891 matches
-
un soare dulce În veci neasfințit! Așa nu te vei stinge din minte-mi niciodată, O! suvenir puternic de dragoste-nfocată! O! timp ferice-n care minunea ce iubesc M-au deșteptat În raiuri cu glasu-i Îngeresc!” Există un Alecsandri galant, monden, productiv autor de dedicații, versuri ocazionale trecute În albume. Dedicațiile epuizează retorica luminii solare și a florilor. Într-un loc (Buchet) aduce elogii calului favorit al domnișoarei Măria Docan, numită și Mitica. CÎnd e mai filozof, Alecsandri scrie despre
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
degrabă de sfîrșit de petrecere Într-un han oriental. Cea mai puternică imagine a Venerei sacre o aflăm Într-un scurt poem biografic: Într-o sară, 820 septv., În 7, ce ne aflam În adunare cu iubita. Un mic poem galant pe tema oscilației Între două universuri: „Cu ce să te-asămănez, O, Împodobită fire? Să-ți zic stea ce luminezi, Ești mai mult, căci poți sîmțîre. Să-ți zic Înger? covîrșești, Căci, pe lîngă frumusăță, Ești tot nuri și, cînd grăiești
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
citesc, În ei poți citi repede intensitatea pasiunii sau diminuarea ei. Ochii constituie o carte deschisă, oglinda adevăratului sentiment. Gura poate minți, cuvintele pot trăda. Privirea este calea cunoașterii. Adevărul se revelează printr-o clipire a ochilor. În ochi, zice galantul Conachi, stau Închise viața și moartea. Ochii constituie, pe scurt, o entitate care concentrează formele și intensitatea pasiunii. Numai ei pot decoda limbajul secret al sufletului și al corpului: „Ei sînt pricinuitorii focului ce vezi aprins, Ei și viața, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de cărți și, bineînțeles, cu vin. Pann aduce elogiul cel mai sincer acestei băuturi: „Vinul cel bun la vederi Dă vesele mîngîieri, Trupul ca un bun cojoc, Dă-ndrăzneală la cuvînt, Face pe mulți ce nu sînt, Pe alții face galanți, De-mpărțesc la unii alți.” Vinul e, Într-adevăr, bun, dă mîngîieri vesele, dă Îndrăzneală la cuvînt, dar să nu uităm că vinul este proprietatea exclusivă a bărbatului! E teritoriul lui rezervat de vînătoare. „Pin mahala la Izvor”, În pridvor la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trebuie să trăiesc, Mi-e scîrbă-n sfîrșit de lume, o las ș-o heretisesc.” Nu sînt, Încă o dată, ideile lui Anton Pann, dar sînt idei care se potrivesc cu mentalitatea epocii În privința iubirii. Văcăreștii, Conachi le sugerează În modul lor galant, Pann le prezintă, mai didactic, prin mijlocirea unei prelucrări. Într-o adaptare, limbajul este inevitabil contaminat de limbajul poetic al timpului și de stilul individual al poetului. Pann care adaptează În chip curent temele altora, Își impune temperamentul și stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vream eu, Ci acum a ajutat Sfîrșitul de ș-a luat; Iată dar o primiți, Și sănătoși o citiți.” Noul Erotocrit se deschide cu o dedicație către Marele medelnicer Alecu Bojoreanu. E lăudată, aici, virtutea română a medelnicerului care Întinde galant mîna tipografului. Introducerea ce urmează rezumă conținutul istoriei mitice a Erotocritului, insistînd asupra folosului ci moral. La Adaosuri se adresează din nou cititorilor scuzîndu-se de greșelile de stil. Scuza trimite la cauze intime: „nu mi-am văzut sănătatea (din pricina a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al matinalului. Dialectica orelor. Figuri ale intimității și ale euforiei. O erotică enervant Îngerească. Erosul galant. Steluța și Rodica. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Impresionism poetic? Retorica poemului epic (Dumbrava roșie). Aripa pătată de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Canalul cu români, a umilit, a schingiuit și a ucis istorici de mare vocație, păstrîndu-și-l doar pe Roller. De cîtă istorie avea nevoie drăguțul de el, Ghiță, Roller era perfect. Urmașul, pantofarul, după ce terenul fusese dej(a) defrișat, și-a-ngăduit hîrjoane galante cu istoria. Cum nu avea răbdare să citească două rînduri (să le mai și scrie!), i-a plăcut să-nsceneze istorie. A umplut stadioanele cu yesmeni (care puteau aplauda și-n somn), a făcut rost (nu era mare lucru) de regizori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Saint Rémy, se instalează tacticos în orășel și urmează cuminte tratamentul prescris de mai mult decît originalul său medic. Nimic, absolut nimic clișeizat. Persoanele din anturajul pacientului, psihiatrul însuși, încîntător bizare, trăsnite, se mișcă într-un peisaj de o frumusețe galantă. Și, dintr-o dată, în climatul acesta de confort provincial, ruptura, schisma: grupul vesel se plimbă pe malul lacului, se discută, se rîde, se aleargă, dar brusc, aiuritor, van Gogh se desprinde felin și se aruncă în apă. Stupoare! Cineva sare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acte fastuoase. Istoria marilor state. Pentru că statele bicisnice se feresc de strălucirea sărbătorii. Nu au cu ce s-o întrețină. Ca s-o facă, ar trebui s-o justifice în fața supușilor. Iar supușilor, necăjiți, numai de serbări, fie ele și galante, nu le arde. Stăm încă sub impresia mirificelor serbări prilejuite de investitura lui Clinton. Record de amploare, asta pare să fi urmărit staff-ul clintonian. Pentru acest sfîrșit/ început de mileniu. Nici un american nu s-a plîns că fastul a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Collet, Trupuri străine. Exhaustiv ghid al celor mai varii comportamente ale diverșilor europeni, cu discrepanțe care înmărmuresc și amuză. Doar o picanterie: franțujii, marii pupăcioși ai continentului acum, erau devansați, cu secole în urmă, net, de englezi. Cînd, în 1527, galantul George Cavendish vizitează castelul unui nobil francez, este primit de doamna casei, care-i declară: "Fiindcă ești englez și în țara ta obișnuiești să săruți toate doamnele și domnițele, fără să încapă supărare, deși în acest regat nu e la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la mese și ne întreține galant, alternînd sublimități estete cu picanterii mondene. Pînă în momentul în care... Să fi fost ora două de-acum, trei? (cine mai putea auzi ceasul Mitropoliei!), trecînd, tot așa, pe la mese, se-oprește la a noastră, deocheata, perpetuu-iconoclasta, își sprijină mîinile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sfîrșit... Știu ce va urma: rozariul păgîn al amănuntelor de la ora cinci, recitativul unicului rol de-acum, singurul... Nu. Nu urmează asta. Te rog, ascultă-mă, îmi zice, cu dicția lui imperioasă, și mă prinde, ca-n Cosi fan tutte, galant, galant, de cot, ascultă-mă și spune-mi ce-a fost asta... Cum să nu-l ascult! Ieri după masă, reia misterios timbrat chiar lîngă urechea-mi ciulită, ieri după masă, monșer, ies din bloc și... și... peste cine dau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Știu ce va urma: rozariul păgîn al amănuntelor de la ora cinci, recitativul unicului rol de-acum, singurul... Nu. Nu urmează asta. Te rog, ascultă-mă, îmi zice, cu dicția lui imperioasă, și mă prinde, ca-n Cosi fan tutte, galant, galant, de cot, ascultă-mă și spune-mi ce-a fost asta... Cum să nu-l ascult! Ieri după masă, reia misterios timbrat chiar lîngă urechea-mi ciulită, ieri după masă, monșer, ies din bloc și... și... peste cine dau aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în timpul concertului Filarmonicii, unui dirijor tînăr, cu gestică extrem de alegră, mereu con fuoco, i-a sărit bagheta din mînă, zburînd speriată pînă sub violoncelul șefului de partidă. Acesta, părăsindu-și fulgerător arcușul, o ridică și i-o redă dirijorului. Aplecat, galant, într-o reverență de mulțumire. Nu mai văzusem așa ceva. Dar mi-am adus aminte imediat de nonagenarul Elenescu, și el prezent de curînd pe podiumul ieșean. Revenind periodic la Iași, acolo unde începuse, cu șaptezeci de ani în urmă, zborul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privește, dacă Ilici al nostru ar ajunge (miratu-ne-am) din nou în fruntea bucatelor, atunci glumița cu intrarea concomitentă în NATO a Rusiei și a României n-ar mai fi doar glumiță, ci sadea cinism răsăritean. Apropo, numai glumă galantă nu e fuguța acestuia peste podul de flori la Kișiniov, unde camarazii de epoleți științifici (humoris causa, ar zice pișicherii) l-au și pus în capul mesei. N-a mers liderul nostru pe firul roșu chiar pînă la Kremlin (ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dreapta bărbatului. Care bărbat își înclina o secundă capul, gest aproape cazon. Cît de vecină era gestica aceasta sumară cu asprimea din anturajul Führerului! Dacă sărutatul mîinii a cunoscut undeva apogeul, asta s-a întîmplat la noi, în acea Românie galantă sărut mînușițele... cu doamne și domni eleganți, coborînd afabili din Forduri și lunecînd pe marmoratele trepte, în briantele baluri. Brațul poporului (adică al Securității) e lung! Așa suna, în anii crînceni, metaforicul avertisment al piticilor bruneți, cu mîini mici și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la tîmple, cu cerceluș în stînga, își roade șapca de draci. Stop! Printre rîndurile turbate se strecoară felin o roșcată. Ieșită parcă acum dintr-o paradă a modei. Muțenie generală. Unde să se-așeze? Barosanul sare ars și-i oferă galant locul. Atît. Galeria își reia clocotul. Cu Mihai Ursachi, la peluza pestriță. Debut absolut: n-a mai fost niciodată aici. Îmi spusese că acceptă, cu o condiție: să nu-l duc la... Oficială; vrea gregaritate pură. La peluză, deci, printre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fostul demnitar C.C. și lector de socialism, de altfel figură nu dintre cele mai indigeste în acei ani, ba, incitant și simpatic în dialogurile dincolo de sediu și de catedră. Trecînd strada (el, de data asta) să mă salute, îi remarc galant aeru-i hollywoodian al ținutei. La care, cu rictusul lui celebru, cam înfricoșător altădată, îmi cere să-i dăruiesc tabloul cu balerină, cel promis (cînd?). Îmi arăt surprinderea, mai mult, îl și întreb de ce să i-l dăruiesc! E un gust
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conchidem că ar exista o relație de la cauză la efect între sex și cutare sau cutare formă de regim". (Patrick Girard, Don Juanii care ne conduc, Ed. Humanitas, 2000) 29 martie Se recomandă, invariabil, doctor. Și-ți acordă și ție, galant, același titlu. Știe bine că nu-l deții, cum, de asemenea, bine știi că amicul e doctor în... belle arte (dar și în mici coțcării cu tablouri). De altfel, țicneala lui reușește să păcălească pe cei ce cred că insolitul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-și dea seama a pictat obsesiv armăsari. Da, dar armăsarii ăștia sînt călăriți și-a dat ea bine seama de femei... Cînd, în 1910, Anna Brâncoveanu de Noailles primește premiul Academiei Franceze pentru debut (Inimi fără număr în una), galantul Marcel Proust își încheie scrisoarea de felicitare cu: "La picioarele dumneavoastră, Doamnă". Nu fără a-și fi rezervat, mai înainte, savoarea iubitorului de bărbați, rugînd-o pe premiată să-i transmită domnului de Noailles "întreaga și via mea prietenie celui al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu al său "Dans la Moulin de la Galette". Pe care-l admiram, în acel pentru noi convulsiv an 1989, la Luvru. Și care mă ducea înapoi, într-un Dorohoi interbelic rămas intact mirific, prin chermezele lui din grădina publică, la fel de galante. Din care n-aș vrea să apar ca o altă draconică Domnișoară Cucu (Mihail Sebastian), nefiind, ea, în stare să iasă din severul tipar al băștii școlărești trase bine pe frunte de (recalcitrantele) fete dintr-a opta. Discotecile de-acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
portretului pe care, la rîndu-mi, i l-am făcut autorului depravatelor Sodoma și Gomora acum zece ani. Lucid detașat de eticheta consacrată, am pictat un Proust în tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest văzut de mine la simpaticii mei concitadini, în micile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe atît de jovial moldovenească. Pînă cînd, într-o zi, îi citesc una din tabletele săptămînale, cea cu uitatul/ neuitatul "baron" care vindea cîndva garoafe în vetustele birturi ieșene: baronul Vax sau baronul Aiurea, după autoporecla cu care-și livra galant florile. Text savuros. Ieri, în curtea din Armeană, cu același conu Costică: Măi, îmi zice, stai să-ți spun una: îl știai cred, pe fratele lui Piliuță, cel din Dorohoi, pictorul de firme, ei bine, una din fetele lui, fugită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia bănuitul... deviaționist îi făcea galantă curte. În sfîrșit, aproape de-a binelea de propria-mi măsură spirituală: prietenia deja semicentenară (operațională și în prezent, fără semne de ramolisment), întemeiată încă din anii liceului dorohoian între acum reputatul medic brăilean Dan Gabrovescu, structură eminamente exactă espirt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]