2,021 matches
-
din Bach, deoarece lui altădată fata modestă a moșierului Hallipa îi cânta la pian în serile de toamnă. Astfel întoarse, gândurile prințului slujeau de minune planurile Adei, planurile care, prin concertul Bach, trebuiau să asigure viitorul lui Lică . Cu vârful ghetelor roșii, voite mai strimte totuși decât cerea moda - lui Lică îl plăcuse totdeauna gheata strmsă pe picior - Lică împrăștia în drum spre casa Rimilor mormane de foi uscate; unele cântau ca o ghitară când le zdrobea, altele putrede ca un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în serile de toamnă. Astfel întoarse, gândurile prințului slujeau de minune planurile Adei, planurile care, prin concertul Bach, trebuiau să asigure viitorul lui Lică . Cu vârful ghetelor roșii, voite mai strimte totuși decât cerea moda - lui Lică îl plăcuse totdeauna gheata strmsă pe picior - Lică împrăștia în drum spre casa Rimilor mormane de foi uscate; unele cântau ca o ghitară când le zdrobea, altele putrede ca un covor de Smirna și toate vopsite la fel cu rochiile femeilor, care nu mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
echipamente diferite, cu pantofi de toate felurile și unii dintre ei chiar desculți, jucau pe un teren improvizat la marginea șoselei. Uneori erau meciuri În Parcul Central, dar aici fiecare echipă avea echipamentul ei special și toți erau Încălcați cu ghete cu crampoane. Întorcîndu-se de la unul din aceste meciuri, Într-o seară au găsit-o pe Arminda zdrobită de durere: Dora fugise cu vînzătorul de Înghețată, o ștersese cu el la Lima. CÎnd s-a Întors la Chosica, Arminda a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Între noi, să ne caftim unii pe alții și s-o lăsăm pe tîr... pardon, pe Carmincha să Înoate liniștită, de ce să nu i-o coa.... să nu-i jucăm un renghi? Uite, aici am o cutie de cremă de ghete care mi-a rămas de la carnaval, ce ziceți? ce părere aveți, băieți?... și dacă sare străinul am eu grijă de el. Nu era rea ideea, fiindcă la urma urmei Carmincha Înota liniștită mai departe, nici nu se uita la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
curajoasă dar avînd lacrimi În ochi și străinul urlă din nou, Cecilia le făcu semn cu mîna, iar Chinezu, care-și mai amintea de legea cartierului, Îmbrînci o servitoare În apă, vru să mai Îmbrîncească una, mînji cu cremă de ghete pe alta, pînă veni portarul metis și-i ceru să se potolească, Îl mânjiră și pe el, Luque Îl aruncă pe Chinezu În apă, Îl mînji pe Carlos, lui Manolo Îi intră cremă În ochi și Cecilia fu cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcu să-și Întoarcă privirile. Lui Julius Îi era frică, dar de data asta Îi fusese frică degeaba: Juan Lucas se mulțumi să arunce o privire spre picioarele bietului Universo, care nu reușea să-și acopere cu pălăria de pai ghetele de fotbal scîlciate cu care era Încălțat. „Da, da, spuse: să i se dea ceva de mîncare“. Celso Îl luă imediat de acolo și nu se mai glumi pe seama lui, fiindcă atunci cînd Juan Lucas Își aminti că pe grădinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce să mai vorbim! Halal disciplină! ...”) ,, Sărut mâna, tovarășă Udrea!” ,, Bună ziua, tovarășe profesor!...” 9 ...E o iarnă frumoasă, bogată-n zăpadă și cu temperaturi deloc foarte scăzute. Pe derdelușul de la marginea satului s-au adunat copii puzderie. Neaua scârțâie sub ghetele lor atunci când urcă panta trăgându-și săniile de frânghie, dar cântă, parcă mângâiată de schiuri și patine, de tălpicile boburilor și ale săniilor. Cei patru pasageri ai bobului - Paul al lui Dumitru Alexandrescu, Ion al Vasilicăi Dimofte, Gheorghe al lui
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vacă, minereuri colorate și sute de capace de sticlă exotice fixate pe panouri făcute în casă. Cercetă dulapul. Alături de garderoba compusă în cea mai mare parte din blugi și reiați, trei salopete cu emblema IBP atârnau pe un umeraș deasupra ghetelor de lucru murdare, cele pe care le purta în fiecare zi când mergea la abator. O fulgeră un gând: trebuia să fi făcut asta încă de ieri. Sună la fabrică. Iowa Beef Processors: cel mai mare furnizor din lume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e de fapt tipul ăsta. Ar putea fi un lituanian libidinos de nouăzeci de ani. Atunci de ce te chinui așa de tare să-l găsești? Mark Schluter își ia capul în ambele mâini și-l leagănă. Diavoli păzitori peste tot. Ghetele sale de lucru pline de noroi lovesc pământul, încercând să distrugă groapa abia săpată. Citește bilețelul. Citește dracului bilețelul ăla. Își vâră două degete în buzunarul salopetei și scoate bucățica de hârtie îndoită. Acum o ține mereu la el, lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trezea înainte să se lumineze de ziuă și ieșea să plivească plantele de soia încă ude de rouă, retezând buruienile cu o săpăligă atât de ascuțită, încât o dată aproape că-și tăiase degetul mare de la picior, chiar și prin pielea ghetelor de lucru. Mark se ținea după ea, cu capul în jos. Simțea că se chinuie și se temea să vorbească, se temea să fie oricine, în special Karin Schluter. Marea ciudățenie era că n-o deranja deloc să se abțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
neobișnuit de sportivă încălecată de acest ciclist; era de un gri deschis, cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea acolo așteptîndu-ne, doi pantofi din piele de vițel, înalți precum ghetele, chiar pe marginea debarcaderului. Văzut de aproape, părea și mai mare. Gulerul era, într-adevăr, de blană. Am așteptat înainte de a ieși din barcă și l-am observat curioși. "Băieți", a spus instructorul nostru, care rămăsese în urmă. "Băieți..." și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bătăi și simțeam cît de obosite și îndurerate erau încă trupurile noastre, am ridicat privirea și am văzut că se oprise la jumătatea drumului dintre apă și terasă, cu părul lui tuns periuță, fața cărnoasă, cu costumul maroniu și, cu ghetele în ciuda căldurii, pe treptele de oțel. Ne-am îndepărtat și curînd, el a fost doar o siluetă cu forme ușor rotunjite pe fundalul alb al clubului. A ridicat mîna. A fost ultima oară cînd l-am văzut pe Doctor Alfred
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Mai e o povestioară despre un băiețel pe care-l cheamă Oor Wullie, și este istorisită în imagini. Prima imagine îl arată ieșind împreună cu tatăl lui pe o ușă separată de trotuar printr-o singură treaptă. Are părul pieptănat și ghetele îi sclipesc. Mama lui se uită după ei și zice: „Dacă e duminică, po’ să-l iei pe Wullie la o plimbare înainte de masă, da’ vezi să nu-și murdărească hain’le bune, tat’.“ Tatăl lui, care e înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
albastru se roteau și se clătinau în jur. Privi pe furiș, printre tulpinile de măcriș și părăluțe, la stivă, un șopron din cărămidă în care erau ținute lăzile. Auzi nedeslușit zvon de voci printre firele de iarbă și hîrșîitul unei ghete cu vîrf de metal pe un grilaj de fier, și zgomotul unei lăzi de gunoi care era săltată. Se ridică în picioare. Doi băieți, puțin mai mari decît el, stăteau aplecați peste lăzi și aruncau afară haine vechi, sticle goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pus deoparte, pentru Zenobia, o rochie de la cine știe ce străbunică, am găsit-o în pod, într-un cufăr, e putrezită, dar mai ține; dumitale ți-am pregătit niște pantaloni albaștri, cam peticiți, dar mai sunt buni, o cămașă cu jabou, niște ghete albe, cred că au fost de patinaj, acum nu mai au patine, n-am găsit altele, și încă niște lucruri, o pereche de ciorapi, nu mai știu ce, o căciulă, vi le aduc când mai vin pe aici, poate vă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a ultimelor zile și, cum în pachet nu se aflau pantofi, și-a păstrat încălțămintea de papură împletită de mine ca să-i ferească tălpile de înțepături. Eu mi-am pus pantalonii albaștri dăruiți de domnul Sima, cămașa cu jabou și ghetele albe, iar ca să fiu elegant în lumea orașului către care ne îndreptam, mi-am instalat, în jurul gâtului, blănița de iepure; apoi l-am zgâlțâit pe Dragoș. El s-a trezit imediat și a început să țopăie și să clatine din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plasă cu Turcu și s-a învățat minte, acum știe cine e pohet și cine nu e, stai să vezi, mai mult ca sigur că e o admiratoare, că știe pe dinafară măcar ultimul meu pohem încă nepublicat și intitulat Ghetele lui Gheorghe Lazăr sau câteva versuri din alt pohem al meu, de asemenea nepublicat, cum ar fi pentru că femeia mea nu plouă sau lăcustele sunt cele mai Constantin, așteptam să le recite și să-mi spună : «Mai zi ceva, dacă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Icoanei în drum spre casă și mă simțeam ud și trist ca un câine aruncat în șanț, l-am întâlnit pe unul din verii mei (el a murit mai apoi într-o explozie, nu i s-au mai găsit decât ghetele), în seara aceea de toamnă stăteam pe o bancă, lângă iubita lui, încerca s-o convingă să treacă la fapte, ceea ce ea refuza cu tenacitate, eram obosit și înfrigurat, m-am așezat lângă ei, pe bancă, vărul meu mi-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am gândit la Zenobia. O fi dormind sau mă așteaptă ? Când era mică, maică-sa dormea lângă ea în nopțile cu lună plină. O ținea strâns de mână, ca să nu pornească... Într-o iarnă, cineva îi dăruise o pereche de ghete cu patine. Zenobia se căznise zile în șir, zadarnic, să le folosească. De fiecare dată cădea ca un butuc. Dar într-o noapte cu lună rotundă și imensă ca acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pereche de ghete cu patine. Zenobia se căznise zile în șir, zadarnic, să le folosească. De fiecare dată cădea ca un butuc. Dar într-o noapte cu lună rotundă și imensă ca acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea, și-a mai pus de multe ori, trează fiind, ghetele cu patine, dar n-a mai izbutit să facă măcar un pas cu ele... Mă cuprinsese neliniștea. La o asemenea fază a lunii ar fi trebuit să fiu lângă Zenobia, să o țin strâns de mână... „șase ani am iubit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și să se prăbușească în orice secundă. „Zenobia !“, am izbutit să spun (mi se tăiase respirația), „nu te mișca ! Stai așa ! Vin să te iau...“. Dar îmi era cu neputință să mă urnesc din loc. Mi se părea că am ghete de plumb, cu tălpile țintuite de pardoseală. Ea s-a întors liniștită, și-a trecut un picior peste celălalt (o vedeam ca și cum aș fi fost la un pas), a sărit pe terasă și a venit la mine. „Îmi era frică
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și grei) de când venise pe lume. Nu semănau cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca ale ofițerilor, nici opinci, nici ghete, nici pantofi. Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știi cum să le zici. — Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știu cum să le zic, frate dragă, cum nici tu, nici io n am mai văzut, povestea Nicu în aceeași seară
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu care ea se juca exact ca o pisică. Era în stare să le înfășoare și să le desfășoare toată ziua, iar uneori când se întorcea găsea lâna despletită în toată odaia, care se umplea de culoare. Nicu își luă ghetele de la ușă, își legă cu grijă șireturile și plecă. Atunci îi promisese bunicii lui s-o vadă duminica, de câte ori poate. Azi putea. Îi făcea bine să-i povestească de una, de alta și să se mai sfătuiască cu ea. Iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ei, că a și întârziat odată la întâlnirea cu Dumnezeu, oprindu-se-n drum, ca să dea o mână de ajutor unui țăran căruia i se împotmolise carul. Așa că a ajuns la Dumnezeu și târziu, și plin de noroi pe ghete. Dar Dumnezeu nu s-a supărat, zicea mamaia. Nicu îl ținuse minte și pe Sfântul Spiridon, care era „pentru dovedirea hoților“. Nu știa ce înseamnă să-i dovedești pe hoți, dar negreșit că ei trebuiau dovediți. Și, firește, icoana de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]