31,702 matches
-
misterului împreunării sau măcar în fața promisiunii acestuia. Răspunsul este foarte simplu: n-ar fi putut! Mai pe șest, mai pe față, ei au trudit din greu, de-a lungul timpului, să pătrundă în tainele nudului, în semnificația atitudinilor, în limbajul gesturilor și în chemarea surdă a privirilor (pentru că la chemarea explicită a modelelor au fost prezenți întotdeuna cu mult simț de răspundere, adică fără ezitări și fără ambiguități). O lucrare precum Originea lumii, de pildă, pe care Courbet a realizat-o
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
dintre protagoniști, urît, grotesc, grobian, ridicol, eșuat în vulgaritate și derizoriu. Corul sîntem noi. De fapt, toți sînt la fel de vinovați. Tăcerea este o formă de participare la crima Medeei. Deși îi știu decizia, nu fac nimic ca să o împiedice. Acceptîndu-i gestul, crima, uciderea copiilor ei, se fac părtași la păcat. În costumele lor stridente, kitschoase, în gesturile apăsate, groase, în mimică, în pașii unor dansuri ridicole și într-o viermuială tîrîtă în visceralitate, ei nu fac altceva decît să strige degradarea
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
toți sînt la fel de vinovați. Tăcerea este o formă de participare la crima Medeei. Deși îi știu decizia, nu fac nimic ca să o împiedice. Acceptîndu-i gestul, crima, uciderea copiilor ei, se fac părtași la păcat. În costumele lor stridente, kitschoase, în gesturile apăsate, groase, în mimică, în pașii unor dansuri ridicole și într-o viermuială tîrîtă în visceralitate, ei nu fac altceva decît să strige degradarea din noi, urîtul instalat pe chipuri și în suflet. I-am urmărit fascinată pe acești actori
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
a perspectivei, a celui care observă și relatează, a celui care este urmărit cu un respect înfricoșat... Timpurile narațiunii se modifică și ele neîncetat, astfel că statura personajului central se dimensionează prin scene live și descrieri la a doua mână, gesturi decupate comportamentist și istorisiri complicate, stufoase, pe care judecătorul Viziru încearcă, ulterior, să le decanteze. Altfel spus, Antipa e văzut din afara și dinlăuntrul lui, la prezent și la trecut, în diferitele medii prin care trece și în pupila mărită de
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
date de autoare în capitolul inaugural al cărții sînt foarte binevenite. Ele fixează regula jocului, oferă cheia de interpretare a textelor și, implicit, oferă o grilă pentru stabilirea valorii acestora. Ideile nu sînt foarte originale, dar Maria Luisa Lombardo face gestul necesar de a le pune în ordine, astfel încît ele să devină clare pentru toată lumea. Astfel, pe urmele lui Milan Chlumsky, cercetătoarea italiancă subliniază diferențele existente între funcțiile estetică, erotică și pornografică dintr-un text: " Primele două (care - după doctrina
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
atare, în chip transparent didactic, precum în moralitățile medievale. Arta prozatorului român se vede însă tocmai din amestecul savant al substanțelor caracterologice și din fărâmițarea conflictului central într-o sumedenie de particule epice elementare, frânturi de scene, crâmpeie de episoade, gesturi mărunte și "întâmplătoare" împrăștiate de un suflu puternic pe pânza albă a tabloului. La sfârșit, abia, cititorul constată cu surprindere că toată această pulbere fină s-a aranjat, parcă de la sine, de-a lungul liniilor simbolice trasate de Autorul omniscient
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
mare coerență vieții din amărâtul orășel de provincie, vechiul târg de vamă industrializat cu forța... Se poate spune că Antipa trăiește cu adevărat nu în prezent, ci sub o stea care luminează și modelează timpul. Sub hainele acestui tânăr cu gesturi și zâmbete ambigue, deconcertante, dincolo de ticurile, maniile și ipohondriile lui, se ascunde un vizionar, un om care reușește să vadă mai departe și mai exact decât ceilalți, prin zidul de neguri și cețuri al viitorului. Așezat în uriașul său fotoliu
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
martorilor, a locului și a momentului de desfășurare a duelului, alegerea armelor și a condițiilor (cîte focuri de armă, de la ce distanță, cine începe ș.a.), asigurarea asistenței medicale, ascunderea de ochii autorităților etc. Spontaneitatea care ar putea fi asociată primului gest, de aruncare a mănușii, este mult depășită. Ceea ce prevalează net este simțul onoarei, spiritul cavaleresc. Nu mă refer aici la "duelul judiciar" (iudicium duelli), o acțiune cu caracter ordalic, care face apel la instanța divină. Acest tip de "judecată divină
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
și regretă...) totul, deși n-au apucat să trăiască mai nimic, părelnic rubiconzi și sangvinici, de fapt deșirați și subțiri ca nălucile. O mahala de multe feluri, Ersatz urban, sentimental, de (peri)ferie vieneză, de București din Mitteleuropa trăiește în gesturile lor largi și moi, de fanți obosiți, cu daraveri și boccele. E lumea chiriașilor clorotici, sub stratul de pudră, visînd la proprietărese încă "bine", la amoruri aseptice și mecanice. Viața lor, din Bagaj... și din Pensiunea doamnei Pipersberg, romane înseriate
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
s-a mai găsit cadavrul. Cîțiva savanți au sugerat că acei fossilis colegi de cameră cu pictorul l-au anticipat pe Lenin și, deși nu comunicau prin cuvinte, au comunicat cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, și omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă umbră de os. De ce i-a rezistat însă opera rămîne o întrebare pentru intelectuali. Poate din pricina uscăciunii. Mai aproape de noi, Hamlet enervează
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
în ceața de deasupra apei * Și-n felul ăsta totul s-a sterilizat s-a chircit ca într-un avort și nu mai aveam alt gînd decît să găsim o ureche de ac prin care brusc ajungînd pe malul din spatele gesturilor să putem legăna lumea pe-un fir de pai și am exersat atît pînă s-a frînt Acolo e seara s-a deslușit un glas stă într-un butoi la păstrare deasupra catargului dar noi împungem cu setea noastră marea
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
în vînt catargele zornăiau și butoaiele serii se hurducau rostogolindu-se către casă Undeva foarte jos soarele lumina și eram atît de eu însumi încît puteam să citesc pe un cadran fără cifre și ace și puteam să-mi las gesturile și mișcările în grija unui balet mecanic cu titlul identitate fapt pe care oricum l-am constatat mai tîrziu cînd mă instalasem de-acum în fotoliu și puteam să privesc totul în liniște învățasem cu puțin timp în urmă să
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
fel de deviaționist. Volumul său de comentarii pe teme de artă Iarba fiarelor (1959) a fost considerat prima culegere reprezentativă de eseuri în literatura basarabeană. A avut tăria de a-și nega întreaga producție literară datorată epocii proletcultiste, printr-un gest întrucâtva asemănător cu acela al lui A. E. Baconsky. Disc (1968), un roman construit pe structura unei povestiri retrospective, marchează împlinirea vârstei de 50 de ani ai scriitorului. Am impresia că destinul său public poate fi comparat cu situațiile unor
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
și o concizie piezișă de moralist esopic. Privind lumea aproape insesizabil, cu ochiul pe jumătate închis în spatele unor sprîncene crescute în sălbăticie, el vede mai degrabă energii decît forme și citește, în structurile constituite, momentul primordial al marilor combustii. Cu gesturi ample, inocente și crude în aceeași măsură, el trece indiferent pe lîngă întîmplarea că lumea a fost deja ordonată și caută, cu o înfrigurare ultimativă, să-i stăpînească forțele ascunse și să-i cumpănească tensiunile. O incurabilă spaimă de gol
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
poeta, nu o mai poate satisface. Mulți poeți tineri apar ca personaje în versuri, altora li se dedică poeme întregi. Angela Marinescu, o poetă recunoscută drept model de mulți dintre poeții generației de azi, face un abia schițat (dar deliberat) gest de predare a ștafetei. Identificarea și transferul de credit sunt vizibile: ,Claudiu nu a reacționat a amânat despărțirea dintre noi / deoarece era interesat de textul ce țâșnea ca o pasăre înfometată, / cu ochii scoși, din gura lui și a mea
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
se asociază cuvântului, situației scenice. Wagner însuși numea motivele sale epic-muzicale "Grundthema", temă fundamentală, însă "laitmotivul" lui Wolzogen, referindu-se la acele teme wagneriene, a avut mult mai mult succes în istoria muzicii. Emblemă sonoră desemnând personaje, sentimente, obiecte sau gesturi din derularea acțiunii teatral-muzicale, laitmotivul ajunge prin Wagner la o stufoasă și rafinată complexitate. Cunoscătorii Tetralogiei detectează rețeaua complicată de laitmotive, asociate nu mai puțin complicatului angrenaj de personaje din lumea subterană, pământeană sau celestă. Laitmotive migrează dintr-o operă
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
mici obiecte utilitare, de la cutiuțe pentru tutun, la suporturi pentru pipe și lămpi vag antropomorfe după cele mai explicite ritmuri ale sensibilității art nouveau, Mattis-Teutsch se implică la fel de profund în realitatea lumii pe care o creează ca și cînd fiecare gest ar fi unic și definitiv. Nimic din ceea ce face el nu este consecință sau comentariu în raport cu o realitate primă, deja instituită, ci o luare de la capăt, un act fondator și o luare în posesie a lumii înseși prin descoperirea și
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
deschis cu un pocnet asurzitor și o voce isterică a început să urle: "Jos labele de pe mașina mea! Cum îți permiți, bă, ochelaristule, să-mi scrii mesaje? Vin la tine și te bat de te caci pe tine!" Așadar, simplul gest de a încerca să intrăm în legătură cu el îl scosese din minți. Geamul s-a închis la fel de zgomotos și alte vreo douăzeci de minute nu s-a mai întâmplat nimic. Evident, am continuat să sunăm la Poliție. Degeaba. Între timp, din
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
acestor discursuri se află mai tot timpul "scriitori" profesioniști, președintele sau omul politic nefiind, de obicei, decât "instrumentul" transmisiei mesajului către public/electorat. Dar în cazul lui George W. faptul că vorbele pe care le spune nu îi aparțin, că gesturile pe care le face sunt regizate e mai evident decât la alți oameni politici pentru care exercițiul discursului public (cel puțin) pare natural. Bill Clinton este unul dintre politicienii din categoria din urmă. La cina de joi, 24 martie, din
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
meu a exclamat încântat " Ăsta e un adevărat conducător al partidului. Uită-te la el cum vorbește liber!" Nu i-am dat mai multă importanță lui Gorbaciov din cauza admirației bunicului. Dar postura destinsă la tribună a secretarului general al PCUS, gestul energic cu care își punea și scotea ochelarii, modul în care își ridica și cobora tonul vocii, în funcție de importanța a ceea ce spunea, toate erau noi pentru bunicul meu, obișnuit cu un anumit gen de discurs televizat. Că Gorbaciov era unul
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
avea? Nu se știe. Probabil că altcineva ar trebui să preia ștafeta, până ar avea de la cine învăța ce să facă. E adevărat că în paralel Editura Minerva și-a completat misiunea, în ceea ce-l privește pe Lovinescu, cu două gesturi excepționale. A tipărit patru volume din �Sburătorul�. Agende literare, prin grija Monicăi Lovinescu și a Gabrielei Omăt, cu adnotările lui Alexandru George, căruia i s-au adăugat ulterior Margareta Feraru și din nou Gabriela Omăt, în intervalul 1993-2000, pentru ca ultimele
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
înscrie pe chip semnele simbolice ale unui oficiant de voodoo înainte de a proceda la asasinatul victimei programate. Nimic nu e improvizat, totul e tragic decis. De altfel, Șerban plasează în jurul patului funest paravane pe care Otello le deșiră într-un gest prealabil asasin. Înainte de a-și ucide soția, el se refulează sfîșiind aceste ecrane fragile care separă discret viața de moarte ca în celebra piesă a lui Genet intitulată tocmai Paravanele. Celălalt motiv, tot atît de semnificativ, dacă nu și mai
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
unde era redactor Paul Miron. Nu sunt decât câteva exemple pentru comparație și situarea revistei „Caete de dor“ în peisajul exilului românesc. Cine ar ști ce cuprind aceste reviste altfel decât frecventând biblioteci din Paris, Madrid sau Freiburg? Iată de ce gestul Editurii „Jurnalul literar“ este unul salutar, un act cultural major, nu doar o simplă restituire de istorie literară.
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
am auzit în guvernarea din 1996-2000 pe cineva invocând partide ale coaliției guvernamentale sau coaliția pentru a-și acoperi potlogării mai mari sau mai mici. Asemenea practici s-au reinstaurat după câștigarea de către PSD a alegerilor din 2000. Dar, pe lângă gestul incalificabil de a amenința politic, cele relatate mai relevă un fapt deosebit de grav, care ar trebui să-i dea serios de gândit președintelui PSD: partidul de guvernământ a devenit în ochii opiniei publice sinonim cu nesocotirea legii. Pe de o
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
lui Aurel Cucu din PSD. Dacă partidul de guvernămînt ar fi ținut seamă de dezvăluirile presei pe lista exclușilor s-ar fi aflat încă cel puțin 20 de baroni locali și cîțiva miniștri. Același ziar își anunță cititorii despre „Un gest rarisim în România. Chestorul Ion Stoica, șeful Direcției Pașapoarte, și-a dat demisia de onoare”. Să sperăm că onoarea și numai onoarea l-a împins pe chestor, nu vreun dedesubt de care nu s-a aflat încă. * Ce mai zic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]