2,190 matches
-
de a-ți exprima naționalitatea (sau: românitatea, dacă vreți), începînd cu acel român de paradă de care vorbește Eminescu și pînă la românii de răspîntie, cei situați la marile răscruci ale spiritului uman. Pentru a relua un gînd din textele gazetarului, naționalitatea, cea autentică, desigur, ar trebui "să fie simțită cu inima, nu vorbită numai cu gura". De fapt nu afișată cu emfază, ostentativ, triumfalistic, cu vorbe și doar în vorbe, ci exprimată prin întruchipări valorice specifice, care să te particularizeze
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care scriu cu senzațiile, cu efectele scoase din jungla subconștientului. Și pentru ca panoplia să fie exotică și internațională, se importă uneori ultimele coloniale europene, afrodiziace și stupefiante, cele ce aduc aerul bordelier- exotic al pornocrației. Nu de alta, dar unii gazetari ne reamintesc mereu că România nu s-a mutat din Balcani, că pe aici au trecut hunii și tătarii, că am fost sub talpa cu ținte a fanarioților. Ce altceva puteam de altminteri crede despre cei care, suferind de gazetărită
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
vorba de Andrei Pleșu) "cea mai teribilă calamitate" a României postbelice. Ziariști care-l ponegreau pe Nichita Stănescu sau alte valori ale culturii noastre, confundînd publicistica nici mai mult nici mai puțin decît cu scatologia, cu somnambulismul sau coprofagia. Acei gazetari, tamburii majori ai presei, care au făcut și mai fac apologia lăzii de gunoi, care se transformă în vidanjori ai experiențelor subterane și pentru a induce în eroare vorbesc și scriu imitînd primitiv tonul marilor patrioți. În absența organică a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Din motive lesne de înțeles, chiar dacă pare să fie o abatere de la normă, n-am numit nici o publicație și n-am invocat nici un nume de jurnalist. De altfel gestul ar fi fost cumva tautologic, pentru simplul motiv că gazetele și gazetarii cu pricina sînt prea bine cunoscuți. Nu putem ocoli însă diagnosticarea unei cangrene care se extinde și discreditează cuvîntul. Prin incoerență și verbiaj, prin înlocuirea crinului cu ghimpii trandafirilor și cununa de spini, prin faptul că s-a trecut de la
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
banalitățile presei vor depăși destinul prozaic al scrierii caduce (aceea care se naște și moare aici și acum, la puțin timp după actul scrierii ca atare) și cînd mediocritățile neaurite se vor autodizolva, va fi semn că gloria efemeră a gazetarului visează cu ochii deschiși la eternitate, la acea gazetărie a vîrstei lui ca și cum aceasta ar fi literatură. În locul unei prese de multe ori agresivă și inutilă, care-și etalează cu infantilism și emfază superficialitatea culturală și indiferența față de spiritul critic
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
resilient the Romanian nervous cell is, as well as what its expected, near-future performance would be like. Keywords: the third meaning, saeculum, critical spirit, generation, judgment of taste, intellectual, power, the sentiment of mediocrity, primitive sensationalism in media ALUMNI (Asociația Gazetarilor Absolvenți, Sibiu) recomandă volumul de Ion Dur ALUMNI este o comunitate a specialiștilor în jurnalism, studenți, absolvenți, cadre didactice. A fost înființată în 2010, la Facultatea de Jurnalistică a Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, iar obiectivele acesteia, sunt congruente cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
, Paul (24. I. 1953, Craiova), poet și gazetar. Este fiul Ioanei Gheorghe (n. Tobă), statistician, și al lui Ștefan Gheorghe, colonel inginer; prenumele la naștere: Paul Vinicius, adoptat ulterior ca nume literar. Urmează la București Liceul „Nicolae Bălcescu” (1968-1972) și Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic (1977-1982). Între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
ROȘU, Nicolae (27.VI.1903, Roman - ?), eseist și gazetar. Este fiul lui Grigore Roșu, profesor de latină. Urmează liceul la Constanța, unde familia se mutase, apoi studii universitare medicale la București, finalizate în 1929. Va lucra la Institutul Medico-Legal din București. Încă din timpul studenției scrie, invitat de Pamfil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
publicist nu lipsit de aptitudini scriitoricești. A semnat în „Pruncul român”, unde era și redactor, un articol intitulat Dezrobirea României, e prezent în „Curiosul”, „Pământeanul”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, precum și în „Propășirea”. La „Românul” se manifestă ca un gazetar prolific, dând, uneori număr de număr, articole privind chestiuni economice, financiare, comerciale, foiletoane, comentarii satirice, „fantasii” (Din suvenirea unei pietre, O fantasie de figuri ș.a.), versuri, șarade, enigme, logogrife, iscălite fie cu inițiala W., fie Iernescu (sau E. Ernescu), fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
, cotidian apărut la Iași între 1 noiembrie și 15 decembrie 1896. Organ al grupării politice ieșene a lui Take Ionescu, ziarul era redactat, cu destulă îngrijire, de câțiva tineri gazetari cu veleități literare, printre care și Eugen Herovanu. În S. nu se publică prea multă literatură originală, doar câteva schițe de Herovanu și de G. Botez-Gordon. În schimb, se dă o atenție deosebită vieții culturale, discutată în forme variate - note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289489_a_290818]
-
BURILEANU, Dumitru N. (26.X.1869, Turnu Severin - 10.XI.1947, București), clasicist și gazetar. Este fiul Anei și al lui Nicolae Burileanu. A copilărit pe moșia părinților săi din fosta plasă Blahnița, județul Mehedinți. Elev încă la Liceul „Carol I” din Ploiești, B. publică, în 1888, Elemente din istoria literaturei romane primitive. Urmează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285957_a_287286]
-
Islamului clasic, I-III, București, 1975. Repere bibliografice: Emil Samoilă, Ziaristica, București, 1932, 261-265; E. Filotti sărbătorit de Sindicatul Ziariștilor, FCL, 1935, 1268; [Informații biografice] „Anuarul diplomatic și consular al Regatului României”, 1942, 73, 78-79, 126; A. P. Samson, Memoriile unui gazetar, București, 1979, 77-78; Ornea, Tradiționalism, 177-180, 351-355; Atitudini și polemici în presa literară interbelică, București, 1984, 64; Constantin Darie, Eugen Filotti, ALA, 1991, 74; Dicț. scriit. rom., II, 274-276. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
este reconstituită minuțios nu numai pe baza documentelor (în primul rând corespondența), dar și printr-o permanentă confruntare cu opera. Autorul alcătuiește astfel rămurosul arbore genealogic al familiei, apoi compune portretul scriitorului la diferite vârste: elev, student, tânăr magistrat și gazetar, poet debutând la „Literatorul”, colaborator la „Convorbiri literare” ca discipol și prieten al lui Titu Maiorescu, în sfârșit, diplomat, academician și om politic. Exegetul întreprinde largi incursiuni socio-politice, cu scopul de a reconstitui atmosfera epocii, descrie pas cu pas redacțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
face și va drege astfel încât fiecare scriitor să-și aibă vila sa, mașina sa, etc. Haidiridam! La noi, scriitorii de tot felul stau în capitală ca să fie mai aproape de ceaunul cu mămăligă. (...) Pentru scriitori, regimul comunist e regimul ideal. Cu gazetarii e altă vorbă: starea lor e mai bună ca starea scriitorilor”. La punctul 2, „Noi și Rusia”, Maestrul face o inexplicabilă apologie a regimului totalitar sovietic, probabil la modă printre unii intelectuali în acea perioadă tulbure. Iată ce spunea în
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
maschează un enorm vid de sens (citându-l pe A. Pleșu). "Etiologia" zvonurilor nu este străină de aceste defecte. Ziaristica pare la îndemâna oricui; de fapt, este vorba de o puzderie de impostori zeloși, agresivi și inși ce maculează profesia de gazetar mizând de multe ori pe zvon. Atâtea zvonuri s-au trezit pe la ferești, Că nu mai știi de unde vin, anume. Și undeva, într-un pridvor de mânăstire, Un glas nesigur și subțire Uitat de mult prin cărți bisericești, Îngână-un
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
decembrie 1900; altă serie iese de la 2 martie 1923 până la 7 iulie 1924. Scos de conservatori în perioada guvernării lor, T. devine, după câteva luni, odată cu instaurarea liberalilor la putere, un ziar de opoziție. Din 21 noiembrie 1876 scriitorul și gazetarul Gr. H. Grandea primește însărcinarea de redactor. La începutul anului 1877 direcția ziarului îi revine lui Titu Maiorescu, iar Ioan Slavici, care colaborase de la înființare, este angajat redactor al paginilor de politică externă și de literatură. În același an, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
situația de a-l critica pe P. P. Carp și chiar pe Titu Maiorescu. Atitudinea independentă a redactorilor și, implicit, a oficiosului conservator are ca rezultat o scădere a subvențiilor acordate de șefii partidului. Totodată, presiunile exercitate asupra celor trei gazetari cresc. În aceste condiții, Caragiale, primul, se hotărăște să părăsească T., fiind urmat, după câteva luni, de Slavici. Sarcina copleșitoare de a scrie aproape în întregime ziarul îi revine astfel lui Eminescu. O vreme, din ianuarie 1882, va figura ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
, Mircea (11.XI.1950, Slobozia), poet și gazetar. Este fiul Aureliei (n. Badea) și al lui Ștefan Dinescu, muncitori. A făcut liceul la Slobozia (1965-1969) și a absolvit Facultatea de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” (1979-1984). Angajat la Asociația Scriitorilor din București (1972-1976), lucrează apoi ca redactor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
SEBASTIAN, Mihail (pseudonim al lui Iosef M. Hechter; 18.X.1907, Brăila - 29.V.1945, București), dramaturg, prozator, gazetar și eseist. Este fiul Clarei (n. Weintraub) și al lui Mendel Hechter, funcționar comercial. Urmează cursul elementar și Liceul „N. Bălcescu” în orașul natal. În 1926 își susține bacalaureatul, teza sa fiind deosebit de favorabil apreciată de președintele comisiei, Nae Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
, Adrian (2.IV.1939, Oradea - 1.IX.1995, München, Germania), poet, dramaturg și gazetar. După absolvirea Facultății de Istorie-Filosofie a Universității din Cluj (1959), devine redactor la revistele „Viața studențească” (1960-1968) și „Amfiteatru” (1968-1974), însă notorietatea de gazetar (reporter) și-o câștigă la „Flacăra” (1973-1981, 1983-1985), între 1981 și 1983 lucrând la revista „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
, Adrian (2.IV.1939, Oradea - 1.IX.1995, München, Germania), poet, dramaturg și gazetar. După absolvirea Facultății de Istorie-Filosofie a Universității din Cluj (1959), devine redactor la revistele „Viața studențească” (1960-1968) și „Amfiteatru” (1968-1974), însă notorietatea de gazetar (reporter) și-o câștigă la „Flacăra” (1973-1981, 1983-1985), între 1981 și 1983 lucrând la revista „Viața cooperației meșteșugărești”. Din 1985, este redactor la Agerpres, iar după 1989 intră în diplomație (consilier, atașat cultural), devenind secretar de stat în 1991 la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
revoluție”. „Împotriva sa se coalizează fricoșii, lașii, lichelele, profitorii”, un păgubos, conchide dramaturgul. Refuzat ulterior sistematic de teatre, D. avea să intre în atenția publicului ca demnitar, după 1990, într-un context - iarăși - destul de puțin favorabil împlinirii scriitoricești. Poetul „pierdut”, gazetarul obosit și dramaturgul copleșit de realitate aveau să moară în condiții cumplite, lăsând în urmă câteva volume. SCRIERI: Ora 24, București, 1978; Privire liberă, București, 1980; Insomnie. Îndrăgostiții de la ora nouă seara, București, 1985; Anchetă asupra unui tânăr care nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
BĂNUȚ, Aurel P. (23.X.1881, Cohalm, azi Rupea, j. Brașov - 28.VII.1970, Brașov), gazetar și prozator. Părinții, Maria (n. Comșa) și Paul Bănuțiu, judecător, se sting prematur, așa încât B. crește sub oblăduirea rudelor dinspre mamă. Învață la Cohalm, Copăcel și Făgăraș, terminând liceul la Blaj, în 1899. Urmează studii de drept la Cluj și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
Gazeta Transilvaniei”, „Țara noastră”, „Anuarul Societății pentru fond de teatru român”, „Lupta” din Budapesta, „Drapelul” (Lugoj), „Revista teatrală”, „Românul” (Arad), „Renașterea română” (unde, în 1919, este și director alături de V. Hotăran), „Transilvania”, „Societatea de mâine”, „Familia”, „Tribuna”, „Pagini literare” ș.a. Gazetar, animator al vieții teatrale, B. este autor al unei literaturi de aspect fragmentar - foiletoane, schițe umoristice, proză -, apărută în periodice de mare tiraj din Ardeal și Banat, editată și reeditată în colecții de circuit popular, multe dintre textele lui făcând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
șaptea liceală, arată un deosebit apetit pentru dificile lecturi fundamentale (de pildă, pentru teoria bergsoniană a comicului), pătrundere și subtilitate, calități ce vor fi potențate pe durata studiilor universitare. În condițiile acutizării confruntărilor politice dintre extremele dreaptă și stângă, tânărul gazetar va adera la cea din urmă, la ale cărei periodice va scrie. Poziția sa e marxizantă, dar sub o influență venită dinspre pariziana „la rive gauche”. În acest sens, criticul contrapune romancierilor „descompunerii contemporane” (L. F. Céline, Erich Kästner, Alfred
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]