1,669 matches
-
vom merge amândoi cu trăsura și-l vom lua pe Niki de la madam Cristide ! Cât privește diagnosticul, din experiența mea, urinatul cu sânge, constipația, balonarea, toate îmi par simptome a... Dar veți avea oare puterea să suportați diagnosticul ? Te-ai ghemuit în scaunul de dentist, lampa rotundă e aprinsă pe ochii tăi, ai mâinile reci de neliniște și îți e atât de frig ! Faci însă semne încurajatoare că vei avea puterea să suporți, pentru că doar de aceea ai venit la el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vezi foarte bine și capul chel, rotund, lucind ca o bilă. Margot îi face domnului Ialomițeanu semne discrete, mutește, să nu spună, dar domnul Ialomițeanu pare că nu o vede. — Gâlci, spune domnul Ialomițeanu. Așa că să ne preparăm pentru... Te ghemuiești de frică, de frig, în scaunul înalt, cu spătar, sunteți numai voi aici, în acest demisol plin de mobilă desperecheată, un lit-de-repos, fără un picior, o măsuță de toaletă cu o gaură neagră în ovalul unde ar trebui să fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nu numai lui, la toți le este teamă că n-o să țină sub trupul uriaș și greu pe care îl târâie în cearșaf până la muchia patului și pe urmă îi dau drumul jos, în cuvertură. Și ceva ciudat s-a ghemuit în răsuflarea mea, n-am lacrimi în ochi, mă uit pe furiș la Vica - plânge, nu plânge ? Trupul uriaș s-a frânt în cuvertură, s-a frânt, moale, impresia că moartea l-ar fi înțepenit e o impresie falsă, toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cât de firesc atârnă grămădit, moale, strâmb, gâtul unchiului Delcă în pătura pe care oamenii o duc, cocoșați sub greutatea lui. Trec cu grijă prin sală, să nu se lovească de niciuna din ușile larg deschise, ducând corpul acela muiat, ghemuit în cuvertura care, în ciuda temerilor, ține. Rușinos ghemuit (suflă în mine o voce străină), ultimă umilire... Mai simte el această umilire, că e lipsit de demna înțepeneală a morții, de acea înfiorătoare înțepeneală demnă ? Și așa îl duc prin curtea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
paturi cu perechea de chiloți, cineva Întreabă destul de precipitat unde e WC- ul. I se indică șirul de cabine aflat la 20 de metri În spatele dormitoarelor. Neizolate, fără ferestre și cu uși batante care abia dacă Îți oferă intimitate, stînd ghemuit deasupra unei găuri În pămînt, sînt o perspectivă destul de neplăcută. — La iarnă o să ne scîrțîie crivățul pe la coaie, zice cineva. Ne adunăm la ferestre și ne uităm increduli la priveliștea neispititoare. — N-o să vă scîrțîie, pentru că pînă atunci n-o să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
I se face pielea ca de găină, simte un val de emoție fierbinte care Îi pulsează cald undeva În vintre, creierul pur și simplu Începe să i se Învîrtă În cap. Ajunge În partea cealaltă a pieței tîrÎndu-se. Se ghemuiește Împreună cu un tip voinic Între două mașini. Dar una din mașini nu e mașină, e o ambulanță improvizată. Tipul voinic Îi face semn să ridice un rănit de jos și să-l pună lîngă ceilalți, În mașină. Se supune fără
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îi spune că spitalul e controlat de miliție, care Îi ridică pe toți cei ce ajung acolo răniți și Îi bagă În niște beciuri unde Îi anchetează. De undeva de după un colț se vede flacăra unui pistol-mitralieră și el se ghemuiește sub bordul Daciei-ambulanță și Își vede adidașii Lotto, cu emblemă roșie. Are sînge pe mîini și pe mînecile jachetei, dar adidașii sînt curați. Își dă seama că nu poate să ajungă la adresa respectivă, pentru că maică-sa l-a rugat să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu aude ce-i spun? Ana, nu ți-e bine? strigă de pe sofa. Nu-ți e bine la burtă? Ce naiba ai? Tu nu Înțelegi că se trage? Nu, nu Înțeleg, Îi vine ei să răspundă, trîntind ușa de la baie. Stă ghemuită pe vasul toaletei și se gîndește. Toată această discuție despre Securitate și Ceaușescu... Ceaușescu nu mai e? Nu mai e deloc? Uaaa... Îi vine deodată În minte. CÎnd era În clasa a 4-a, anul trecut, a fost la concursul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
compătimitoare. „E ceva atât de intim, își spuse ea. Dar toată dragostea pe care le-o port alor mei e intimă, de parc-ar fi un secret.“ Adam era conștient de o minge fierbinte, mobilă, care-i încălzea coapsa: Zet, ghemuit în buzunarul hainei lui de diftină. Zet nu avea voie să vină la Institut, dar la reuniuni era admis. De ce să nu poată fi prezenți câinii, din moment ce undele și particulele Luminii Interioare îi străbat și pe ei? Și apoi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
picnic și fiecare stătea sau ședea fără să scoată o vorbă. Hattie plângea încet. Gabriel se săturase de atâta plâns și ședea cu gura deschisă și fața desfigurată, uitându-se la mare. Refuză cana de ceai. Alături de ea, Adam era ghemuit tot, cu fața invizibilă, împuținat de parcă s-ar fi preschimbat el însuși într-un mic animal. Cineva trebuia să găsească ceva de spus. Tom se gândi la o mulțime de lucruri pe care le-ar fi putut spune, dar le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la piept să se holbeze la fantastica scenă. Spectacolul părea să-i inspire o bizară satisfacție. Stând la pândă ca un câine și adulmecând urma temutelor vulpi, în perimetrul zidului de piatră care împrejmuia grădina Belmont, dăduse peste Diane, pitită, ghemuită sub crengile joase ale unui arbust de tisă. Te ascunzi? o întrebă Ruby. De ce te ascunzi? Cu un ușor „Ah“ de tristețe și de enervare, Diane ieși din ascunzișul ei. Venise la biserică numai în rochie, fără pardesiu, și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spus în sinea mea că George era norocos dacă putea fi iubit de o fată atât de frumoasă și de inteligentă, dar acest „noroc“ nu avea absolut nici o valoare pentru el. Ceva mai departe o vedeam pe sărmana Diane, incomod ghemuită sub frunzișul socului, iar în spatele ei silueta neagră a părintelui Bernard ba apărea, ba se ascundea, poalele sultanei fluturându-i în vânt. Întreaga scenă avea o notă ridicolă și patetică totodată. Veniserăm cu toții, probabil, să-l „supraveghem“ pe George, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acolo la mare, cum îți expuneai sânii în fața lui. — Ce? Pretindeai că-l încălzești pe Zet și ți-ai descheiat bluza ca George să-ți vadă țâțele. — Nu-i adevărat! În timpul certei, Adam se târâse într-un colț, unde ședea ghemuit cu Zet lângă el. Cățelul, auzindu-și numele, își îndreptă brusc spinarea și o porni pâș-pâș pe covor, drept la George. Acesta îl ridică pe dată și-l luă pe genunchi. Atunci sări și Adam, urmându-l pe Zet, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totuși i s-a acordat viziunea paradisului. Plicticos loc, totuși! Ah, dar dorința de Dumnezeu, dorința, dorința! Dacă eu aș fi traversat podul când George mima accidentul, m-ar fi omorât. Senzațional, ce nonsens. Și draga de Diane, care stătea ghemuită sub copac! Va trebui să mă duc într-o bună zi la Muntele Athos, scrisoarea episcopului o să vină negreșit, și atunci am să mă retrag la Muntele Athos și am să trăiesc, în sfârșit, în pustnicie. John Robert mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de fotbal Ileana. Dar Rareș rămânea de cele mai multe ori sus pe terasament. Se cățăra în patru labe pe una din traversele așezate oblic, în chip de proptele, îndărătul tampoanelor. Cămașa îi ieșea din pantaloni când se răsucea să se așeze ghemuit pe tampon. Peste gard, printre plopi, puteai să vezi cam jumătate de teren. Livada lui Mihalcea te împiedica să vezi cealaltă jumătate. Când jocul se muta în partea aia, gazonul rămas gol drept în fața lui Rareș ardea verde-mocnit. Rareș se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
plecare la cursuri, sosire, la orele de cantină ș.a.m.d... De la un moment încolo, văzându-l atât de absorbit, colegii nici nu-i mai dădeau atenție. Ăsta era Ion Schipor... Iar în lipsa lui, culcușul unde el, ditamai găliganul, se ghemuia în vârful patului, în locul acela strâmt de la perete sugera, cumva, o chilie monahală chilia unui monah rebel, exhibiționist, plin de ciudățenii. Un ascet depravat. Alteori însă venea fără servieta aceea doldora. Naiba știe pe unde o lăsa pesemne în același
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tristețe. Sau poate de regret. Dragoș examina cu atenție una din cele cinci poze rămase după plimbarea din Cișmigiu și se oprea la cea în care Elena, în picioare în rândul al doilea, privește în jos la el cum stă ghemuit în rândul întâi, jos între Aneta și Mara. Șuvița de păr curbată îi ascunde obrazul pe jumătate, iar peste pleoapa coborâtă cade umbra, așa că nu-i chiar sigur că la el privește. În fundal, în spatele grupului, puțin în stânga Elenei, se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cer, de-a lungul acestei ironice liturghii pe care o descoasem Încet de pe trupurile noastre, de-a lungul și de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng, acolo unde noaptea vine
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng, acolo unde noaptea vine Întotdeauna mai repede... Si doar așa ghemuit la țărmul inimii, ca o cățea gata să fete, și doar așa ghemuit ca și cum aș vrea să-i montez un sigiliu inimii cu mîinile mele meșterind printre tropi, ca și cum aș vrea să deschid cu o cazma conserva unui
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
zgomotele făcute de gropar În pămîntul Înghețat. PÎnă să-ți dezgropi sicriul trebuie să-ți astîmperi venele groase hrănite cu sîngele de cerboaică al iluziei. Dezlegat cum stai și fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
azvârlit intenționat de camionul care se îndepărta încet, poate pentru ca însoțitorul șoferului să aibă timp să savureze spectacolul. M-am scuturat de țărână, mi-am îndreptat cum am putut cadrul bicicletei care se îndoise astfel încît roțile se adunaseră, se ghemuiseră ca labele unui animal crispat, m-am suit pe bicicleta care acum arăta jalnic și caraghios, mai înaltă și cu cocoașă parcă, și am plecat. Lumea se uita la mine curioasă și probabil aveam un aer de Don Quijote pe o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trenciul în care am văzut-o îmbrăcată prima oară. Peste zi îl folosea drept pernă, când se culca pe bancă. Noaptea se îmbrăca sau se învelea cu el ca să se apere de țânțari. Își scotea pantofii din picioare și se ghemuia pe bancă, stând nemișcată până dimineața când se ridica, își netezea fusta și bluza, își aranja părul, cu cărare pe mijlocul capului, și ieșea pe peron. Era o femeie slabă și destul de înaltă, care-și impusese probabil să meargă dreaptă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care mai era în stare ființa mea, "nu te opri", m-a făcut să continui. Cum plouase cu o zi înainte, pământul moale mi se lipea de tălpile pantofilor. Am mers așa nu știu cât. Când n-am mai putut, m-am ghemuit pe un răzor și am adormit. M-am trezit când soarele era sus, singură pe un câmp de pe care fusese strânsă rapița. N-aveam la mine o oglindă. Cât de rău arătam oare? M-am gândit un moment să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceasului m-a crispat și mai mult. M-am dus în sala de așteptare și, căutîndu-mi un loc cât mai ferit, deoarece ploaia pătrundea pe alocuri prin acoperișul de tablă ciuruit de rugină lăsând dâre mari pe pereți, m-am ghemuit pe una din bănci încercînd, bineînțeles în zadar, să adorm. Întâmplarea era un semn că ieșirea din letargie nu înlăturase primejdiile care ne amenințau moralul. Într-adevăr, peste apa fântânii, care trebuia curățată din când în când, a început să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stinși, chiar în mijlocul colibei, atârna un ceaun gol prins de un cârlig înnegrit de funingine. M-am uitat în jur, dar n-am mai găsit nici un semn despre cel care trăise sau doar trecuse pe acolo. În timpul acesta, Eleonora se ghemui fără o vorbă pe un butuc. Nu mai avea resurse prea mari să continue drumul, dar nu vroia s-o arate. Am întrebat-o dacă era obosită și fără voia mea întrebarea suna ca un reproș, deși n-am avut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]