1,959 matches
-
copii în scaunele lor. Și ar trebui să fie și obligatoriu, așa încât copiii să nu mai poată alerga printre rafturi, trăgând cutii de cereale din rândurile de jos, să-și înfigă degetele în pâine, să împingă căruciorul mamei lor în gambele mele. Tally părea să ignore tot haosul provocat de copii. Eu îmi doream fie să-i bat, fie să le dau dulciuri din acelea de la care fac carii ca să-i liniștesc. Cumva am reușit să ieșim din magazin cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ochi să vadă, și-ar fi dat seama că sunt un copil îmbrăcat cu hainele altcuiva. Am tras cu reticență draperia ca să-i arăt rezultatul Mariei. Perfect, articulă ea încântată înainte de a-mi înmâna o fustă din suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac, decolorată, cu butoni de satin și un guler din dantelă. —Arată groaznic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
grațioase. Îmbrăcămintea croită și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt, strâns închis în jurul gâtului. Scurtă până la genunchi, rochia aceasta bizară îngăduia să i se vadă liniile ideale ale gambelor goale până la glezne, în acord impecabil cu picioarele micuțe, încălțate în niște pantofi fără tocuri, cu vârfurile gotice ca două pernițe mari, negre și prelungi. Niciodată nu am surprins-o cu picioarele pe pământ, ci, ca o faimoasă creațiune picturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că tocmai se dăduse jos din patul de fier, cu așternutul răscolit și pernele făcute ghem, pe salteaua înfundată. Cearceaful era mototolit, cu pete în albul dubios la pânzei, ca petele gălbui de pe cămașa ei scurtă. Doamna Patanetschek își arăta gambele scurte și groase, cu venele răsucite de varice, în niște târlige flanelate, cu tălpile scâlciate. Gura Omului cu ciocul de aramă se lărgise până la urechi. Mi se păru, atunci, că cel mai bun lucru ce-l am de făcut este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sprâncene. Chipul de faianță îi este stropit cu bidineaua, cu picături de sânge. Ioșca îi spune „Porzelanprinzessin”, îi sărută mâna cu multă stimă, fără să-i observe pântecul balonat de o sarcină înaintată, și un „o” ce i-l formează gambele ei, încheiate la pământ cu două ghete, vârf în vârf. El se pleacă la urechea fetei, spune ceva și râd amândoi, să se prăpădească. Paula deschide apoi geanta ei de taxator de „tram”, scoate o monedă de zece coroane și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țigări. În fiecare dimineață, Albertina se apleca peste fereastră, să--mi scuture pijamaua. Erau momentele cele mai periculoase. Se declanșa o luptă îndârjită între demnitatea mea și carnea ei văzută din spate, de la gleznele goale și subțiri, la mușchii pătrați ai gambelor ce ieșeau la lumina de sub rochița de batist. Stătea câteva secunde lungi cu privirea cine știe unde, cu urechea atentă la un cântec de flașnetă, abia perceptibil, și care răzbea până la noi, dintr-o curte închisă ca de pușcărie, cu zidul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă femeia, neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele. Își zdrelise o mână - stânga, din fericire, nu cea cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea să fie Întreg. Săltă bicicleta. Ghidonul se răsucise ușor pe axă, dar restul nu arăta afectat grav. — Mare neglijență, domnișoară Agatha, să dai drumul căruciorului, o certă bona pe fetiță. Puteai să-l omori pe domnul. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și noi?” A doua frază este o recomandare interogativă plină de demnitate supremă. Justificată pe contracoperta revistei de-o fotografie cu patru fete despuiete care stau cu spatele la Europa, pe o băncuță. Nu se zăresc din dînsele decît opt fese, opt gambe și trei umbreluțe probabil de soare, din Occident. Una dintre ele pare să fie domnul Nicodim. Așa că deschidem ca masochiștii chiar revista Europa pentru a mia oară numărul 13, și citim că 300 de huligani au atacat sub privirile poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
copleșitor de minoră față de greața mea apocaliptică. Întotdeauna am vrut să ajung gigolo și ginecolog, mă dureau gonadele, singurele ființe acceptabile-n socialism fiind gheișele, chiar dacă la o femeie apreciez mai Întîi gleznele și gheișele nu au glezne, urmează Însă gambele, giugiulelile, pulpele, deși nu sînt cu g, și nici puțin mai sus nu e cu g, dar e tare frumos. Pe urmă a-nceput să-mi placă să scriu, am renunțat la punctele erotice discutabile, și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de grăsime, ci pur și simplu umflate, diforme, cu pielea întinsă gata să plesnească, aproape plesnind pe alocuri, degetele mici strivindu-se între ele, talpa semănând cu o tălpică groasă de sanie, călcâiul înghițit de glezna cilindrică se continua cu gamba la fel de deformată. N-a știut dacă trebuia sau nu să vadă toate astea și n-a spus nimic. Au schimbat un timp vorbe aiurea, fără interes, despre ce s-a petrecut în lume, în oraș, acasă. Bătrâna doamnă Marga Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de la Pringle, din Old Bond St 28, W1 ( 52,50 lire sterline), mănuși din păr de cămilă, mărime medie, de la Herbert Johnson Ladies Shop, din Grosvenor St 80 W1 (14,95 lire sterline) și cizme din piele bej, până la jumătatea gambei, cu tocuri stratificate, de la Midas, din Hans Crescent 36, SW1 (129 lire sterline). Televiziunea..., Public Limited Company. Extras din stenogramele întrunirii consiliului director din 14 noiembrie 1983. Confidențial. ...S-a reiterat că nimeni nu subestimează în acest moment contribuția doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Renta. Erau acolo fuste În nuanțe de roșu, ocru, lavandă, unele din mătase, altele din cașmir. Unele erau destul de lungi ca să mângâie elegant gleznele, iar altele atât de scurte, că păreau bustiere. Am luat o fustă lungă până pe la jumătatea gambei și mi-am pus-o În dreptul taliei, dar materialul abia dacă Îmi acoperea unul din picioare. Următoarea din vraf pe care am pus mâna se revărsa până la podea Într-un vârtej de tul și șifon și părea că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și nu era decât luni după‑amiazaă era o fustă plisată ca de școlăriță de la Anna Sui cu o bluză Miu Miu cu multe volănașe și de un alb orbitor, cu o pereche de cizmmulițe obrăznicuțe Christian Laboutin până la jumătatea gambei, cu o jachetă de piele Katayone Adeli atât de mulată Încât părea aproape obscenă. Jeansii mei Express și tenișii Franco Sarto erau Îngropați sub un strat gros de praf În șifonierul meu de luni de zile și trebuie să mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu respectau camuflajul. Dar băiatul rîdea. Avea un rîs din gît, dar subțire, ca de fată. — Îmi place pielea dumneavoastră de tigru, zise el. Totuși, nu vă sperie În mijlocul nopții? Mie mi-ar fi frică să nu se repeadă la gambă În timp ce-aș trece. Se uită la prosopul pe care stătea Viv și rîsul i se stinse, dar fața Îi rămase blîndă. Prosopul era stacojiu, Îmbibat cu sînge. Își puse mîna pe frunte și-i zise bărbatului Încet: Pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că le merit pentru că oricum nu am niciodată timp să merg la cumpărături. Înhaț o pereche de pantofi culoarea caramelei cu toc cui, tocmai buni să-l calc pe Guy cu ei pe degetele de la picioare, și cizme până la jumătatea gambei, din piele Întoarsă, moale. Gândindu-mă mai bine, iau și o pereche de pantofi negri decupați la spate și garnisiți cu atâtea găurele Încât arată ca un limbaj braille pentru fetișiști. La capătul celălalt al magazinului, dau cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ascunsă sub un voal, dar am reușit să Întrezăresc o bărbie drăguță și o gură cu buze pline, care-mi aminteau de Alice Hollinger În perioada petrecută la J. Arthur Rank. Domnișoara de onoare purta rochie lungă pînă la jumătatea gambei, mănuși albe și tocă, iar părul pieptănat pe spate Îi dezvăluia tenul puternic bronzat. Îmi aminteau amîndouă de fauna care se bronza la Clubul Nautico: lustruiți, la ani-lumină distanță de orice noțiune de plictiseală, zăcînd Întinși pe spate În propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
RAF(##notă - În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mustața stufoasă, care acoperea În Întregime spațiul dintre nas și buza superioară, făcea parte integrantă din uniforma piloților din RAF (Royal Air Force - forțele aeriene britanice).##) și șosete albe pînă la jumătatea gambei, semănînd cu jambierele poliției militare. La volan ședea țanțoș, cu pistolul-radar În mînă, fiică-sa de șaptesprezece ani, o tînără dîrză, care semnaliza cu farurile la fiecare mașină care depășea viteza maximă de treizeci și doi de kilometri pe oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
A picurat câțiva stropi de vin pe dușumea murmurând "Să-i fie țărâna ușoară" pentru odihna sufletului răposatei. Sub un felinar orb, doi îndrăgostiți se sărută pe îndelete. Tânăra, îmbrăcată cu o rochie scurtă și vaporoasă, își freacă piciorul de gamba partenerului, în timp ce acesta își face de lucru sub fusta ei, cu mâinile nerușinat urcate sus, pe pulpele fetei. În lumina chioară se poate întrezări un afiș mare, unde un soldat cu cască duce degetul la buze într-o atenționare scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o enormă greutate apasă pieptul. Încet, ritmul inimii se moderează, revine la o respirație egală, calmă. Începe să gândească coerent, să perceapă lucruri simple, ca de pildă durerea insistentă din șold ce se duce pe fese, apoi coboară în pulpe, gambe până spre degetele de la picioare. Este în viață! Supraviețuise! Dar Moartea care răpise două vieți chiar sub ochii lui, continuă să stea la pândă, așteptându-l viclean ascunsă prin apropiere. Gândurile în legătură cu lunetistul mistuie orice alte sentimente care dispar undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În jur, țara întreagă se înghesuia, devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf, ca niște muzicieni înghițiți de-un acordeon uriaș; femei colosale, irigate pe gambe de cerneala varicelui; copii fericiți, pătați pe fălci de dungile de cacao țâșnind din „Eugeniile“ expirate - totul semăna cu o grădină zoo suprapopulată cu ființe dintr-o altă epocă. Era prea mult. Mă răzbunam punând mâna pe cartea de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
verzi, palizi, irizați de mici firicele de sânge. Cel stâng trăgea puțin câș, dar tocmai asta îi dădea farmec. Purta părul scurt, retezat la nivelul cefei. Șuvițele cădeau drept și imprecis, ca toată ființa ei, buclate după ureche. Felicia avea gambele lungi, puțin prea lungi chiar, și niște genunchi proeminenți, de fată cuminte. Când urca pe scaun, începea să se foiască, azvârlindu-și picioarele înspre toate punctele cardinale, ca niște suliți. Era frumușică, deșteaptă, neîndemânatică, mai ales când scria poezii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucruri mai dificile de rezolvat: picioarele se prelingeau fără jenă, genunchii îmi dădeau cu tifla (o porțiune a corpului pe nedrept neglijată de romancieri), ciorapul negru și transparent se lipea de pulpe și sticlea cu mii de focuri de mătase, gambele se jucau cu nervii mei, tremurând sub ciorap. Totul se termina demn și categoric, cu-o pereche de botine negre, cu toc subțire și înalt. Demonstrația se încheiase, spectacolul lua sfârșit brusc și delicios: tot ce îmi era accesibil se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de comportament, îmbogățirile și alterările întregului. Exemplarele grăsuțe, bombardate cu glucoză de părinți, se refugiau în prima bancă a facultății, pe care o ocolesc toți băieții, uneori și profesorii. Cele fragile, scheletice, cu urmele nevrozei întipărite-n pielea roz a gambelor, puteau fi zărite într-o bucătărie de bloc: epave fără nume, eșuate-n liniștea pietroasă a căsătoriei, în fum de țigară și miros de borș. Cele normale, fără forme, alunecau direct în rochii stupide, înflorate, de felul care îți flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Lumea plutea în formolul proaspăt al neuronilor. Pachete mai mici sau mai mari, etanșe, conținând culori, volume, consistențe: zone amputate de sursa lor de proveniență, transformate în produse mentale de consum și manevrate clandestin spre piața globală a amintirilor. O gambă, un cercel, forma sânilor, firicelele de păr de pe abdomen - fiecare detaliu însemna ceva, legat de-o valoare exactă, bine definită, ca prețul pe-o cutie de pantofi. Plăcerea și aversiunea apăreau înscrise pe etichete luminoase, vizibile de departe. Cantitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fotografii. Își făcea apariția într-un pulover subțire, bleu, prin care-i curgeau sânii și se plimba desculță pe parchet, cu cârpele și sticluța de spirt. Când ștergea geamurile, se ridica pe-un taburet alb, îi observai călcâiele negre și gambele puternice, încordate. Doamna Ioana apuca fiecare obiect, îl ștergea de praf, de pete, de pufi, de orice ar fi avut, după care îl punea la loc sau într-un alt loc, care i se părea ei mai potrivit. Așa observam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]