1,501 matches
-
a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de celelalte bărci. Aplauzele și uralele au crescut în volum pînă cînd ne-au înconjurat complet. Sunetul unui claxon a marcat finișul. "Felicitări", a gîfîit David. Soarele coborîse deja pe cer pînă am deșurubat greementul pe pajiște și am legat totul laolaltă, lipind eticheta cu numele bărcii pentru transport. Pe șlepurile de lîngă mal, exuberanța lăsase loc unui altfel de petrecere, obosită și un pic
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi român multilateral dezvoltat. Asta ne spune, în timp ce iacătă tocmai iese de la supermarketul pe nume Metro, ori Billa, spuneți-i cum doriți, aruncați priviri cu coada ochiului să vedeți ce anume are dumnealui în căruciorul cela înalt la care împinge gîfîind ușure din cauza că este puțin supraponderal, și veți vedea că între strălucirile acelea nu se află nimic în măsură să asigure reducerea producției pe stoc a industriei noastre și strategice, și naționale. Veți vedea că nu se află acolo, între
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
multor oameni, dar fluxul lor nervos nu era nici tensionat, nici amenințător. Ajunse la o scară și, fără șovăire, coborî. Doi bărbați, jos, discutau cu aprindere, deși fără griji. Îl priviră surprinși. Iar Gosseyn, care deja își pregătise planul, zise, gâfâind: - Unde este uzina generatoare? Este urgent. Unul dintre ei părea emoționat. - Păi... păi... pe acolo. Acolo. Ce se întâmplă? Gosseyn alerga deja în direcția indicată. Celălalt îi strigă: - A cincea ușă la dreapta. Când fu la a cincea ușă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
din impas. Se despuie și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se acomodă și se întinse, ciulind urechile la zgomotul regulat al robinetului. Plic... plic... pic... Își ținu ochii deschiși fără să clipească și fixă un punct strălucitor pe zid, mai sus decât el. Plic, plic, plic. Un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de lăptuci ca niște trandafiri verzi și sere care străluceau în lumina amurgului tîrziu. Trecură printr-o poartă dintr-un gard ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici. Aerul duhnea a verdeață iar băiețeii gîfîiau opintindu-se să tragă căruciorul; un tunet jos cutremură pămîntul sub tălpile lor; în vîrful pantei ajunseră pe buza unei rîpe adînci. Un capăt era blocat de niște uși duble din bușteni imenși, putreziți. Un arc lucios de apă luneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un cîine negru alergă spre ei pe un trotuar curbat. — E Gibbie! spuse Marjory și se ghemui luînd capul cîinelui în poală. Ce mai faci, Gibbie? Ei, Gibbie? Gibbie e un cîine cuminte, șopti ea frecîndu-i fălcile cu mîinile. Cîinele gîfîi și-și scoase limba, rînjindu-i cu ochii închiși și extatici. Ea se ridică, iar el o zbughi de unde venise. Merseră apoi pînă ajunseră la poarta unei case cu gard viu, unde era o femeie înaltă, un pic stîngace în mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de asistente afurisite. N-o să fac asta! N-o s-o fac! — Spui asta acum, dar o să fugi cînd or să înceapă durerile. N-o să reziști. — Dar de ce să nu rezist? Pe tine-o să te doară, nu pe mine. Rima gîfîi și urlă: — Te bucuri! Te bucuri! Animal ticălos ce ești, te bucuri! — Tot ce spun, strigă el, te face să crezi că sînt rău! — Ești rău! Nu mă poți face fericită. Probabil că ești rău! Lanark se opri și gîfîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gîfîi și urlă: — Te bucuri! Te bucuri! Animal ticălos ce ești, te bucuri! — Tot ce spun, strigă el, te face să crezi că sînt rău! — Ești rău! Nu mă poți face fericită. Probabil că ești rău! Lanark se opri și gîfîi năuc. Fiecare propoziție alinătoare care-i venea în minte era însoțită de gîndul că ea o va lua ca pe o jignire. Ridică mîna s-o lovească, dar era însărcinată; atunci, se întoarse să plece, dar ea avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sînt acolo. Ritchie-Smollet intră aplecat și urcă. Rima îl urmă, iar Lanark veni după ei. Scara era complicată și abruptă. După ce cotiră de mai multe ori, trecură printr-o altă ușă, ajungînd pe pervazul interior al unei ferestre imense. Rima gîfîi și se prinse de balustradă. Jos, în depărtare, un om se mișca asemeni unui gîndac pe o podea cu dale de piatră și ecourile Bărbatului domestic se adăugau sentimentului de nesiguranță. — E Polyphemus, zise Ritchie-Smollet, în drum spre sala canonicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
munca de o viață și de a se coaliza cu dușmanii non-aristotelianismului. Așa că am făcut o vizită la Institutul de Semantică din Korzybski Square și... Această nouă pauză îl lăsă în plină tensiune pe Gosseyn, care, nemaiputându-se stăpâni, întrebă gâfâind: ― Și era acolo? Nu mai așteptă răspunsul. Mintea sa, dincolo de orice cuvinte, efectuase un salt spre o nouă viziune a lucrurilor. ― Lavoisseur! ― zise el. Nu făcusem legătura. Deci am înțeles că X era Lavoisseur, directului Institutului de Semantică? ― Despre accidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Zenobia e foarte mică, în noaptea asta ar fi trebuit să stau lângă ea, s-o țin strâns de mână. Am început să alerg. Acasă, nu mergea liftul. Am urcat scările în goană. Pe coridor m-am oprit să respir. Gâfâiam. Petru plecase, pesemne, de mult. Lumina galbenă a becului se împletea cu cenușiul zorilor. Ușa camerei noastre era deschisă, vedeam clar scaunul încărcat de hârtii prăfuite și sofaua goală. Simțeam în aer un pustiu, adăugându-se pustiului din mine. „Zenobia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
covrigarul își număra liniștit banii, cu spatele la mine, nu-mi dădea nici o atenție. L-am lăsat, am pornit pe bulevard. Amiaza trecuse de mult, dar soarele ardea încă. Mă țineam după oameni, mergeam la pas cu ei, mă balansam cu șchiopii, gâfâiam ca grașii, încercam să intru cât de cât în realitatea lor, să uit ce știam despre fragilitatea ei. În starea aceea din ce în ce mai greu de suportat pentru mine aproape că le invidiam liniștitoarele certitudini. Câțiva m-au repezit, își apărau limitele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îmbrăcat cu o cămașă neagră de murdărie, despicată în spate de la brâu până aproape de ceafă și încălțat cu niște galoși de cauciuc. Omul târa după el un cărucior metalic ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgări mai uscați roțile căruciorului și s-a așezat să fumeze o țigară. „Parcă te-aș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
multor oameni, dar fluxul lor nervos nu era nici tensionat, nici amenințător. Ajunse la o scară și, fără șovăire, coborî. Doi bărbați, jos, discutau cu aprindere, deși fără griji. Îl priviră surprinși. Iar Gosseyn, care deja își pregătise planul, zise, gâfâind: - Unde este uzina generatoare? Este urgent. Unul dintre ei părea emoționat. - Păi... păi... pe acolo. Acolo. Ce se întâmplă? Gosseyn alerga deja în direcția indicată. Celălalt îi strigă: - A cincea ușă la dreapta. Când fu la a cincea ușă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din impas. Se despuie și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se acomodă și se întinse, ciulind urechile la zgomotul regulat al robinetului. Plic... plic... pic... Își ținu ochii deschiși fără să clipească și fixă un punct strălucitor pe zid, mai sus decât el. Plic, plic, plic. Un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
munca de o viață și de a se coaliza cu dușmanii non-aristotelianismului. Așa că am făcut o vizită la Institutul de Semantică din Korzybski Square și... Această nouă pauză îl lăsă în plină tensiune pe Gosseyn, care, nemaiputându-se stăpâni, întrebă gâfâind: ― Și era acolo? Nu mai așteptă răspunsul. Mintea sa, dincolo de orice cuvinte, efectuase un salt spre o nouă viziune a lucrurilor. ― Lavoisseur! ― zise el. Nu făcusem legătura. Deci am înțeles că X era Lavoisseur, directului Institutului de Semantică? ― Despre accidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Papa se înroșise, eu simțeam că mă sufoc. Dar doctorul Gerota, cu aerul lui de nobil luptător, cu părul dat pe spate și bărbia voluntară, m-a executat cu liniște, fără să i se înmoaie inima de doctor: Uite cum gâfâi, plămânii dumitale sunt ca la presa de la închisoare, unde-i bagă pe criminali. Sigur ai migrene și amețeli, bănuiesc că și hemoragie nazală, iar sângele nu-ți ajunge cum trebuie la creier. Stimate domnule Margulis - m-a lăsat el pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
netrebnic“. Petre era tot mai speriat pe măsură ce se gândea. Iată că bălanul murise, dacă-l așteaptă și pe el aceeași soartă, ca în istoriile despre lucruri blestemate, pe care, dacă le furi, îți aduc cine știe ce nenorociri? Și Petre începu să gâfâie de spaimă și simți că trebuie să facă urgent un drum până în curte. Luă Universul, rupse în opt fiecare filă și porni grăbit spre privată. După nici cinci minute scăpase de spaimă și de portmoneu. Numai vidanjorii ar mai fi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar trebuie să le acord încredere și garanția secretelor pe care mi le ncredințează. Însă dumneavoastră vă pot spune, se grăbi să adauge, după ce văzu cum ochii de catifea ai lui Costache devin duri și amenințători. Se sculă și spuse gâfâind puțin: — E vorba de Rareș Ochiu Zănoagă, știți, tânărul împușcat despre care a scris în ziarele de luni. Se pare c-a murit chiar aici, în vecini, sărmanul, la Casa de Sănătate, dar eu n-am avut habar. Polițistul își
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu obținu nici un efect. Fara refuză pur și simplu să creadă că a dat greș și îndreptă energia de o forță nelimitată asupra peretelui care i se împotrivea. Când, în cele din urmă, închise aparatul, era transpirat tot. - Nu înțeleg, gâfâi el. Păi... după cum se știe, nici un metal nu poate rezista unui șuvoi constant de forță atomică. - E așa cum ți-a spus Jor, îi zise primarul. Magazinele astea de arme sunt... un lucru foarte mare. S-au răspândit pe tot cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ca o iapă în călduri, cum zisese Godun când băuse cât el. — Pentru ce ai vrut să mă-mbeți? o mai cercetă încă, icnind întrebarea și, dintr-odată, n-o mai văzu. — Acum ești un poet cu păcate, Homer, iubitule, gâfâi ea și îi spuse mai multe vorbe, dar pe care Omar nu le pricepu, fiindcă rămăsese în beznă. O auzea doar și-ncepu să tremure, își închipui pentru o clipă că e într-un mormânt, îngropat de viu. — Tu mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
draga mea! Melania Lupu își trimise o sărutare în oglindă și începu să pirueteze prin cameră. Se învîrtea ușor, cu brațele întinse. Sub poalele capotului deschise ca o umbrelă, se vedeau picioarele subțiri îmbrăcate în șosete albe. Căzu în fotoliu gâfâind. ― Dumnezeule! Nici nu credeam că băieții aceștia se vor lăsa atât de ușor convinși. Asta înseamnă un singur lucru, draga mea: Socotelile tale au fost exacte. Ai grijă doar ca succesul să nu te zăpăcească. Ar fi o greșeală de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-ar fi aflat singur în vila cu zorele, departe, pentru totdeauna departe... * Își repezi genunchiul în stomacul cârnului. Dascălu icni și căzu moale pe spate. Inginerul îi fixă masca sub bărbie, apoi îl tîrî eliberând locul. Rămase câteva clipe gâfâind. Sudoarea sau poate lacrimile îl orbeau. Apucă târnăcopul și izbi cu sete. " Trebuie să termin înainte ca idiotul să-și revină." * ― Dă-i un calmant, șopti profesorul. Mi-e teamă de-o sincopă. Doamna Miga își înfipse disperată mâinile în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vadă nimic din sala cu tapiserii și covoare în culori stinse pe care pășiseră, acum două și trei sute de ani, cadâne în iminei și picioare goale cu degetele strălucind de nestemate. Șirazuri, Tebrizuri, Buhara, Ghiordezuri, Ispahan... Se opri în hol gâfâind și se lăsă jos pe pardoseală de marmură. "Nu sânt Clar! Le-au luat, le-au azvârlit pe fereastră sau le-au dat foc, dracu' să-i ia, dar nu sînt! Totul a fost inutil, îngrozitor de inutil. Afară doar..." Începu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ochii le luceau în întuneric ca la pisici. Se mișcau precipitat cu o grație sălbatică. Nucu Scarlat avea fața asudată din cauza efortului. Își dădu drumul pe un divan scund, acoperit cu o cergă mițoasă, galbenă. ― Dă-mi ceva de băut, gâfâi. Ceva tare! Caută în frigider. Dacă ai găsi nitroglicerină ar fi perfect... Bătrânii rămăseseră lângă ușă stingheri. ― Nu mi-aș fi închipuit, continuă Scarlat zâmbind, că-mi va veni rândul atât de repede să fiu gazdă. Ajutați, vă rog, doamnele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]