8,881 matches
-
tihnite, când armele sunt puse în cui, când strategiile militare se prăfuiesc, iar redutele sunt părăsite vremelnic de combatanți, devin posibile gesturi și fapte de neimaginat în trecut. Spre exemplu, eu, Filip, care i-am provocat Constantineascăi atâtea crize de furie, care am adus-o în pragul nevrozei cu coborâtul meu duruitor din cinci în cinci trepte, cu izbiturile în balustrada metalică, cu replicile mele nesuferite și cu atâtea acțiuni de gherilă, eu, care am auzit din gura ei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să trag cu arcul prin apartamentul lui de la etajul 1 scara B, ci doar pentru că o astfel de mărturisire aducea în ochii lui cu un act de trădare, iar ochii lui, pentru asta depun mărturie, s-ar fi umplut de furie și de lacrimi, iar ăsta era ultimul lucru pe care-l doream. Dincolo de gusturile lui fine în materie de basme și discuri cu povești, de adorația mistică pentru Rahan, de referințele savante privind studiul și aprofundarea civilizației apașe, Radu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
crescuseră considerabil. Preocupat cum eram de explorările mele, scăpasem cu totul din vedere această dezvoltare inedită, Însă acum, cînd i-am văzut obrajii hirsuți bălăbănindu-se În fața mea, am avut un șoc cumplit și m-a cuprins pe loc o furie violentă. Conduși de mama, ne-am strecurat pe sub ușa de la pivniță și am ieșit În lume. Mă crezusem mai pregătit decît oricare dintre frații mei pentru ceea ce aveam să Întîlnim afară. La urma urmei, eu eram cel care-mi petrecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și baseball. LÎngă această imagine am lipit expresia UN EXTRAORDINAR PARTENER DE DISCUȚII. Și, uneori, Încă aducînd destul de bine cu Fred Astaire - Însă acum Îngîndurat, scîrbit de viață, cu o Lucky Strike În colțul gurii, ca un francez - bat cu furie disperată la un vechi Remington. Îmi place sunetul pe care Îl scoate carul cînd trag foaia cu putere și bag furios o alta. Aș putea s-o țin așa la nesfîrșit, să vă spun despre bătaia În ușă, despre felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar Rowe Își spuse că un cerșetor ca el n-avea de ales. — Numele și adresa dumitale? Își aminti să-l Întrebe domnul Rennit. Nota răspunsurile, scrijelind cu furie hîrtia. CÎnd auzi numele unui hotel, Își Înălță capul și spuse cu gravitate: — În situația În care te afli, trebuie să fii deosebit de prudent. — Cred c-ar fi mai bine să Încep cu Începutul, zise Rowe. — Stimate domn, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai mult pe oameni decît dorința. Domnul Rennit era vizibil furios din pricină că nu i se dăduse răgazul să-și joace rolul, dar În același timp se vedea limpede că nu-și poate permite să se-nfurie. Prin urmare Își sacrifică furia, cu o demnitate de nobil famelic. — Oare detectivii nu se ocupă decît de divorțuri și logodne desfăcute? Îl Întrebă Rowe. — Firma noastră este o Întreprindere respectabilă, cu o anumită tradiție, răspunse domnul Rennit. Nu sînt un Sherlock Holmes. Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnul Rennit avusese dreptate. În fața lui se afla o femeie voinică și destoinică, vizibil incoruptibilă În calitatea ei de dactilografă nesalariată - calitate subliniată de mica insignă ce-o purta la butonieră. — Ce doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a Apărării Civile i-a lăudat curajul. Îi vom așeza pe sicriu uniforma, da, uniforma ei curată, iar pastorul va rosti o predică frumoasă... — Îmi pare foarte rău, Henry... — O apucase un fel de nebunie, Îi tăie acesta vorba cu furie. N-avea nici un drept să... Și doar i-am spus că zidul o să se năruie! — Dar sîntem mîndri de ea, Henry! zise doamna Wilcox. SÎntem mîndri de ea! Ar fi trebuit s-o Împiedic, urmă Henry cu mînie și durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
știm dacă e cineva În bucătărie. Încearcă să ne sperie cu zgomote de uși ce scîrțîie pe Întuneric. Și strigă, cu glas ațîțat: — Intră o dată, omule! Nu te mai osteni să bați la ușă! Neprimind, Însă, nici un răspuns, adăugă cu furie: Se Înșală amarnic! Își Închipuie că pot obține totul prin intimidare. Dar știi și dumneata cine sînt eu: un criminal, nu-i așa? Nu mi-e teamă să ucid. Dă-mi, te rog, ceva cu care să pot lovi... Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o plăcere drăcească. Găsind pe o noptieră, sub o lampă cu abajur roz, un exemplar din Amorul În Orient, domnul Prentice Îi rupse coperțile, și sparse și suportul de porțelan al lămpii. Doar claxonul unui automobil izbuti să pună frîu furiei lui devastatoare. Vino cu mine, am nevoie de dumneata ca să-i identific, i se adresă lui Rowe, coborînd În goană scările. O găsiră pe doamna Bellairs plîngînd În salon; unul dintre agenți Îi servea tocmai o ceașcă de ceai. Ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care Încă mai credea În puritatea fanaticului doctor, socotindu-l doar indus În eroare, văzuse o singură soluție: să-l Împuște! Zărind apoi sus pe scară mutra vicleană și umerii diformi ai lui Poole, trăsese și În el, cu o furie sporită de sentimentul că ajunsese prea tîrziu ca să-l mai salveze pe Stone. După aceea, apăruseră, firește, polițiștii. Johns le ieșise În Întîmpinare, căci toți servitorii erau liberi În seara aceea, detaliu cît se poate de banal, Întîlnit În numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acesta trecu peste acoperiș, m-au convins că vom muri într-un accident de mașină. Vaughan nici măcar n-a oprit. L-am privit cum accelerează mai departe, cu fața plină de cicatrice aproape lipită de parbrizul spart, înlăturându-și cu furie mărgelele de sticlă mată de pe obraji. Deja actele sale de violență deveniseră atât de aleatorii, încât eu nu mai eram decât un spectator captiv. Și totuși, în dimineața următoare, pe acoperișul parcării aeroportului unde-am abandonat mașina, Vaughan mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
late. Aproape că mă așteptam să întindă mâna și să atingă sânii tinerii aceleia sau să-și strecoare degetele sub fusta ei scurtă, latul palmei sale alunecând prin despicătura feselor în perineul lipicios. Departe de-a scoate un țipăt de furie ofensată sau chiar de plăcere, infirmiera probabil c-ar fi continuat să-și vadă de treburi, indiferentă la acest gest sexual cu o semnificație deloc mai mare ca aceea a celei mai banale dintre glume. Catherine scoase din poșetă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un înveliș de ghips alb, care i se întindea de la un umăr și până la subsuoara opusă, ca o rochie clasică de bal hollywoodian. Se hotărî să mă ignore și înaintă țeapăn de-a lungul coridorului principal, purtându-și cu ostentație furia și rana. În ultimele zile ale șederii mele la spital, n-am mai văzut-o pe Helen Remington, însă am continuat să mă gândesc, în salonul gol, la accidentul care ne unise destinele. O puternică legătură erotică se crease între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și freon. Frunzări rapid fotografiile, ici și colo înclinând albumul pentru a-mi arăta câte un unghi neobișnuit al imaginii. Urmărindu-l cum închide albumul, m-am întrebat de ce nu reușeam să mă urnesc cel puțin într-o paradă de furie, să mă cert cu el pentru acea intruziune în viața mea. Însă detașarea lui Vaughan față de orice emoție sau grijă avusese deja un efect. Poate că pozele sale înfățișând violență și sex iscaseră în mine elemente homoerotice latente. Corpul deformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui Vaughan așezată peste gura ei. Apoi, Vaughan se lăsă pe spate, cu șoldurile încălecate de picioarele ei, lovind-o cu o mână în vreme ce cu cealaltă îi îndesa forțat penisul în vagin. Fața ei era contractată într-o expresie de furie și neputință. De pe gâtul și pieptul lui curgea transpirația, îmbibându-i betelia pantalonilor. Loviturile mâinii lui produceau umflături livide pe brațele și șoldurile lui Catherine, care, sleită de puteri, stătea sprijinită de spătarul banchetei în spatele capului său. Cu penisul pompând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca dintr-un robinet. Conducând încet pe străzile tot mai întunecate ale cartierelor rezidențiale de la sud de aeroport, m-am uitat peste umăr cum Vaughan o învârtea pe femeie pe bancheta din spate, manevrând-o cu coapsele puternice. Violența și furia i se întorseseră. După orgasmul lui, femeia se trânti pe spătarul banchetei, lăsând sperma să picure pe vinilinul umed de sub testiculele lui Vaughan, trăgându-și suflarea în vreme ce-i ștergea urmele de vomă de pe penis. Uitându-mă atent la fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spate era o pernă soioasă acoperită de resturile unei pături de tartan rupt. Sticlele sparte și cutiile de mâncare de pe podea mă făcură să înțeleg că Vaughan locuise în mașină vreme de mai multe zile. Într-o evidentă răbufnire de furie, acesta lovise în repetate rânduri tabloul de bord, spărgând mai multe cadrane și bordura superioară a consolei. Peste manetele farurilor atârnau bucăți rupte din ornamentele de plastic și fâșii de crom. Cheile atârnau în contact. M-am uitat în susul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
victimă a comunismului[...]. Gheorghe Anghelache - fost deținut politic din Botoșani: „ Când au văzut că nu scot nimic de la mine, a venit Feller. Feller era anchetator șef la Botoșani. M-a bătut cu funia udă. Cu ochii bulbucați, părea turbat de furie. Când a văzut că n-o scoate la capăt cu bătaia, a început să mă scuipe. Și m-a scuipat de nu puteam deschide ochii! El ne trata cu curent electric. Îmi agăța firul de degetul mare de la picior și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
baza comunității umane. În același timp, ea intensifică competiția pentru resurse între bogați și săraci, competiție pe care săracii o pierd în mod invariabil. Guvernele par absolut incapabile să facă față acestei situații, iar frustrarea opiniei publice se transformă în furie. Este mai mult decât un eșec al birocrațiilor guvernamentale. Este o criză de guvernare, născută din convergența forțelor ideologice, politice și tehnologice aflate în spatele unui proces de globalizare economică, ce transferă puterea din mâinile guvernelor responsabile pentru binele public, în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au fost platitudini, au fost abstracții goale. Democrația românească n-a creat nici măcar conștiința de cetățean. [...] Nu este deloc comod să te fi născut într-o țară de a doua mână. Luciditatea devine tragedie. Și dacă nu te sugrumă o furie mesianică, sufletul se îneacă într-o mare de nemângâiere. [...] Națiunile mari au spintecat istoria în pornirea lor de a se afirma. [...] Doamne! Ce vom fi făcut o mie de ani?! Toată viața noastră de un secol încoace nu este decât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
încetat de mult a se mai reduce la discuții academice, pașnice, îngăduitoare sau curtenitoare, tind să ia din ce în ce mai mult forme intolerante, agresive sau brutale sau chiar sângeroase. În vălmășagul acesta întunecat și crunt, în care oamenii, cuprinși de o inexplicabilă furie, par mai doritori să lovească decât să înțeleagă și mai grăbiți să distrugă decât să construiască, cei care cred că ar putea să aducă puțină lumină, cei ce se simt datori să înlesnească o mai dreaptă prețuire a lucrurilor și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe acesta în aer, la fix un metru și șapte centimetri deasupra solului. Puhoiul de apă de sub Aurel îl ridică, cu tot cu prosop, din ce în ce mai sus și din ce în ce mai sus și mai sus, împingându-l totodată înspre faleza din care apa mușca cu furie, în cele din urmă așezându-l ușor sus, pe faleză, chiar lângă roțile Volkswagenului. Toată treaba durase douăzeci de secunde, timp în care Aurel citise o jumătate de pagină. Oamenii în pulile și pizdele goale care fuseseră martorii celor întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cam șapte și un sfert dimineața. Eram furios. - Bine, mișto, am îngăimat, trăgându-mi pătura peste urechi. - Zău? - Da, da... - Am mai învățat ceva, zise ea, pocnind de veselie. - Bravo, Mona, dar e șapte... - Ascultă! Începu să zgârie corzile cu furie. Știam prea bine ce încerca să împletească din notele zbuciumate: Ashes To Ashes al lui Bowie. Dar nu era bine, nu, nu era bine deloc, hotărât lucru. - Mona, am zis, termină. Înnebunesc. Nu m-a auzit. Mânuia vioara cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că am probleme cu un căcănar aici! Șeful, Dan, apăru parcă plutind în cele 150 de kile din care era compus. - Da, ce se întâmplă? - Limbajul doamnei, am început eu, este sub orice... Dar Pascu m-a întrerupt, cuprinsă de furiile iadului. - Auzi, Dane, ce vorbește găinarul ăsta nefutut! Numa’ ce l-am văzut cum a pus pâinea aia împuțită și brânza cu miros de pizda mă-sii pe bandă, că m-au și apucat nervii! Dă cu el de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]