1,521 matches
-
cuiva ajutor. Îi dăduse o odaie micuță, dar curată în care să doarmă. Trecură câteva zile, iar fata deveni slugă la casa moșului. Ea avea grijă de grajdul vitelor, făcea mâncare, curăța bătătura. După o săptămână de stat, bărbatul se furișă noaptea în odăița ei. Am venit să-ți mulțămesc de munca dumitale, iar ajutorul îți va fi răsplătit! O să te duc chiar eu la muma ta și o să vă dau bani ca să nu mai trăiți în sărăcie și necaz. Speriată
Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
lume, ca lumea! Profesorul a scris o cărțulie, un miniroman vîndut în trei exemplare, cu titlul " Nimeni nu moare pe gratis". Cale de un film, personajul va rămîne blocat la o frază stupidă, de început al altei cărți, "Noaptea se furișa pe tăcute în oraș"... Dar cui îi mai arde de scris, pe lumea ASTA? Și ce sens are să scrii, cînd, oricum, nimeni nu prea mai are chef de citit, cînd tragi mîța de coadă, cînd trăiești în promiscuitate, înghesuit cu
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
dacă dl Schenk nu publică în R.l., integritatea reflectării literaturii române e știrbita. Cum se vede, scrisoarea pleacă de la dl Catanoy ca să ajungă la dl Schenk. Nu e, vai, nimic inocent în lumea aceasta. Nici macar solidaritățile literare. În aceste condiții, furișat în pielea unui avocat al d-lui Catanoy, cînd, îndefinitiv, propria piele îl ustura cu adevarat, dl Schenk nu poate spera la stima noastră. Îl încunoștințez, cu părere de rău, ca pe a mea, cel putin, a pierdut-o.
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
la sfera literaturii surprinde într-un comentariu al lui D.D. Roșca (fost profesor al nostru, de pedagogie, la Universitatea clujeană, o disciplină predată în anii '50 în strictă conformitate cu manualele sovietice): "Cît privește natura Ťrezistențeiť care vrea să fie furișată între rîndurile amintitului manifest și invocată ca merit al tuturor celor ce fac parte din ŤCercul Literarť de la Sibiu, ținem să precizăm de la început că textul lui nu cuprinde în el nici o semnificație politică". Coloratura politică a Manifestului e totuși
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
bandă, așijderea. La momentul acela mi s-a părut că-i totul un fel de cadril: încercam să mă strecor sub o tejghea: acolo se afla deja Gineto; o ștergeam prin spatele unui cărucior: Licas mi-o luase înainte; mă furișam între două grămezi de legume, adăpostul era deja plin de pehlivani. Și acum, pe unde să fug? Intrasem la mare buculc. Să fiu la mic buculc ar fi însemnat să dorm într-un pat frumos și toate astea să nu
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
avut nici un chef să se oprească, ci doar să fugă cât mai repede posibil. Îi era deja suficient mirosul ăla de haine întinse la uscat în casă, de mâncare ca să simtă nevoia imperioasă de a o șterge, de a se furișa necăjit în noapte. Cum făcuse de atâtea ori în adidași și în pijama. Intra într-un bar, cu rumeguș pe jos și jocuri video. Dar Delia nu-i mai permite să intre în casă. - Copiii suferă când te văd că
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
taman aici, unde stăm noi. Gândul ăsta făcea să le alunece pe șira spinării fiori de gheață. Într-o noapte Matti s-a hotărât să facă ceea ce-i făgăduise Mayei. Dar n-a avut curajul să se îmbrace, să se furișeze afară și să meargă până la crângușorul de lângă dărâmături. În schimb, a așteptat răbdător până ce-au adormit părinții și surorile, s-a dat jos din pat și s-a strecurat desculț până la fereastra bucătăriei, de unde se vedea într-o parte crângul
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
de gunoi. O iau la goană de câte ori dă colțul un câine, chiar dacă nu se uită la ele. Inmulțirea peste măsură a câinilor "comunitari" a redus patrupedele rivale la umilința retractilă. Blana lor, tărcată sau neagră, e scurtă și scărmănată. Se furișează pe scările blocurilor, miaună prin curțile interioare, așteaptă la uși care nu se deschid". Năpăstuirea (și umilirea) pisicilor din București, deplânsă în Dilema veche de istoricul Andrei Pippidi, ne pare a fi încă un simptom al afundării noastre în subcivilizație
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
și afurisita de crâșmă din piața orașului/ tocmai când cu prietenii mă simțeam mai bine/ începea și ea să plutească.../ Și asta pentru că împrejurul nostru se tot foiesc/ profeții mincinoși și din spuma portocalie/ a memoriei ceea ce ni s-a furișat prin ani a devenit,/ între zidurile realității, dogma cea mai cumplită." Laitmotive și imagini recurente încheagă o recuzită a reconstrucției imperfecte a lumii într-o formulă în care stările de spirit se organizează în realități absurde: "O halcă zdravănă din
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
împinge contradicțiile până în punctul din care va înceta să mai existe în interiorul limbajului și, se speră, în limitele vieții, pentru că a fost sabotată de poezie. Lenin l-a găsit pe vinovatul cel ticălos în capitalismul cel insidios, cel care se furișează, care îi jefuiește pe muncitori în timp ce îi distrează. ș...ț Pe Lenin îl doare în cot de ce simt muncitorii. Hai să facem mai întâi revoluția, apoi automatizăm totul și, în cele din urmă, toată lumea se va simți mai bine. Tzara
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
-i dă puteri, dincolo de dorința de a-l ucide a celor pe care, o vreme, îi locuiește: "autorii nemulțumiți - și cine ar avea imprudența de a capitula doborât de satisfacție? - pot fi siguri că tristețea criticului e un poem discret furișat printre rânduri; în această confesiune închidem toată slăbiciunea oficiului, în care demonul persistenții e mai puternic decât noi înșine." Totul s-ar fi putut încheia aici, cu o bună sinteză a gîndurilor de zădărnicie, și de oboseală, ce-l încearcă
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
e voit și cam forțat). Verbul a dezonora, de exemplu, e un neologism, dar cu un uz deja destul de desuet, pe care contrastul cu mediul evocat îl accentuează: "Un individ dubios bagă spaimă în fochistele din cartierul Colentina (...) Cetățeanul se furișează noaptea și dă buzna peste fochiste, încercînd să le dezonoreze" ("Libertatea" = L, 2199, 1997, 1). Un caz de pedofilie e tratat în termeni similari, verbul folosit fiind popular și arhaic: "Chuck Bronson a venit din America să-i necinstească pe
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
dreptate. Dacă vrei într-adevăr pace, e greu să dai dreptate unuia sau altuia. Ca persoană, ca bărbat, în calitate de columbian o să fiu întotdeauna de partea vulgului, de partea țăranului, care sfârșește prin a fi omorât. Cum ne e teamă, ne furișăm noaptea ca braconierii. Vorbim încet. Eu spun că vorbim despre morțile alea, dar nu putem face nimic pentru ele, doar amor cât e ziua de lungă. Zice că da. Că exagerez. Sunt doar povești. El a văzut lucruri și mai
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
desăvârșire: că dl. Isărescu este un independent, un tehnocrat ce nu vrea să joace tontoroiul politic alături de personaje de-o moralitate îndoielnică. De fapt, dl. Isărescu și-a asumat un rol imposibil: să administreze țara alături de o gașcă de pleșcari, furișați în fotoliile de onoare doar pentru capacitatea de a-și linguși ori șantaja liderul! Tare-aș vrea să cunosc performanțele d-lui Radu Berceanu, ca individ, ca simplu cetățean devenit prin magie pederistă șeful unuia din cele mai grele ministere
Magul și ciomagul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16657_a_17982]
-
a fost reținut de polițiștii de frontieră, după ce a intrat ilegal în România, prin zona de competență a Punctului Jimbolia. La un moment dat, un paznic din Checea a observat în apropierea unui cimitir din localitate o persoană care se furișa. A încercat să îl abordeze pe cel în cauză, întrucât i s-a părut nefirească prezența acestuia în acel loc și la acea oră înaintată din noapte (aproape 24), însă fără succes. Bărbatul nu știa românește. Paznicul a luat legătura
Agenda2006-25-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/285081_a_286410]
-
a ispitelor diavolești, care împing spre pofte urâte și spurcate<footnote Sf. Nil de la Sorska, Lucrarea minții și așezământ ucenicilor săi, Edit. Credința Strămoșească, Iași, 1999, p. 60. footnote>, Părinții sfătuiesc că pentru ca aceste imagini înșelătoare să nu se mai furișeze trebuie să păstrăm mereu un post egal și măsurat<footnote Sf. Ioan Casian, Așezăminte mănăstireștiă, p. 196 footnote>. În acest mod, se poate ajunge la îndepărtarea imaginilor necurate<footnote V. V. Zenkovsky, op. cit., p. 69. footnote> care apar dacă nu suntem
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
între timp, Idu. Niciodată nu simpatizase regimul comunist, avusese chiar repulsie față de tot ce presupu sese acesta, considerându-l o adevărată ciumă, însă acum îl adora... Devenise din opozant, simpatizant, ideologia roșie pusese stăpânire pe el pe nesimțite, i se furișase în fiecare celulă, îi pătrunsese în oase și minte, fusese așa... ca o dragoste oarbă, ciudată, pătimașă, devenise cititor pasionat de literatură marxist-leninistă și adept înfocat al principiilor comuniste, acum credea cu ardoare că “orânduirea comunistă este cea mai dreaptă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a mamei lui. Curtea aceea, în care am stat uneori să mă prăjesc la soarele arzător al sudului, era împrejmuită cu ziduri înalte, acoperite cu iederă și trandafiri. Într-o zi, cînd trebuia să plec în oraș, cîinele s-a furișat pe lîngă mine, a ieșit din casă și dus a fost. Am vrut să-l închid la loc, dar nu știam nici cum îl cheamă, nici cum se strigă acolo un cîine. Văzîndu-mă încurcată, un tînăr de pe stradă mi-a
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
vedeți ce mi s-a întîmplat cu niște icre: lucru în adevăr ciudat! Eram măritată de o lună sau două și, deodată, nu știu de ce, încep să poftesc icre, dar ce poftă, să le înghit cu ochii, nu altceva! Mă furișam pe ascuns în cămară și mă apucam să mănînc la icre, de nu mai isprăveam... Pînă cînd îi spun lui bărbatu-meu: “Ce-o fi asta, Vladimir Mihalîci, că mănînc atîtea icre?” Și numai că-l văd că începe să
Ce se întîmplă într-un oraș de veche cultură? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13280_a_14605]
-
afară pe poartă. Îi era limpede că, odată pornit, pentru el, nu se mai afla drum de înapoiere. Satul zăcea încă înecat în lâncezeala greoaie a somnului și întunericului. Apoi a urcat pe ulicioare dosnice până în marginea lui. S-a furișat pe cărarea de lângă gropile de pământ galben prin spatele grădinilor de pe coastă și a ieșit, sus, la câmp; iar de-acolo pe drumul de pământ de pe muchia dealului, drept la Gura Jepșii; de unde, târâș-grăpiș, neîntâlnind nici țipenie, cum și-a
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
șiroia, buimac ducând cu el duhoarea ei întreagă spre râul nostru, moștenit din veac. Golful oval, întins spre lizieră reverbera un turn cu mitralieră. În acel golf, ingenui ne scăldam nebănuind, prin râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa tăcut, scârnava temniței otravă ce parcă șuiera: "Sunteți ai mei ai mei, fără cruțare și scăpare!" Ne pângăreau prelingerile ei copilărie, țară și hotare. Neștiutori, am ingerat cu toții văzduhul putred al nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii și alta-n morți eu pieziș m-am furișat în văzduhul fisurat cu-n crâmpei de aripioară adiată-n subțioară ca să ies din cer afară aici ziua nu-i nimică nu e marți nu-i duminică nu e luni și nu e joi aici vremea dă-napoi carnea mea
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
mă gândesc la el atât de mult încât el începe să existe Seara umbra lui cade oblic pe foaia albă unde mâna mea își depune icrele scrisului. Din timp în timp îi disting pașii mărunți pe pervazul ferestrei îl aud furișându-se pe cablul tv ori dezbrăcându-se sub frunza de nuc Acum e încă devreme, nu ne putem vedea la față. Dar îi simt respirația apropiindu-se tot mai mult de păpădia trupului meu Hei, bestie străvezie, știu că ești
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
că tocmai sosiseră niște dolari de la Banca Mondială. Când s-a întors, preparatul era prăjit bine, de fapt cam ars, așa că bietul consilier, speriat și cu frică de Dumnezeu și-a zis: „- Acu, ce dracu’ fac cu ăsta?” S-a furișat și, prinzând un moment propice, a aruncat totul într-o nebuloasă spre estul Europei, unde geografia era încă în ceață... În acest fel, chestiunea s-a întovărășit mai târziu cu Legile lui Ticu, Lupu, Băsescu și alții... *creație muzicală a
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
Emil Brumaru Astfel m-a cunoscut Empampa, una dintre nenumăratele surori ale mamei fratelui lui Robinson Crusoe. Și viața mi s-a îmbogățit cu desăvîrșire în tufișurile suav încîlcite-n subsuorile ei ample, ardeiat-mirositoare. Iată cum a fost! M-am furișat elastic din spatele tejghelei, am țopăit în vîrful picioarelor galvanizate asemenea labelor fragile de broască din laboratoarele de fiziologie și, cu buzele țuguiate a sărut lacom, i-am acoperit gura mare, despicată fraged și-orizontal peste dinții lați, sclipitori în saliva
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]