56,083 matches
-
odată realizat, este supus unei încercări de extragere din contingent și de transfer în efigie. Indiferent de punerea în pagină, de densitatea cromatică și de energia tușei, care, de puține ori, se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la același gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru sau chiar complet opac, detașează figura și elementele de particularizare prin ecleraje puternice care sparg anvelopa nocturnă și dirijează privirea către zona feței și a mîinilor. În registru meditativ și misterios
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
în graba de-a înghiți fulminantele dezvăluiri, ai trecut peste pagina doi. Revii asupra ei când mai răsfoiești o dată ziarul, sperând să dai de-un chilipir la mica publicitate " și ce vezi? Fotografia policrom-zâmbitoare, însoțită de-un text întremător-mobilizator, de genul: "Continuăm împreună!", "Un om dintre oameni și pentru oameni", "Votați onestitatea!" a individului despre care tocmai aflaseși că e cel mai crud urmaș al vampirilor draculeeni, un hoț fără scrupule, un violator în serie și-o bestie care-și ține
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
dacă vreți, Pizdeț a fost, în virtutea potențialului întrezărit, relativ bine primit. Altfel, acel mic român numără o mulțime de slăbiciuni inerente debutului. Ideea e că al doilea român al lui Alexandru Vakulovski ar fi trebuit să confirme vitalitatea și maturitatea genului pentru a fi luat cu adevărat în serios. Deși pe alocuri pare că își poate depăși modelul, mai ales datorită poveștii de dragoste din fundal, dar și a unor secvențe (cam puține) notabile, Letopizdeț rămâne însă blocat în limitele inițiale
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
pereții camerei și un zbor peste oraș, finalul fiind o scufundare în întuneric. Aflat încă la vârsta căutării unei identități artistice, nu doar referențiale, nu e exclus totuși că românul lui Alexandru Vakulovski să facă, în lipsa unui alt produs de gen, oarece vâlvă. Dar undeva în underground, nu în lumea bună a literaturii. Din păcate, miza adevărată a acestui român aceasta ar fi fost.
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
remarcat. Ce citim la 33o Celsius La 33o Celsius citim, bineînțeles, epigrame. Le găsim în Antologia epigramei românești, realizată de George Corbu, Valerian Lică și George Zarafu (și publicată la Editură Premier din Ploiești). Citim și citam din clasici ai genului: Tudor Arghezi "Inscripție pe un flacon de cristal E parcă un făcut că nimănui/ Să nu-i miroasă murdăria lui./ Pe când, pe vrute și nevrute,/ Parfumul altuia îi pute." SAMSON BODN|RESCU "Soarele vieții tale că sunt, îmi zici tu, iubita?/ Primejdios
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
Pavel Gheo pare să și-l adjudece, mai ales într-o literatură ca a noastră realmente foarte săracă în povestitori autentici, este de apreciat fără rest. În al doilea rând, importanța majoră a acestei cărți o constituie problema de încadrare, genul propriu-zis al scrierii. Mă văd nevoit să apelez acum la un capitol teoretic din Despre Science Fiction, intitulat SF-ul și judecata canonică, pentru a explica ce și cum. Pornind de la realitatea conform căreia literatura SF are un canon al
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
într-un canon recunoscut", chiar dacă aceasta duce la îndepărtarea unei astfel de scrieri de nucleul dur și pur reprezentat de specificul SF-ului. Aici însă, Radu Pavel Gheo pune punctul pe i: "În contextul modificărilor petrecute în literatura postmodernă, disoluția genurilor și comunicarea intertextuală impun ca transformările SF-ului să îmbrace două forme diferite. Una este cea a adoptării unor strategii narative deja acceptate în literatură ș...ț Cealaltă este ce a acceptării ideii de abolire a granițelor dintre genuri, specii
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
disoluția genurilor și comunicarea intertextuală impun ca transformările SF-ului să îmbrace două forme diferite. Una este cea a adoptării unor strategii narative deja acceptate în literatură ș...ț Cealaltă este ce a acceptării ideii de abolire a granițelor dintre genuri, specii și moduri literare, dintre text și metatext. Universul SF se poate combina cu cel fantastic sau mitologic, poate implica un joc fascinant și nebun, acceptând oricând (ca orice text literar) introducerea aluziilor metatextuale etc. Și dobândind astfel deschiderea necesară
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
aluziilor metatextuale etc. Și dobândind astfel deschiderea necesară spre lumea intertextului, spre încadrarea în continuumul literaturii universale." Concluzia vine de la sine: "literatura SF are de ales între moarte și disoluție." Așadar, deschiderea de care are nevoie SF-ul, pentru revigorarea genului, dar și pentru a-și depăși condiția marginală, duce inevitabil la hibridizare. Fenomen deloc nociv, căci identitatea genului nu poate fi afirmată exclusiv prin izolarea în "diferența orgolios asumată". Am insistat asupra acestor considerații teoretice pentru că romanul lui Radu Pavel
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
vine de la sine: "literatura SF are de ales între moarte și disoluție." Așadar, deschiderea de care are nevoie SF-ul, pentru revigorarea genului, dar și pentru a-și depăși condiția marginală, duce inevitabil la hibridizare. Fenomen deloc nociv, căci identitatea genului nu poate fi afirmată exclusiv prin izolarea în "diferența orgolios asumată". Am insistat asupra acestor considerații teoretice pentru că romanul lui Radu Pavel Gheo înseamnă tocmai punerea lor în practică. Fairia asta este: un roman SF hibrid, de tip fantasy, livresc
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
asumată". Am insistat asupra acestor considerații teoretice pentru că romanul lui Radu Pavel Gheo înseamnă tocmai punerea lor în practică. Fairia asta este: un roman SF hibrid, de tip fantasy, livresc și intertextual ca orice narațiune înaltă. Fapt care permite evoluția genului prin completarea unui ciclu. Odată ce literatura cyberpunk produce deja (în America, evident) locuri comune, e timpul ca prozatorii SF-ului alternativ să povestească Banchetul lui Platon, de pildă, pe chat-ul rețelelor Matrix. De aceea putem fi ușor contrariați citind
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
în fața unui alt salt uriaș pe care tânăra noastră literatură, obligată și obișnuită să tot ardă etapele, îl face într-un permanent gest sincron. Înainte de a avea un SF românesc clasic(izat), ieșit oricum din underground-ul anonim al cenaclurilor de gen, iată că ne trezim lecturând cu delicii literatură fantasy. Adică un fel de post-science-fiction. Sună familiar, nu!?
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
dintr-o tradiție barocă și romantică a muzicii apusene - de la celebra Ciacconă din Partita în re minor pentru vioară solo de Bach până la finalul Simfoniei a IV-a de Brahms. Sub diferite înfățișări, astfel de teme cu variațiuni revin în genurile muzicii secolului XX: op. 1 de Anton Webern este o Passacaglie, aceeași formă apare în opera Wozzeck de Alban Berg, în Simfonia a 8-a sau în Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Șostakovici, în Simfonia a 2
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
invers este model de nonconformism no cojones care, înainte de a "violență prejudecățile culturii înalte", cum spune prefațatorul, preia comod și fără furie tocmai clișeele protestatare, ale revoltei cu sau fără ștaif. Găsim în acest român toată recuzita livresca uzata a genului: mai "68, mișcarea hippie, stilul câmp, Catcher În The Rye, Eminem, 2Pac, Cobain, BodyCount ș.cl. Încremenirea în nonconformismul clasic, déjŕ-vu pe toată linia. În loc să se încarce de tensiune, românul devine previzibil și, pe alocuri, teribil de plictisitor. Dar să vedem
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre, sau Arta propagă ideologia epocii, sau Dominanta culturii este întotdeauna de natură colectivă, sau Arta reprezintă spiritul colectiv în mod individualizat, sau Natura, o creație a naturii " opera de
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
irezistibil, merită o udătură până la piele. În aer liber s-au mai proiectat reclame vechi din perioada prerevoluționară (ultima datată 1986 " ne spun cu strictețe organizatorii) sau pelicula rusească Volga Volga (regia Grigori Aleksandrov, 1937) care, cu un promotion de genul "muzicalul pe care Stalin l-a văzut de peste 100 de ori", nu avea cum să nu mobilizeze Clujul, mai cu seamă că, asemeni reclamelor, se afla sub umbrela secțiunii Evenimente Speciale. Și cred că a sosit momentul să intrăm mai
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
holul Cinematografului Republica se găsea un panou, pus la dispoziție de TIFF, care purta cu sine un mesaj subliminal: varsă-ți năduful aici! Acolo am putut să citesc, în mai multe rânduri, însemnări ușor fanatice " într-un sens bun " de genul "Vreau s-o văd pe Uma Thurman!". Fanul înrăit al Umei (sau al lui Quentin Tarantino?) a putut să o vadă la Cluj, în Kill Bill vol.2, într-o avampremieră pe țară a filmului. De fapt, la TIFF au
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
bucate docte, elegante, umoristice; decisive sînt apoi perspectiva și cheia de lectură, care pot să le transforme, ca în paginile din Exuvii ale Simonei Popescu, în texte misterioase, fantastice, fascinante. Exemplele care urmează provin însă dintr-o modestă reprezentantă a genului, furnizată de întîmplare: o broșură recentă (Preparate tradiționale românești, colecția "Poftă mare!", Hiparion, 2003). În genere, în cartea de bunate descrierea detaliată e înlocuită de tautologie: desigur că pentru cineva care nu știe ce sînt mititeii și nici nu i-
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
intestinele în cîrnați. Oricum, brevilocvența încurajatoare are interes narativ: diferența dintre timpul acțiunii și cel al povestirii e mare, munci culinare care durează ore în șir sînt rezumate în cîteva rînduri: pînă și sarmalele sînt rezolvate sintetic, prin indicații de genul: "se pregătesc foile de varză, care se umplu cu carne". Ar fi instructiv să comparăm textul contemporan cu unul de acum cîteva secole (ediția O lume într-o carte de bucate: manuscris din epoca brâncovenească, Editura Fundației Culturale Române, 1997
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
mai întinsă povestire din volum, nu neapărat și cea mai reușită. Întâlnim și aici un joc ritualic incert în tentativa mistico-parodică a unor tineri de a experimenta ridicol o modificare corporală, mai exact, o frizură genitală. Sunt ironizate aici acel gen de ritualuri inițiatice însoțite de tot felul de meditații tip new-age. Extrapolând puțin câteva remarci de mai sus, este interesant, deși trist, să constați chiar și la o privire îndelungată cât de puțini povestitori are literatura noastră. Și mă refer
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
tot felul de meditații tip new-age. Extrapolând puțin câteva remarci de mai sus, este interesant, deși trist, să constați chiar și la o privire îndelungată cât de puțini povestitori are literatura noastră. Și mă refer la acel tip de povestitori, gen Creangă, Sadoveanu, Velea, scriitori gata oricând să spună o poveste, o întâmplare, povestitori de meserie, nu romancieri, scriitori cu mai mult de un singur volum de povestiri (de obicei, de debut) și acelea textualiste sau cam experimentale. Dacă ne uităm
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
Fișă de înregistrare înseamnă nașterea Vladei, experiența erotică așa-zis intrauterină, în Pianissimo avem rememorarea unui moment din copilărie, când sexualitatea infantilă, candidă și misterioasă (memorabilă scena din baie cu îmbrățișarea erotică a rochițelor!) este ușor incertă, atracția pentru același gen fiind foarte puternică, iar Fortissimo și Achtung! surprind pendularea între doi bărbați: unul care o iubește, celălalt pe care îl iubește. Cam forțată și, mai degrabă, simplistă, banală cheia de interpretare! În acest caz, așa-zisul fracturism face figura unui
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
stătătoare, dar substratul în sine al poveștii închipuite de Ioana Baetica se complică încercând aiurea să cuprindă superficial și alte planuri. Numai dacă fractura ar fi fost bruscă am fi putut vorbi de o schimbare de cod cu un efect gen Bunavestire. Altfel, avem doar o bâlbă. Trebuie să fii foarte îngăduitor să accepți această fâțâială conceptuală, un pretext atât de străveziu încât indicația din subtitlu nu poate fi luată decât ca un tribut naiv pe care autoarea se simte datoare
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
isprăvi spectaculoase ale serviciilor secrete. De obicei, Yoel ațipea pe la jumătatea acțiunii și se trezea doar la știrile de la miezul nopții, cînd cele două doamne bătrîne se retrăseseră în liniște în dormitoarele lor. Niciodată nu-l atrăseseră filmele de acest gen. Nu vedea ce rost are să citești romane polițiste sau thrillers. Numai cînd colegii de la birou vorbeau despre o nouă carte, a lui John Le Carré, să spunem, și-i cereau să le promită că o va citi, catadicsea și el
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
de clasificare. Întotdeuna, Yoel ținea să descifreze persoana cu care se confrunta, înainte de a face primul pas. Lucrul cel mai important era să știe cine anume stă în fața lui și de ce. Care era punctul slab, fisura camuflată de interlocutor? Ce gen de satisfacție sau de recompensă urmărea acesta? Ce fel de impresie se străduia să facă asupra lui bărbatul sau femeia cu care vorbea? De ce anume se rușina respectiva persoană și cu ce anume se mîndrea? De-a lungul anilor, Yoel
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]