă coregrafie a unei coliziuni violente. Seagrave, tolănit pe spate, fuma cu iuțeală o țigară de hașiș prost rulată pe care i-o ținea Vaughan în vreme ce el își potrivea curelele și înclinarea coloanei de direcție. Părul lui blond-vopsit reprezenta atracția principală pe stadion. Crainicul ne dădu de știre că Seagrave va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
trioul care ședea pe sofaua dublă din față. Bărbatul, un producător de televiziune care regizase primele emisiuni ale lui Vaughan, clătină încurajator din cap cât timp Vaughan explică accidentul lui Seagrave, însă era prea amețit de hașișul pe care-l fumase - fumul dulceag plutea într-o diagonală lentă prin cameră - ca să-și direcționeze mintea spre posibilitatea unei emisiuni. Lângă el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o bucată mică de rășină într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lampa de birou. Primele treizeci de pagini înregistrau fotografic accidentul, spitalizarea și romantica perioadă post-recuperatorie a tinerei asistente sociale, Gabrielle, care ședea în clipa aceea pe sofa în camera de zi a lui Seagrave și rulând țigările pe care le fumau. Din întâmplare, micuța ei mașină sport intrase în coliziune cu un autobuz al liniilor aeriene lângă intrarea în pasajul subteran al aeroportului nu departe de locul propriului meu accident. Fața ei cu maxilare ascuțite, cu pielea începând să atârne ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]