1,494 matches
-
n-ai ce-i face. Se oprise în pragul dinspre vestiar blegul de Vasile. Se oprise acolo, ca prostu’. Tolea simțise. Fără să se miște și fără să se uite, simțise că nu mai era alături, pe covor, că se furișase și stă acolo, așa, statuie, ca prostu’. S-ar fi întors, să-l vadă. Stătea cu spatele la ușă, s-ar fi rotit să-l vadă. Nu-i păsa, lu’ dom’ Vancea nu-i păsa de nimic și de nimeni, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spinarea încovoiată a profesorului Anatol Dominic Vancea Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase a respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit, parcă-și pierduse toată vlaga. A durat mult puțin, greu de spus. Vasile s-a furișat, tiptil, s-a proțăpit în fața lui dom’ Tolea. Era palid profesorul și cu privirea mare, holbată, care nu vedea nimic nimic. N-a avut putere nici măcar să se mire, dom’ Tolea, să scâncească, să ridice mâinile în dreptul ochilor, gonind vedenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și n-avea putere nici să clipească. Lumina camerei deveni violentă, ostilă. Stinse lumina. Se retrase de la fereastră. Camera se pacifică, parcă. Semiîntunericul moderase bezna dinăuntru și lumina din afară, într-un soi de complicitate acceptabilă. Cândva, când oare, se furișase prin ușă umbra fumurie. — Sunt Toma, ne cunoaștem. Sper că nu deranjez. Vocea cunoscută: dresată, politicoasă. Vocea delatorului, vocea nopții. — Citiți? Ce citeați? A, revista aceea. Povestea cu bătrâna, pisicile, incendiul. Vă interesează? Zău, vă interesează? Urma să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de incendiu, doar de canalizare și moarte, așa recita, înnebunită, coana Veturia, parcă învățase totul pe de rost. Era nasolul, cică, în fața oglinzii, și îi vorbea lui Tudorică. Bătrânica se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a mers la serviciu și lumina rămăsese aprinsă în cămăruța lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
travestește, în sfârșit, în ea însăși, ca o mască ultimă, care nu mai acceptă nici o travestire. Ridică privirea spre cerul negru. Clopotele o vor găsi pregătită, cum se cere. Debutul noii încercări, tăișul altei vârste. Singură, singură, stăpână. Cândva, se furișează în casă, în vârful picioarelor,să nu facă zgomot. Revine cu un pled gros, roșu, în care îl învelește pe absent. Pare viu, deși nu tresare și nu deschide ochii. Nu mișcă, dar nu e mort. Nu,încănu. Irina rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zis. Îți mulțumesc că ai crezut în mine și că ai înțeles ce soție bună ți-am fost... Ceva mai târziu în aceeași zi, a acoperit geamurile camerei cu scânduri. Ce sens mai are o închisoare, dacă deținutul se poate furișa pe fereastră, nu? Apoi, cu multă amabilitate, iubitul meu soț a adus sus toate lucrurile pe care le depozitaserăm în pivniță după Edictele de Duminică ale reverendului Bob. Televizorul, aparatul de radio, CD player-ul, cărțile. Nu e împotriva regulilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rămână cu ea. M-am oferit să îi plătesc câteva ședințe regulate de terapie, dacă credea că îi sunt de folos, dar mi-a spus că nu, prefera să stea de vorbă cu mine. Omul acrit și singuratic care se furișase înapoi în Brooklyn cu mai puțin de un an în urmă, omul terminat care se convinsese pe sine că nu mai are pentru ce să trăiască - tontul de mine, Nathan cel Neînțelept, care credea că nu are nimic mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mine. Bineînțeles că Jack nu a apărut. Petrecerea a început la opt, și la opt jumate toată lumea era beată; câțiva oameni începuseră să danseze și cei care se considerau sufletul petrecerii se dădeau în spectacol peste tot în timp ce eu mă furișam prin bucătărie, căutând cel mai mare cuțit din casă. Ei, nici chiar așa, dar eram tare deprimată. În primul rând, mă simțeam dezamăgită de Jack, apoi mă simțeam umilită pentru că eram sigură că toată lumea de la petrecere mă compătimea. Sărăcuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trimis după jeleuri. Dar unde e plodul ? Îl văd, doarme dus. La naiba. Îmi croiesc drum până la mama lui. Prea târziu, spune ea nervoasă. Îmi pare foarte rău, explic eu, dar... —Las-o BALTĂ, spune ea nepoliticoasă, și eu mă furișez de-acolo. Zahăr. Ce să fac eu cu afurisitele de dulciuri? Îmi vine să sparg punga în capul râzgâiatului de copil. Sau chiar în capul mamei. În loc să fac asta, mă duc în spate, dar fetele au închis barurile duty-free. Zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lovească în cap cu propria-mi frapieră? Mă întorc. Și ochii mei întâlnesc alți doi. Sunt albaștri și întrebători. Și sunt ai lui Mike. Mike, pilotul. Arată superb. Și eu arăt ca naiba. Sunt nervoasă pe el că s-a furișat așa. Îl urăsc pentru că mă vede în halul ăsta. — Bună, spune el foarte relaxat. De parcă ar fi perfect normal să discuți cu o colegă îmbrăcată în pijamale. Poartă blugi și un tricou alb. Pun pariu că e treaz de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
multe mi-au auzit urechile de la mama. Țipa la mine că mă port de parcă ar fi hotel casa ei, bla, bla, bla. Doamne, când se pornește femeia aia, e destul de insuportabilă. —Trebuie să pleci, a urlat după mine când mă furișam pe scări. Unde oare am mai auzit asta? Nu prea mai bag de seamă, sincer. Am fost amenințată cu evacuarea de când aveam vreo optsprezece ani. De fapt, cu mult înainte, dacă mă gândesc mai bine. Când eram mică, eram amenințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
minor ca, dacă Îl avertizez, să-l apuce conștiința de angajat exemplar și să insiste să ne luăm liber o oră, care să ni se scadă din salariu sau așa ceva. Tocmai mă Întreb dacă n-om putea oare să ne furișăm pe scara de incendiu, când Nick iese din biroul lui Paul, zicând ceva despre marja de profit. Ridic imediat capul, cuprinsă de o nerăbdare subită. De la ședința de ieri tot Încerc să-mi aduc curajul să-i zic ceva. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Tarkie a zis că aș putea să‑mi fac aici biroul, pentru o vreme. — Da? Mă întorc să mă uit la ea, ridicând din sprânceană. Apropo. Tarquin era cel pe care l‑am auzit azi‑noapte? Și care s‑a furișat afară dimineață? Nu, zice Suze, fâstâcită toată. Adică, da. Îmi surprinde privirea și se îmbujorează. Dar a fost chiar ultima, ultima dată. Pe vecie. Sunteți un cuplu foarte drăguț, zic, cu un zâmbet larg. — Nu mai zi asta! se rățoiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
comunist din Yenan, sunt încântată. Mă aflu la Yenan de trei luni și încerc cu disperare să-mi găsesc un drum. Simțindu-mă norocoasă, decid să-i fac o vizită lui Kang Sheng. Într-o zi, în timpul unei pauze, mă furișez din echipa de lucru și mă duc la el la birou. Intru direct pe ușă și îl rog să mă ia sub aripa lui. El e ocupat, frunzărește un document, și se uită la mine pe sub marginea ochelarilor. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e ziuă. Cuplul nu a mai fost în intimitate din ziua evacuării. Stau singuri, în tăcere. Lui Jiag Ching i se pare ciudat că trupului ei a încetat să-i mai fie dor de el. O rază de soare se furișează înăuntru, trecând pieziș peste colțul biroului. Vechiul scaun al lui Mao, cu piciorul din spate bandajat, stă ca un soldat rănit. Peretele e murdar. După o tăcere stânjenitoare, Mao își întinde brațele și o trage pe Jiang Ching spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mi se întoarce împotrivă! Stau pe locul meu din prezidiu și încep să intru în panică. Mă uit după ajutor spre Kang Sheng, care stă la capătul băncii. Îmi aruncă o privire care spune Păstrează-ți calmul și apoi se furișează de pe locul lui. După un scurt răstimp, se întoarce. Îmi dă un bilețel: „Mao e pe drum.” Înainte să apuc să-i spun lui Kang Sheng cât sunt de ușurată, Mao apare lângă cortină. Aplaudând, își face loc pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din spatele sobei, bèiețelul urmèrindu-i zâmbetul poznaș, un zâmbet de fetițè care tocmai a fècut o soție, adoră acel zâmbet! Ea a suferit teribil în ziua în care și-a dat seama cè a crescut și cè nu se mai putea furișa în ascunzètoare! asta s-a intamplat prin clasa a treia, nu fusese niciodatè o fetițè cu o constituție robustè, dar, în acea teribilè zi, cănd umerii ei n-au mai putut sè se strecoare prin spatele teracotei de culoarea șerbetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
orarul de școalè, desenat în culori și agèțat în pioneze pe perete, apoi, alèturat, programul orelor suplimentare de balet și de pian, dulapul cu jucèrii, Matei, cuprinzând cu privirea întreaga încèpere, absoarbe totul, însușindu-și amintirea trecutului ei de fetițè, furișându-se pânè și în visele ei, acaparându-le, împroprietèrindu-mè cu ținuturile întinse ale copilèriei ei, declarând-o proprietate mateianè, apoi, dupè ce aceastè trecere în posesie s-a înfèptuit de comun acord între pèrțile implicate, ne reîntoarcem din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
înclin în fața existenței, mă arunc de pe piscul clipei în hăul timpului și ca un ecou... Sunt eu sau nu mai sunt? Și cu ce drept mă amestec aici? Este oare viitorul un prezent? E vis sau realitate? Simt cum se furișează în mine o umbră. Tot mai des o simt, fără să știu ce vrea și a cui este. Îmi pune aripi, căci dacă cred în ceva, mi-a spus, pot zbura. Curioasă, m-am aplecat atunci să-i văd ochii
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
să-l cunoască? Dorea să câștige încrederea, poate chiar prietenia prințului? De ce? ― Începutuuu’ de-al doileaaa!... Începutuuu’ de-al doileaaa!... Servitorii în șalvari și cu turbane roșii își cântau anunțul de reluare a spectacolului, mergând spre fundul sălii. Instrumentiștii se furișară spre locurile lor și, un timp, se auzi doar rumoarea sălii punctată de sunetele stridente, oarecum haotice ale instrumentelor. Așa începu cea de a doua parte a acelei reprezentații despre care unii aveau să vorbească multe, dar să o uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
peste lume cu acest balon pe care l-am născocit stând la gura sobei”. Prin vălătucii de fum sau de nori, năvăliră deodată cele mai fioroase animale de pe fața pamântului, arătându-și, care mai de care, colții, cozile sau ghearele, furișându-se în hățișuri țepoase sau dispărând, pur și simplu, în nisipurile deșertului. Urmară niște scene cutremurătoare de luptă între cruciați și sarazini, unii căzând chiar atunci de pe cai în țipetele spectatorilor, purtând în piept sau în gât câte un vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sampath. Cu cât vedea mai mult, cu atât era mai convins că secretul prezenței lui Sampath, cuvintele lui ciudate și bizareriile, toate își avea originea în ceaunul lui Kulfi. Mai hotărât decât toți ceilalți, încerca iar și iar să se furișeze pe lângă ea, în încercarea de a lua o mostră de mâncare într-o sticlă de care făcuse rost. Numai că, de fiecare dată, ca și cum ar fi fost prevenită, Kulfi îl zărea chiar la timp pe spion și-l pocnea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
suficient ca un lucru să-i capteze atenția și, indiferent dacă era sau nu o problemă, formula imediat o ipoteză, inclusiv etapele de urmat și concluziile. Această trăsătură o enerva în mod deosebit pe soția lui. Când usca vasele, se furișa în spatele ei și o privea cu ochi sclipitori. Știi, îi spunea, sunt sigur că dacă ai duce vasele afară, soarele ar fi suficient de puternic să evapore apa în exact același timp cât îți ia ție să usuci farfuriile. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dintre emisiunile pentru copii, în care prezentatorul omniprezent urlă „înțelegeți?“ la fiecare trei secunde, femeia a tropăit în sus, pe scări, vrând să verifice starea dormitorului de oaspeți, înainte de venirea lui Jenny și Bill. Cu câteva seri înainte, Nick se furișase acolo ca să scape de vizita nocturnă a lui Milly, care se aruncase, dând din mâini și din picioare, în mijlocul patului. Ca de fiecare dată, bărbatul dormise acolo până a doua zi de dimineață. Cuvertura din blană artificială era căzută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să doarmă peste noapte în altă parte și propune-i s-o lase să stea la Jenny și la Bill. Numai o noapte. Sâmbăta ar fi ideal. Așa, tu și Nick vă puteți petrece după-amiaza acolo, după care vă puteți furișa la un hotel din apropiere. Nick e liniștit fiindcă, în caz că intervine vreo problemă, e aproape, Jenny simte că e dorită, iar voi doi puteți să savurați o noapte de amor neîntrerupt, fără să vă faceți griji că gemetele voastre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]