916 matches
-
informații care să confirme comunicatele oficiale ale guvernului. Revistele glossy "Gente" și "Siete Días" au prezentat reportaje de 60 de pagini care prezentau vase britanice în flăcări, multe din imagini fiind trucate, precum și povestiri ale “martorilor oculari” despre războiul de gherilă dus de militarii argentinieni în insula Georgia de Sud. (6 mai), despre atacul pilotului mort deja asupra navei HMS "Hermes", (Lt. Daniel Antonio Jukic a fost ucis la Goose Green în timpul unei lupte aeriene în data de 1 mai). Multe
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
a fost ucis la Paris, fiind atacat la ieșirea de la Muzeul Louvre de către un bărbat de origine marocana. În anul 2009 Funes a fost candidatul la alegerile prezidențiale al Partidului Frontul de Eliberare Națională Farabundo Marți, rezultat din organizația de gherilă cu acelaș nume și l-a învins pe candidatul conservator Rodrigo Avila din partidul ARENA cu 51.3% din voturi. Cu intrarea în oficiu, presedintele Funes a introdus o serie de reforme sociale destinate să combată sărăcia și discrepanțele sociale
Mauricio Funes () [Corola-website/Science/326166_a_327495]
-
și Muhammad Ali la Alexandria, prin care se stipula retragerea tuturor forțelor egiptene din Peloponez. Ultima luptă majoră din cadrul războiului a fost bătălia de la Petra. Forțele elene comandate de Demetrius Ipsilanti, instruite în stil occidental, au renunțat la tacticile de gherilă și au reușit să câștige o importantă victorie împotriva forțelor lui Aslan Bei. Turcii au cedat toată regiunea cuprinsă între orașul Livadeia și râul Spercheios, primind în schimb dreptul de trecere liberă pentru trupele care se retrăgeau din Grecia Centrală. Pe
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
batalion de parașutiști în luptele din Sinai, apoi a participat la cucerirea platoului Golan. În anul 1970 generalul Ariel Sharon, șeful comandamentului de sud al armatei, l-a însărcinat cu înființarea unității Rimon, însărcinată cu combaterea organizațiilor de teroare și gherilă arabe palestinene din Fâșia Gaza. Această unitate a servit model pentru viitoarele unități de „mistarabim” (camuflate ca arabi) Duvdevan și Yamas înființate mai târziu. În anul 1971 i s-a conferit medalia israeliană pentru curaj, în urma unui fapt de armă
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]
-
fiecare județ, municipiu, oraș, sat și întreprindere industrială sau agricolă. Sub comanda prim-secretarului aparatului P.C.R. local, aceste subunități efectuau instrucție de bază și perfecționare în mânuirea armamentului ușor, a mortierelor și lansatoarelor de rachete antitanc, demolărilor și tacticilor de gherilă. În vreme de război ele erau responsabile pentru apărarea antiaeriană locală, avertizând de timpuriu împotriva atacurilor aeriene, protejând centrele populate și elementele importante ale infrastructurii naționale, și efectuând lucrările de inginerie civilă necesare pentru restabilirea producției esențiale de război după
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
Gărzilor Patriotice mai aveau și alte roluri: efectuarea de recunoașteri, atacarea flancurilor și ariergardei inamicului, a unităților aeropurtate și forțelor speciale inamice care ar penetra în România, precum și închegarea rezistenței împotriva forțelor de ocupație. În conformitate cu imaginea lor de trupe de gherilă, gărzile patriotice purtau uniforme simple, fără însemne sau epoleți. Prin Decretul nr.61/25.03.1981 pentru modificarea Decretului nr.678/1969 privind regimul de pază a frontierei de stat, Consiliul de Stat al R.S.R. a introdus capitolul 2.1
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
Castro, Che Guevara, Raúl Castro și Camilo Cienfuegos. Supraviețuitorii dispersați, singuri sau în grupuri mici, au rătăcit prin munți, căutându-se unii pe alții. Rebelii s-au reunit însă cu ajutorul țăranilor care simpatizau cauza lor și au format nucleul unei gherile. Celia Sanchez și Haydee Santamaria (sora lui Abel Santamaria) au fost două femei-partizan care l-au sprijinit pe Fidel Castro în munți. Pe 13 martie 1957, un grup separat de revoluționari - Directoratul Revoluționar (abreviat RD: Directorio Revolucionario) - format din studenți
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
un dezastru complet”. Operațiunea Baionetă (în ) a fost numele de cod al acțiunii în cadrul Mosadului. Numele „Mânia lui Dumnezeu” a fost acordat ulerior de presă și alți factori mediatici. Sprijinită de statele blocului comunist (armament, instrucție militară cu profil de gherilă, furnizare de informații, acte false, transportarea de arme și explozibile în bagajul diplomatic, etc.) în anii '70 FPEP a întrat în relații cu grupări militante din întreaga lume: gruparea germană Baader-Meinhof, Armata Roșie Japoneză, celedrul terorist Carlos-„Șacalul” dar și
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
a declarat lege marțială și în curând și-a făcut dușmani din majoritatea localnicilor. În următoarele câteva luni, zona dintre Goliad și Refugio s-a cufundat în război civil. Localnicul din Goliad Carlos de la Garza a dus o campanie de gherilă împotriva trupelor texiane. Conform istoricului Paul Lack, „tacticile antigherilă [ale texianilor] au făcut prea puțin pentru a zdrobi opoziția, dar destul de multe pentru a-i convinge pe nehotărâți să se alăture centraliștilor.” În vreme ce Dimmitt superviza forțele texiane de-a lungul
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
prizonieratul austro-ungar, au fost create grupuri de propagandă clandestine. Deja în ianuarie 1919 pregătirea unei revolte în Basarabia ajunsese în faza activă: la Tiraspol fusese creată o unitate de voluntari din rândul celor întorși, fuseseră pregătiți instructori pentru lupte de gherilă - care deja erau pe teren în Basarabia și, de la Armata Voluntarilor fuseseră livrate resurse financiare. Un ordin de operații care-i viza mai ales pe comandantul Brigăzii 2 Roșiori, generalul Cleante Davidoglu și pe comandantul Regimentului 3 Grăniceri, colonelul Ressel
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
concentric Hotinul și au ocupat orașul, recăpătând controlul integral asupra regiunii și pacificând zona Hotinului și nordul județului Soroca. În fața forței copleșitoare pe care au avut-o în față și confruntați cu pierderi semnificative, aproximativ 4.000 de luptători din gherilele ucrainene au traversat Nistrul, urmați de mulți refugiați. În lunile care au urmat rebeliunii, bande ucrainene au continuat să facă raiduri în regiunea Tisei și Nistrului. Organizatorii atacurilor de la Ataki și Hotin, au sperat ca prin acțiunea lor ofensivă să
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
fiind recunoscuți pentru curajul și vitejia lor. Ei erau luptători fără soldă și trăiau și operau în zonele de frontieră exclusiv din jaf. În cadrul armatei otomane ei erau folosiți ca avangardă sau ca primă linie de atac. Datorită tacticilor de gherilă ei reușeau să demoralizeze și dezorganizeze inamicul. Pe câmpul de luptă, achingiii acționau într-o formatie sub formă de semilună, care învăluia inamicul. Achingiii foloseau ca principală armă arcul turcesc atânt în timpul atacului, cât și al retragerii. În afară de arcul cu
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
comandanți militari și un erou național al Poloniei. El și-a adus o contribuție marcantă la luptele din timpul Răscoalei lui Hmelnițki, Primul Război Nordic și a Războiului polono-suedez (Potopul). În timpul „Potopului”, el a folosit cu succes tacticile războiului de gherilă, contribuind în mod hotărâtor la victoria polonezilor. Rolul foarte important la lui în istoria Poloniei este subliniat prin menționarea sa în versurile imnului național. Stefan Czarniecki în 1599 pe moșia familiei din Czarnca (în apropiere de Włoszczowa), într-o familie
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
al lui Czarniecki l-au făcut pe monarh să-și schimbe deciziile și să continue lupta antisuedeză. Pentru sprijinul său necondiționat, regele l-a răsplătit cu funcția de regimentarz regal și cu noi moșii. Czarniecki a condus un război de gherilă împotriva trupelor lui Carol al X-lea, care s-a dovedit foarte eficient, în ciuda opoziție hatmanilor reîntorși în slujba regelui. Forțele mobile suedeze s-au dovedit extrem de vulnerabile la atacurile gherilelor poloneze ale lui Czarniecki în ciuda superioarității puterii de foc
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
cu noi moșii. Czarniecki a condus un război de gherilă împotriva trupelor lui Carol al X-lea, care s-a dovedit foarte eficient, în ciuda opoziție hatmanilor reîntorși în slujba regelui. Forțele mobile suedeze s-au dovedit extrem de vulnerabile la atacurile gherilelor poloneze ale lui Czarniecki în ciuda superioarității puterii de foc a primilor. Czarniecki a fost învins de suedezi în bătălia de la Gołąb din februarie 1656, dar și-a refăcut rapid forțele și a câștigat o serie de victorii, cea mai importantă
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
Kurt Eberhard, guvernatorul militar al orașului și Obergruppenführer SS Friedrich Jeckeln, comandantul SS și al poliției de pe lângă Cartierul general al Grupului de Armată Sud, a hotărât să-i extermine pe evreii din Kiev, sub pretextul de represalii pentru acțiunile de gherilă și sabotaj împotriva trupelor germane. Aceasta după ce la 24 septembrie clădiri de pe strada Kreșciatik în care se stabiliseră administrația germană de ocupație și ale comandamente ale poliției au fost avariate de explozii și incendii. Și în zilele următoare au fost
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
deschis împotriva armatelor regulate. Până în septembrie 1920, milițiile turce au trebuit să facă față înaintării armatei elene mai numeroase și mai bine instruite și înarmate. Raportul de forțe în 1920 era de 107.000 soldați greci față de 15.000 de gherile turce. Marea Adunare Națională a Turciei a preluat sarcina reconstruirii armatei naționale prin unirea și reorganizarea diferitelor grupuri ale Kuva-yi Milliye. Kuva-yi Milliye a fost desfințată spre sfârșitul anului 1920, deși unele grupuri de gherilă au continuat să lupte pe
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
greci față de 15.000 de gherile turce. Marea Adunare Națională a Turciei a preluat sarcina reconstruirii armatei naționale prin unirea și reorganizarea diferitelor grupuri ale Kuva-yi Milliye. Kuva-yi Milliye a fost desfințată spre sfârșitul anului 1920, deși unele grupuri de gherilă au continuat să lupte pe cont propriu împotriva francezilor până în 1921. Noua armată regulată turcă și-a făcut botezul focului împotriva grecilor în Prima bătălie de la İnönü. Unele grupuri ale "Kuva-yi Milliye", cel mai cunoscut fiind Kuva-yi Seyyare condus de
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
căderea guvernului republican, Carillo a fugit la Paris unde a încercat să reorganizeze partidul. Carrillo a petrecut 38 de ani în exil, majoritatea timpului în Franța, dar și în URSS și în alte țări. În 1944 Carrillo a condus retragerea gherilei comuniste din Valea Aran. Potrivit lui Ricardo de la Cierva, în 1945 Carrillo ar fi dat ordin ca membrul partidului comunist Gabriel León Trilla să fie executat și că ar fi ajutat forțele franchiste să-l aresteze pe Jesús Monzón. Potrivit lui Enrique
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
n. 20 martie 1870, Saarlouis, Confederația Germană de Nord - d. 9 martie 1964, München, RFG) a fost un general-maior, patriot german și militar experimentat ce a intrat în istorie drept unul din cei mai buni specialiști în domeniul războiului de gherilă, evidențiindu-se în campania africană din Primul Război Mondial în calitate de comandant al forțelor militare coloniale germane. S-a născut în Saarlouis, în landul german Saarland, într-o familie de militari și a fost instruit ca ofițer de artilerie, avansând în
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
Primul Război Mondial, el fiind unicul comandant care a reușit să-i riposteze demn lui Paul von Lettow-Vorbeck, obținând astfel primele succese palpabile în lupta cu forțele germane. Acest Jan Smuts era și el un specialist bun în ceea ce privește războiul de gherilă și acțiuni subversive, luptând în trecut chiar și împotriva englezilor în războiul anglo-bur din 1899-1902, iar după război ocupând postul de prim-ministru al Africii de Sud (în 1919-1924 și respectiv 1939-1948). Deci, se poate afirma că pe câmpul de luptă s-
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
pe 14 august 1109. La 24 august 1109, în urma Bătăliei de la Hundseld, Henric al V-lea s-a retras. Participarea sătenilor în apărarea castelelor lui Boleslav sugerează începuturile naționalismului polonez. Zbigniew, care scăpase din Boemia, a efectuat un război de gherilă în Silezia, prin organizarea de jafuri armate. În 1110, Boleslav a atacat Boemia dar în ciuda pierderilor grele, conducătorul Boemiei a prevalat. În 1111 a fost făcut un armistițiu între Ducele Vladislav I de Boemia și Boleslav. Zbigniew s-a întors
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
la disimularea în deșert. Soldații aflați sub comanda lui Mukhtar au organizat mai multe atacuri și ambuscade asupra avanposturilor italienilor, întrerupând liniile de aprovizionare și comunicare. În general, armata italiană a fost surprinsă și pusă în dificultate de tacticile de gherilă aplicate de Mukhtar. În 1924, în regiunea muntoasă din Jebel Akhdar (”Munții Verzi”) guvernatorul italian Ernesto Bombelli a creat o structură de contrainsurgență care a provocat o severă înfrângere în aprilie 1925. În consecință Mukhtar și-a modificat tacticile, continuând
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
dat, Onoda a fost ales pentru a-și continua antrenamentele în cadrul academiei militare Nakano, pentru formarea sa ca ofițer de spionaj. În cadrul acestor antrenamente specifice, a deprins tehnici de colectare a informațiilor și a învățat cum să poarte lupte de gherila. A fost format pentru a se infiltra în spatele liniilor inamice cu un numar foarte mic de soldați și să fie eficient în hărțuirea inamicilor Japoniei, adunând informații în paralel. Pe 26 decembrie 1944, Onoda a fost trimis pe insula Lubang
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
în munții insulei. Majoritatea acestor grupuri mici au fost anihilate rapid, însă grupul lui Onoda, format din Yuichi Akatsu, Siochi Shimada și Kinshichi Kozuka si bineînteles, Onoda, a reușit să supraviețuiască. Aceștia au continuat să folosească tehnici ale luptei de gherilă pentru a hărțui trupele inamice, în timp ce și-au raționalizat strict proviziile de mâncare și muniții, prin suplimentarea rațiilor mici de orez cu banane, nuci de cocos și alte surse de hrană din jungla, precum și prin ceea ce obțineau prin raiduri sporadice
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]