1,147 matches
-
vă stăm la dispoziție pentru fotografii. Vă mulțumesc. MINISTRUL: Doamnelor și domnilor astăzi este o zi solemnă pe care o sărbătorim împreună. Este ziua Europei. Am avut de ales între a participa la ceremonie, pentru a depune o coroană de garoafe alături de colegii mei, și a rezolva necazurile unei biete femei, o biată patroană de nait-clab cum sînt atîtea pe întinsul țării noastre, pe întinsul Europei noastre. Așa cum vedeți, am ales a doua variantă și pot să afirm.... (controlează pupilele Patroanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
florentină, aflată în salonul mare și luminos, se văd aranjate perfect tacâmuri de argint, veselă fină, pahare elegante din cristal, șervete albe, scrobite și introdu-se în inele speciale. Chiar pe mijloc, un minunat gallé încântă privirile cu imaginea unor garoafe delicate, de seră. O duzină de scaune încăpătoare, capitonate și îmbrăcate în pluș albastru, se rânduiesc în jurul mesei, între ele existând suficient spațiu ca fiecare invitat să nu simtă coatele vecinului. Ușă glisantă din mijlocul peretelui din dreapta este deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
antrenante asistența. Despre solist, un tânăr frumușel ca o păpușă de porțelan, în mare vogă prin lumea mare a Bucureștiului, bârfitoarele saloanelor spuneau că scăpase de front datorită mângâierilor perverse ale unui fost ministru. Îmbrăcat cu smoking negru, având o garoafă roșie prinsă la rever și părul negru lins dat pe spate uns cu briantină, fixează îndrăzneț cu cicoarea ochilor perechile aflate pe ring. Genul de privire care face femeile să-și aerisească plămânii cu oftaturi și pune pioneze în nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o uniformă de chelneriță pe care și-o cumpărase din banii proprii, și soțul ei, Jimmy, bucătarul pentru minuturi. ― Ține minte, Eleni, muncești În primul rând pentru bacșișuri, spuse Milton pe un ton mobilizator. Așa că zâmbește. ― Cui? Întrebă Eleni. În ciuda garoafelor roșii din vaze, care Împodobeau fiecare masă, În ciuda meniurilor, a cutiilor de chibrituri și a șervețelelor cu dungi de zebră, Casa Zebrei Însăși era pustie. ― Bine că ești tu deșteaptă, spuse Milton, zâmbind. Cicălelile lui Eleni nu-l deranjau. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
drum În momentul când negustorul se pregătea să tragă obloanele. Intră totuși În prăvălie secondat de vânzător, căutând cu privirea cam ce anume i s’ar potrivi sărbătoritei. Se opri totuși În dreptul unui vas În care se aflau mai multe garoafe roșii, privindu-le admirativ. „Azi dimineașă au fot aduse...” - Îl Îmbie interlocutorul. „Alte culori mai pot găsi...?” „Desigur domnule. Ele se află imediat În dreapta dumitale puțin mai În spate. Vă rog priviți...! Albe, albastre, portocalii, vișină putredă, o varietate de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca În final să decidă. „A’și dori un buchet puțin mai mare...Ba nu, doresc din fiecare culoare, douăzeci și unu de fire...!!” Sperând să recupereze impresia detestabilă În care se prezentase, apăru În restaurant oferindu-i Atenei impresionantul buchet de garoafe, făcând o reverență. „Strălucirea acestor minunate flori, apun În fața frumuseții tale...!! Cu toată plăcerea te rog primește din partea mea, această mică atenție...!” Luată prin surprindere Atena, scoase o exclamație de admirație. „Cât de frumoase sunt, de necrezut...!” - Se ridică dela
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să dau o raită prin centrul orașului. Sper să nu Întârzii pre mult, de aceea când mă Întorc, dacă socotesc asimilarea lecțiilor de limbă română satisfăcătoare, vei căpăta bomboane...” „Prefer un buchet de flori...” Îngână fata sărutându-l. „Pot fi garoafe...?” „În cazul acesta, te voi copleși cu dragostea mea. Totuși, nu țin neapărat...” Atena Îl Îmbrățișă sărutându-l dragăstos iar de la fereastră Își conduse cu privirea prietenul până ce acesta se urcă În troleibuz. Mai contemplă câteva momente spațiul Înconjurător, apoi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îmbrâncind’o În mașina miliției adusă În acest scop, sub privirile pline de ură a unor oameni de bună credință. Contrar așteptărilor, Tony Pavone reuși să fie condițional: sosi acasă În jurul orei trei după amiaza cu un mare buchet de garoafe și un carton de prăjituri. Apăsă butonul soneriei după un cifru convențional dar, cum fata nu-i deschise ușa, intră În apartament oarecum intrigat. O strigă În câteva rânduri scotocind unele locuri unde se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
imagina cât de ciudate sunt uneori. Totuși, să ne gândim puțin...Da, da, am găsit...! Vei fi reabilitat mai ușor decât Îți imaginezi...!” „Puțin probabil...!!” „Știi ce? Lasă totul baltă, du-te repede În piață, cumpără un mare buchet de garoafe, ai grijă să fie proaspete, cu viață În ele. Vom merge la Directoare să procurăm vin, iar pe tine să te arunc În brațele ei...!!” Plăcut surprinsă de splendoarea florilor, Directoarea Tatiana aprecie gestul. Suficient de jenat, Tony Pavone Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și Împărțea la toată lumea țigări americane de parcă creșteau În grădina lui măsa...! Acum Îți aduci aminte...?” “Desigur, Îmi revine În memorie eleganța sufletească a acelui delegat...!” - se lumină femeia la față. “De fiecare dată când ridica marfă, Îmi oferea o garoafă și-mi plasa discret două pachete de țigări americane. Să-i de-a Dumnezeu sănătate. Țigările primite În dar, le ofeream doctorilor În vederea consultației medicale a celor doi copilași ai mei. Dar, a pățit ceva...?” “Încă nu dar, o să pățească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
e mai secret cu atât el se răspândește În cele patru vânturi ale planetei, făcând oamenii să aprecieze sacrificiul uman. La ieșirea pe poarta spitalului, Tony Pavone o zări pe Atena venindu-i În Întâmpinare cu un masiv buchet de garoafe. Cu lacrimi În ochi, Îi căzu În genunchi sărutându-i mâinile. „Orice vorbă a-și rosti, nu va fi suficient pentru a-mi exprima recunoștința. Totuși, În puține cuvinte, mulțumesc...M-ai ridicat din mormânt, atunci când deja groparii pregătiseră lopețile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pas cu pas și moment cu moment, cu istoria bieților mei șaptesprezece ani de viață. Aveam să dezvălui cabale fantastice, regizate, în palate subterane de marmură și porfir, de prințul acestei lumi, și să descriu un Armageddon desfăcut ca o garoafă, care ar fi atras în războiul total pirați și cavaleri de Malta, războinici Bororo și hitleriști, îngeri și extraterestri. Poveștile de dragoste ar fi încolăcit bătălia finală ca niște ghirlande rococo, și între ele s-ar fi aflat, contopin-du-le pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din port și plină de inscripțiile unei firme arabe. În sală, atrași de fantasticul mizei din acea seară, puteai recunoaște, în burnusurile lor albe, diverși magnați ai petrolului, vedete de cinema și cântăreți la modă, industriași cu plastroane scrobite și garoafă la butonieră. Fiecare acceptase, la intrare, să fie legat la ochi cu o eșarfă de mătase pe care nu și-o scosese decât în sală. Eu însumi eram, o spun cu atâta dezgust încît nu pot fi bănuit de lipsă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care sânt făcut dintr-un infinit de puncte? Nu e decât un infinit mai micuț. Și blocul ăsta e un infinit mai mare decât mine. În toată lumea nu există decât infinituri mai mari sau mai mici: scaunul e un infinit, garoafa e un infinit, creta asta e un infinit. Infinituri care se înghesuie unul în altul, care se mănâncă unul pe altul. Dar există un infinit care cuprinde toate celelalte infinituri. Mi-l închipui ca pe o turmă nesfârșită de tauri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păpușa și pleca acasă. Ada se uita lung după ea. Avea cârlionți cafenii, strălucitori, și ochi triști, cu pleoape umflate. Mai stătea puțin cu noi, dar pleca apoi și ea după soră-sa, căci nu suportau să stea despărțite. Țigăncușa, Garoafa, le drăcuia printre dinți, fiindcă uneori gemenele veneau de dimineață la poarta ei și începeau să strige "Garoafa-scroafa" până ieșea afară toată șatra, cu spume la gură de furie, în rest însă, când treceau pe la tanti Aura sau când ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o mistuie o flacără întețită sau că e prinsă într-o crustă de gheață. Săraca Garoafa a zbierat o după-masă întreagă prinsă într-o asemenea căsuță și bătând cu pumnii în niște pereți invizibili. Dar cele care se opreau în căsuța bună găseau acolo o floare necunoscută sau o fotografie în culori reprezentând apele unui golf
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că diferențele nu erau radicale, ci de nuanță, și tocmai nuanțele astea nu le puteam descurca, se confundau și se învîrtejeau în mintea mea. Nu mi-ar fi fost deloc ușor să spun prin ce diferea, să zicem, toanta de Garoafa de cea dinainte, în afară de faptul că începuse să fumeze. Grețosul damf de tabac prost să mi-o fi înstrăinat atît? Gemenele se înălțaseră binișor și te făceau să râzi de plăcere văzîndu-le zâmbetul simultan, pe jumătate tâmpit, pe jumătate ironic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Eu și gemenele eram singurele care mai veniseră cu păpuși. Păpușile lor se numeau tot Ada și Carmina, dar Ada cea de cârpă era a Carminei și Carmina cea împopoțonată era a Adei. Erau păpuși mari, aproape cât stăpânele lor. Garoafa făcuse niște ochi languroși, ceva între o maimuță și Marilyn Monroe, și scuipa pe jos cu blazare. Anul trecut o mai cărase până aici pe hidoasa de Florina, păpușa ei cu ochii scoși, dar acum ne privea cu dispreț. Puia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plasa plină de boabe de apă un păianjen cu cruce. O cracă uscată mi-a zgâriat brațul gol. Nu căutam ieșirea, cărările nu erau drumuri spre ceva, spre altceva, ci bucuria pură de-a umbla prin Minune. La opt dimineața, Garoafa mă striga de la poarta noastră cu vocea ei guturală. Mi-am băut laptele și-am ieșit în curte. Nu stăteam deloc bine cu conștiința din cauza sărmanei Zizi, pe care acum, în compensație, o îmbrăcasem cu cele mai frumoase schimburi ale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
roșul, ar fi fost Regina Roșie din cap până-n picioare, dar așa a fost să fie. Galbenul era singura culoare pe care n-o putea suferi. Totul părea să fie împotriva bietei mele prietene. Și ăsta a fost doar începutul. Garoafa a tras oranjul, culoare țigănească, fie vorba-ntre noi, ceea ce ne-a făcut să pufnim în râs. Dar mica sălbatică era încîntată: i se părea culoarea cea mai vie și mai strălucitoare. Cu o voce de parcă și-ar fi clătit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dintre primele apărute la noi, o perlă găurită și termometrul meu. Am scris și numele lor pe bilețele și le-am tras din pălărie. Eu am luat inelul, Ester termometrul, Balena iadeșul, Puia creionul cu bilă, Ada ceasul, Carmina perla, Garoafa păpușa. Ne uitam la lucrușoarele astea ca la alte arătări. Nici nu ne trecea prin cap ce aveam să facem cu ele. Dar, cu excepția Balenei, regina din prima zi (căreia îi picase și acel inexplicabil iadeș, ca o furcă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gândire. Flori adevărate nu aduseserăm, căci s-ar fi veștejit până la sfârșitul jocului, dar fiecare dintre noi s-a gândit la o floare și-am scris și numele celor șapte flori pe bilețele. Balena a tras zoreaua, Ada cârciumăreasa, Carmina garoafa (aici, normal, s-a râs mult), Puia floarea-de-piatră, Ester dalia, Garoafa gura-leului, iar mie, de departe norocoasa de până acum, mi-a picat în brațe regele florilor, trandafirul. Aveam să fiu o regină cum nu meritam. Ca să ne punem pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sfârșitul jocului, dar fiecare dintre noi s-a gândit la o floare și-am scris și numele celor șapte flori pe bilețele. Balena a tras zoreaua, Ada cârciumăreasa, Carmina garoafa (aici, normal, s-a râs mult), Puia floarea-de-piatră, Ester dalia, Garoafa gura-leului, iar mie, de departe norocoasa de până acum, mi-a picat în brațe regele florilor, trandafirul. Aveam să fiu o regină cum nu meritam. Ca să ne punem pe treabă, nu ne mai rămânea decât să alegem locurile de joacă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eram iar singure pe câmp. Săpam neîndemînatic, cu limbile scoase, și abia după ce făcuserăm o groapă îngustă, adâncă doar de vreo șaizeci de centimetri, am dat de o scândură străpunsă de rădăcini. O pupă roșie, umflată, era lipită de ea. Garoafa o tăie cu ascuțișul orbitor al sapei și din ea curse un lapte grețos. Am mai lărgit groapa până am putut să scoatem scândură și-am dat de un tunel cu trepte care coborau în adâncul pământului. Un abur răcoros
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să ne întrebăm cum oare și din ce se formau oasele copilului acolo, în burtă. Gemenelor nu le venea să creadă că au stat amândouă odată, strânse una-ntr-alta, atâta timp în mămica lor. "Nouă luni!" "Nouă luni!" țipa Garoafa sfidător, deși n-o contrazicea nimeni. Dar dacă, aruncă Puia neglijent, ea, cu ochi de gheață verde, care nu păruse să fie atentă la discuție, dar dacă noi eram de fapt în gaura unui mare păianjen de pământ, care-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]