16,377 matches
-
armată... Mi-am făcut socoteala, zic, are vreo mitralieră pă botu' mașinii și cu toată lumulița asta...! Ce cătai io ca o proastă... Și-am luat-o pe-o uliță. Și i-au răzbit ăștia. Cu armata. Bătea armata, spărgeau geamuri, spărgeau... Un vecin al meu, de-aici, cu foarfecile de vie i-a scos ochii căpitanului. Da' au făcut pușcărie. Și i-au bătut. Doi oameni au murit, din bătaia care i-a bătut. (Ioana Vișan, Dobrotești, Pantelimon) Închei cu
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
domnul Fotiade. - Vedeți? V-am spus eu. - Al dracului soare... nu mi-am dat seama... gâfâi domnul Fotiade." Fotiade îi vorbește la un moment dat lui Simion despre un misterios tren de noapte, cu ușile închise, fără pasageri vizibili la geamuri și care lasă în urmă un miros de trandafiri. Apoi, îl anunță pe acar că acel tren va trece în curând chiar prin halta lor, bineînțeles, fără să oprească. Istoria cu trenul poate fi considerată o proiecție a bovarismului celor
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
Biblia cu voce tare. Și cînta la vioară ca un cizmar. Bunicul îl asculta și visa. Numai Rembrandt ar fi putut spune la ce visa bătrînul meu bunic, măcelar, negustor, dascăl, în timp ce fiul lui cînta la vioară în fața ferestrei, în fața geamurilor murdare, acoperite cu picături de ploaie și de urme de degete. Dincolo de fereastră - noaptea. Numai preotul doarme și, în spatele lui, în spatele casei sale - vidul, spiritele. Dar unchiul meu cînta la vioară. El, care toată ziua duce vacile în staul sau
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
de fața ei, așa cum este și nu îngădui să se vorbească de frumusețea, de ordinea divină a firii. Orice discuție mă irită. Dimpotrivă, îmi procură o plăcere infinită ideea morții. Cînd trece cu vreun mort pe stradă, mă reped la geam; lăcrimez de bucurie. Pot spune că sînt bolnav? Boala presupune lipsă; noțiunea are conținut de negație. Filosoficește, boala aparține răului: eu nu sînt bolnav, căci îmi simt plăcere". Dar plăcerile sale sînt morbide, demonstrînd alienarea. Cei din jur presimt ceva
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
vagon, după o pauză de 2-3 ore. Cu atâta timp la dispoziție, ne-am permis să tragem și un pui de somn. Am extins canapelele, ne-am învelit cu paltoanele, am stins lumina și până să adormim am privit pe geam splendoarea unei ninsori abundente. Cât om fi dormit, nu ne-am dat seama, dar ne-am sculat îngrijorați că poate am trecut de Cluj. Era ziuă, dar multe nu puteam vedea din cauza ninsorii, iar în tren nu mai era nimeni
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
să tacă. Dar sângele le clocotește în vine. Stresul omului bogat e, se știe, îngrozitor. Îndestulate conturi la bănci îndepărtate anunță doar un început de vindecare. Altfel, sunt palizi și, ca să nu se vadă, umblă numai în Jeep-uri cu geamuri fumurii. Nemulțumit cu peștele prins în undiță, omul de afaceri cere în proprietate jumătate din Deltă. Nefericit, trebuie să se mulțumească doar cu o treime. Salariat cu zece mii de dolari pe lună, un manager la o întreprindere care produce de
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
slab, înalt, spîn, are o manta de culoarea pămîntului ars. Kiseleff? * Spre Văleni. În localitățile de munte, - o nevoie artistică vizibilă acoperind sărăcia. Cum sînt și cu cîtă grijă vopsite cocioabele, căsuțele cu mușcate. Păpuși mari așezate în picioare între geamuri, așteptînd cheferiștii care se dau jos din gări, mohorîți... Actorul Bog, mare fumător, murind de congestie cerebrală, - fuma pe patul morții. Fuma în închipuire scuturînd scrumul, apoi stingînd îndelung mucul într-o scrumieră imaginară. Un cal, o iapă, la Cheia
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
își părăsește orașul unde s-a născut sau după moarte". Sau aceste două pilde subsumate secțiunii "onestitate și neonestitate": "Ce bine e cînd cineva este cinstit, cînd mănîncă la masă se uită în farfurie, pe cînd necinstitul se uită pe geam să nu vie un om al stăpînirii". Și: "la două locuri se cunoaște omul cinstit, la voiaj și la joc de cărți". Sau, în altă parte: "a aștepta binele de la un zgîrcit este întocmai cum ai căuta mintea la un
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
știință, pe cînd în celălalt caz, ești, cum ești. Ce urmează am mai scris. Nu ezit să repet scena... Al doilea lucru fusese o șoaptă; o șoaptă repede, un duh, un curent fierbinte care mă bătu în ceafă. Ședeam la geamul vagonului privind iarba care, spre Buzău, se știe, se întunecă puțin, căzînd parcă pe gînduri, făcîndu-se verde ca sticla, - iar el, Nichita, trecînd pe culoar, m-a pupat din mers pe ceafă, șoptind: "dublez singurătatea cu un sărut". De pe la Buzău
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
în regulă, lucru pe care l-am constatat cu proprii ochi când șoferul oprind pe o stradă cu case dărăpănate îmi spuse răstit că: „Aici e Virtuții 13 bis!” Scândurile gardului abia se țineau, multe din ferestre nu mai aveau geamuri și era evident că nimeni nu mai locuise acolo de ani buni. Dar eu fusesem acolo ieri?! Am împins poarta cu forță și am intrat în curte unde o bătrână mă întreba binevoitoare pe cine caut. La explicațiile mele îmi
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
înainte de a deveni, prin anii treizeci, Cinematograful Tomescu). Interesant că nimeni nu spunea nici de crâșmă, nici de cinema La nea Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit o asemenea măsură, pantagruelică. Eram prea mic
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
Fundoianu scria evocator despre viața sa de copil: Seara, un murmur negru creștea din sinagogi:/ Cereau desigur - altfel ai fi voit să rogi -/ ca să-i ferească Cerul cum le-a ferit strămoșii/ de panica adusă din cîmpurile roșii./ Deodată, după geamuri se aprindeau făclii;/ o umbră liniștită intra în prăvălii/ prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă./ Tăcerea de salină încremenea în casă/ și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa./ Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga:/ Să-mi cadă dreapta
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
la al cincilea volum de poezie - pentru "negru" și "moarte" (vechi obsesii, în fapt) dăunează poemelor întrucât nu susțin o tensiune de fond, ci pierd prin supralicitare orice capacitate de sugestie. Rând pe rând sunt "negre": florile, copacii, cerul, soarele, geamurile, vorbele, strugurii, fragii etc. Născute din esențele mult diluate ale acestor cuvinte, imaginile și stările poemelor ratează, totuși, uneori, cu puțin, efecte notabile: "între mine și cer o fereastră/ ca un animal viu îmi copie chipul/ copacii negri atârnă de
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
iarnă. Ninge bogat. Sidonia intră în casă. Locuia la parter. Vreun ceas și ceva își vede de treburile casnice, cinează până târziu când se duce la fereastră să vadă cum ninge. Ningea cu fulgi mari. Când, sub fereastră, în lumina geamului, vede o siluetă nemișcată, un veritabil om de zăpadă. Pe cap, acest om de zăpadă nemișcat, înghețat tun poartă un fel de coroană de omăt foarte înaltă... Când Sidonia se uită mai bine la chipul celui de sub fereastră, îl recunoaște
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
niciodată nimic, aflasem cum o cheamă, n-am vorbit niciodată cu ea, dar stăteam ore întregi acolo. Mi-a intrat în cap că ea este iubita mea. Ea e iubita mea, Doamne, cum o chema? Și stăteam peste drum, sub geam. Și-i apărea umbra sau apărea ea la geam, dar ea nici nu mă vedea. Eu eram pe stradă, puteam să fiu oricine. Cît a durat această adorație din umbră? Ei, a durat felul ăsta al meu de a iubi
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
niciodată cu ea, dar stăteam ore întregi acolo. Mi-a intrat în cap că ea este iubita mea. Ea e iubita mea, Doamne, cum o chema? Și stăteam peste drum, sub geam. Și-i apărea umbra sau apărea ea la geam, dar ea nici nu mă vedea. Eu eram pe stradă, puteam să fiu oricine. Cît a durat această adorație din umbră? Ei, a durat felul ăsta al meu de a iubi... Era mai curat și mai frumos și mai..., poate
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
politic dâmbovițean. După căderea lui Ceaușescu ne-am comportat asemeni elevului tufă la matematică, dar care reușește, prin miracol, să ia notă de trecere la teză. Uitând că în restul anului a chiulit, a scos limba la profesori, a spart geamul clasei și a luat doar note de patru, acum pretinde să fie așezat în rândul premianților clasei. în cumpănita lume occidentală hotărârile se iau după ce-au fost analizate toate paginile dosarului, nu doar ultima filă strategic așezată la vedere
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
viză oriunde prin coclaurii Europei, unde s-ar găsi cineva să-l găzduiască, după ce i-a plătit drumul. El va putea astfel să vadă, înainte de a plăti, statistic mai devreme decât alții, obștescul obol trecerii Stixului, locuri cândva întrezărite prin geamul autocarului O. N. T. Mai intervine și posibilitatea ca, în momentul pătrunderii României în Uniunea Europeană, pe piatra lui funerară numele să-i fie încă citibil, cripta neacoperită de mușchi - oricum, ar fi datoria nepoțeilor pe care tocmai îi trece strada
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
sune începutul viitoarei balade: Jos la Râm, pe caldarâm, Se-nalță un brad bătrân. Este brad național. Cu globuri în plan gobal. N-are mușchi și nici lichen Dar are viză Schengen. Dor de Bulei Vis-a-vis de cinematograful Viitorul, în geamul unui atelier de vulcanizare, inscripția: SCHIM BULEI. Ce-o mai fi făcând Bulei la Veneția? Merge totul ca uns? Telefonie mobilă La Obor, veselie mare. Întâmpinăm Anul Nou cu optimism, tehnică de ultimă oră și manele: �Badea-l meu e
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
seară de sabat: "Margareta se ridică la un metru în văzduh și lovi în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul în geamul ferestrei, care scînci în timp ce pe peretele exterior, îmbrăcat în marmură, al clădirii, se prăvăli o cascadă de cioburi." Fragmentul face parte din episodul mai amplu al devastării locuinței criticului Latunski
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
văzduh și lovi în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul în geamul ferestrei, care scînci în timp ce pe peretele exterior, îmbrăcat în marmură, al clădirii, se prăvăli o cascadă de cioburi." Fragmentul face parte din episodul mai amplu al devastării locuinței criticului Latunski, care, după cum comentează Bulgakov, ar fi trebuit să-i fie
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
și pleacă. Rămîn ruinele unor case, superbe cîndva, astăzi adăpost pentru gunoaie și aurolaci, martore ale desfrîului pe doi lei și ceva. Afară plouă. Ștergătoarele mătură sacadat parbrizul. Se opresc. Nu mai văd nimic. Decît apa care șterge murdăria de pe geamul mașinii. Unde mi-or fi ochelarii? Uite-i! Da' portofelul? Nu-i... Afară plouă. Ca-n Bacovia. Îmi udă sufletul care se chircește de tot în mine.
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
și după cum închidea și deschidea ochii, lăsa impresia că îl interesa mai mult ceremonialul decît hrana propriu-zisă. Țiganca, de o frumusețe stranie și sălbatică, să tot fi avut, așa, cam vreo 25 de ani, stătea inertă, cu privirea pierdută pe geam, și doar brațele i se mișcau încet, vibrau mai bine zis, în ritmul în care puradelul își mișca buzele. Dar la un moment dat, la o curbă poate, sau la o mișcare mai bruscă a vagonului, acesta abandonează țîța, se
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
la poeții despre care scrie pentru a putea susține un discurs clar, limpede, coerent. Poeta scrie despre poezie cu poezie și are pretenția de a fi relevantă: "...Un vechi regret imposibil de "stârpit", același regret ca un vultur ciocănind în geamul invizibil de după coaste, ca o vrabie albă, încarcerată într-o colivie de fier, încercând să învețe a zbura... Regretul de a nu fi în stare să aflăm cum rezistă un scriitor"...etc. (p. 201) Marele nenoroc al cititorului este că
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
y a des marchands, spunându-mi că și bunul Homer ațipea totuși câteodată... E cum ai zice în românește e negustori care... Deși îl est are o formă neutră veche, expresie imposibilă în limba română. În fine. Mă uit pe geam și văd că ploaia s-a oprit și c-a ieșit un fel de soare de toamnă obosit. Un batran de alături, care stă cu bărbia sprijinită în toiag, mă întreabă dacă am făcut multe socoate în foaia ceia... Dau
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]