1,249 matches
-
sunt candidați excelenți la inserarea între ghilimele. Pentru ca ghilimelele să poată face obiectul unei descifrări corespunzătoare, se simte deci nevoia unei complicități minimale între enunțător și cititor. Și orice descifrare reușită va întări acest sentiment de complicitate. Enunțătorul care folosește ghilimelele, fie că este conștient sau nu, trebuie să-și construiască o anumită reprezentare referitor la cititorii săi pentru a le anticipa capacitățile de descifrare: el va pune ghilimelele acolo unde presupune că sunt așteptate (sau că nu sunt așteptate, în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
orice descifrare reușită va întări acest sentiment de complicitate. Enunțătorul care folosește ghilimelele, fie că este conștient sau nu, trebuie să-și construiască o anumită reprezentare referitor la cititorii săi pentru a le anticipa capacitățile de descifrare: el va pune ghilimelele acolo unde presupune că sunt așteptate (sau că nu sunt așteptate, în momentul în care își propune să surprindă). În mod reciproc, cititorul trebuie să construiască o anumită reprezentare a universului ideologic și estetic al enunțătorului pentru a face o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
că nu sunt așteptate, în momentul în care își propune să surprindă). În mod reciproc, cititorul trebuie să construiască o anumită reprezentare a universului ideologic și estetic al enunțătorului pentru a face o descifrare corectă. 4.7. Caracterele italice Asemenea ghilimelelor, italicele se folosesc atât pentru autonimie, cât și pentru modalizarea autonimică. Totuși, ghilimelele se adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mod reciproc, cititorul trebuie să construiască o anumită reprezentare a universului ideologic și estetic al enunțătorului pentru a face o descifrare corectă. 4.7. Caracterele italice Asemenea ghilimelelor, italicele se folosesc atât pentru autonimie, cât și pentru modalizarea autonimică. Totuși, ghilimelele se adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor. Însă acest cumul este mai degrabă rezervat ziarelor, decât literaturii. În general
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Asemenea ghilimelelor, italicele se folosesc atât pentru autonimie, cât și pentru modalizarea autonimică. Totuși, ghilimelele se adaugă unui enunț, în timp ce italicele sunt încorporate în enunț: tot ce se produce este doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor. Însă acest cumul este mai degrabă rezervat ziarelor, decât literaturii. În general, în modalizare autonimică, italicele sunt folosite în special în cazul cuvintelor străine sau pentru a insista pe anumite unități. În ceea ce privește ghilimelele, ele convin mai degrabă când
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor. Însă acest cumul este mai degrabă rezervat ziarelor, decât literaturii. În general, în modalizare autonimică, italicele sunt folosite în special în cazul cuvintelor străine sau pentru a insista pe anumite unități. În ceea ce privește ghilimelele, ele convin mai degrabă când este vorba de a marca rezerva din partea enunțătorului. Să supunem analizei următoarele două exemple extrase din proza narativă din secolul al XIX-lea: (a) La capul patului, bătrâna topea un boț de zahăr într-un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin italice el le pune pe același plan cu onomatopeele, ca și cum cuvintele dintr-o limbă străină și zgomotele ar face parte din aceeași categorie. Regăsim aici obsesia muzicii atât de caracteristică esteticii lui Céline. Ceea ce în scris este marcat prin ghilimele sau prin italice poate fi evidențiat la oral printr-o intonație corespunzătoare. Ilustrativ în acest sens este fragmentul următor din Marivaux (sublinierea ne aparține): Domnul Orgon: Deci acest băiat care tocmai a ieșit îți inspiră antipatia asta extremă pe care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
citatul presupune ca raportorul să disocieze cele două situații de enunțare, cea din care citează și cea citată. Citatul face să coexiste două domenii enunțiative autonome: fiecare își păstrează EUL, TU-ul, reperele deictice, propriile mărci de subiectivitate. În scris, ghilimelele sau liniuța de unire delimitează două domenii enunțiative. Cu toate acestea, deicticele nu sunt neapărat distincte de la un domeniu la altul, însă poate fi vorba de o coincidență între referenți. Astfel, în: "Eu plec", i-am strigat eu, cei doi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
frază din Proust: Deci la Balbec, și fără să-mi spună că [Morel] avea să-i vorbească de o "afacere", mă rugase să-l prezint aceluiași Bloch...187 Cuvântul "afacere" introdus în discursul indirect pare să fi fost pus între ghilimele pentru a-i fi atribuit lui Morel. Ceea ce se explică prin faptul că, în rândurile anterioare, autorul ni l-a arătat pe Morel fascinat de formula "o întâlnire de afaceri". În schimb, la pagina următoare, găsim: Domnul Charlus... spunea adesea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
schimb, la pagina următoare, găsim: Domnul Charlus... spunea adesea, fără să creadă o vorbă și ca să-i sâcâie, că o dată ce vor fi căsătoriți, nu-i va mai revedea și-i va lăsa să zboare cu propriile lor aripi 188. În lipsa ghilimelelor, este imposibil de știut dacă termenii folosiți în discursul indirect sunt ai lui Charlus sau ai naratorului. Ar fi altfel dacă, de exemplu, cititorul ar ști dintr-un pasaj din roman că "a zbura cu propriile aripi" este un tic
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tare rău, du-mă, te rog, acasă... Dar trebuie să îi spun mamei tale... Nu, nu, mama e ocupată, n-are timp... Du-mă acasă, du-mă acasă 190... Aici întregul schimb este considerat ca fiind o singură enunțare, între ghilimele, și doar prima intervenție este asociată unui verb de expresie, plasat la început. Este semnificativă însăși posibilitatea de a plasa la început aceste verbe din discursul direct: rolul începutului este tocmai acela de a fi oarecum exterior nucleului sintactic al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o dată!... Nu-mi lasă nici măcar un reșou cu gaz! Unde o să-mi fierb seringile? Mă gândesc la meseria mea... Și diploma dv.? Mi-au lăsat-o, nebunii. Să mi-o ia numai și nu mai stau de vorbă cu voi191... Ghilimelele nu sunt folosite pentru a indica trecerea la un discurs direct, ci pentru a evidenția fragmentele de discurs juridic în cadrul discursului direct. Cititorul trebuie să fie atent ca să înțeleagă faptul că fragmentul "și diploma dumneavoastră?" nu este atribuit judecătorilor, ci
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o întâmplare adevărată care conține fragmente de discurs raportat, ci despre un fel de meditație interioară a naratorului, în conștiința căruia intervin mai multe voci, inclusiv vocea lui. În textul lui Céline se află și indicii tipografici pentru discursul direct: ghilimelele, liniuța de unire, enunțul introductiv "aud ecouri de la Palat". Dar dacă se renunță la orice indiciu, se ajunge la ceea ce astăzi este numit discurs direct liber (DDL). În ciuda denumirii, nu este vorba de un procedeu simetric al discursului indirect liber
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
indirect liber. Se pornește de la "discursul direct liber" pentru că nu există subordonare sintactică (cum este în discursul indirect) și de "discurs direct liber", pentru că reperele deictice rămân cele ale discursului citat. Această "libertate" este o emancipare față de constrângerile tipografice (liniuța, ghilimelele, italicele) asociate prin excelență discursului direct. Iată un exemplu: (a) La ce le servește toată această bogăție, așezată într-un scaun cu rotile? Precum această femeie atât de bogată, așezată cu fața pe jumătate paralizată, care nici nu mai știe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sub denumirea de "pseudo-obiectivitate" sau de "contaminare stilistică" (D. Cohn). Ea poate viza vocabularul unui personaj din povestire, dar și termeni atribuiți opiniei comune sau unuia dintre subansamblurile sale. Dacă expresia care nu poate fi atribuită naratorului, este pusă în ghilimele sau în italice, nu mai are loc o "contaminare lexicală" propriu-zisă. Dacă mergem mai departe cu contaminarea lexicală și considerăm că întreaga narațiune este "contaminată", atunci se creionează figura unui personaj implicit, un narator-martor care nu este parte din intrigă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
liber nu este singura tehnică prin care se ajunge la o relativizare a limitei dintre discursul direct și discursul indirect. În fragmentul citat anterior din Proust ("fără să-mi spună că avea să-i vorbească de o "afacere"), punerea între ghilimele viza doar un singur cuvânt ("afacere") din discursul indirect; dacă fragmentul dintre ghilimele are o dimensiune mai mare, atunci se poate vorbi despre o insulă textuală, ca în exemplul următor: Decanul Lescure declară "că dă impresia de o rară putere
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
limitei dintre discursul direct și discursul indirect. În fragmentul citat anterior din Proust ("fără să-mi spună că avea să-i vorbească de o "afacere"), punerea între ghilimele viza doar un singur cuvânt ("afacere") din discursul indirect; dacă fragmentul dintre ghilimele are o dimensiune mai mare, atunci se poate vorbi despre o insulă textuală, ca în exemplul următor: Decanul Lescure declară "că dă impresia de o rară putere de sine, de o forță psihică incalculabilă"213. Există turnuri și cuvinte pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cea a personajului sau, cel puțin, cu un soi de discurs indirect liber: în orice caz, este vorba despre un fragment din planul secund, scris la imperfect, care exprimă opinia personajului. Acest discurs indirect liber conține o insulă textuală între ghilimele cu un deictic de persoana I ("meu"), precum cel din discursul direct, în loc de "a lui" la care ne-am fi putut aștepta. Este ceea ce justifică și prezența incidentei "îmi spuse", chiar dacă nu este vorba neapărat de un discurs direct autonom
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sistemele de evaluare ideologică atribuite locutorului, în vigoare în epoca respectivă. Decodarea ironiei se face mult mai ușor dacă cititorul cunoaște pozițiile anticlericale ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât mențiunea, cât și întrebuințarea termenilor separați tipografic. Această folosire reiterată a ghilimelelor este specifică narațiunii céliniene, căreia îi place să exhibe o discordanță de voci, fără însă a se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ale lui Voltaire și știe cum trebuie să se comporte un membru al clerului catolic. ▪ 4.3 Ghilimelele sunt cele care manifestă lipsa de responsabilitate. Modalizarea autonimică implică atât mențiunea, cât și întrebuințarea termenilor separați tipografic. Această folosire reiterată a ghilimelelor este specifică narațiunii céliniene, căreia îi place să exhibe o discordanță de voci, fără însă a se obliga să le precizeze sursa. De aici apar numeroase dificultăți, în momentul interpretării vocilor: acest grad de dificultate variază în funcție de gradul de familiaritate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în momentul interpretării vocilor: acest grad de dificultate variază în funcție de gradul de familiaritate al cititorului cu opera lui Céline și de cunoștințele lui despre contextul istoric. Acestea fiind spuse, în extrasul de față, considerăm că trebuie să atribuim expresiile între ghilimele unor instanțe diferite: "locul de întânire al Europei" și "stil Transilvania" sunt clișee culturale (ghiduri turistice, ziare...) atribuite acelui "ON" al zvonurilor; în cazul folosirii cuvântului "masele", naratorul se demarcă mai degrabă de un termen marcat politic (de stânga?), decât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
naratorul se demarcă mai degrabă de un termen marcat politic (de stânga?), decât de un clișeu. De unde rezultă că există o urmă de confruntare ideologică; călătoria "maselor" de stânga s-ar opune implicit rătăcirilor solitarului narator célinian, politic de dreapta; ghilimelele de la "refugiați" pot fi cu greu interpretate, adică raportate la o sursă clară: autorul dorește oare să semnaleze faptul că termenul pe care îl folosește nu este adecvat pentru acest referent, însă este folosit în lipsă de altceva? Este vorba
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vorba oare despre un termen folosit la Baden-Baden (de autoritățile germane? de colaboratorii cu nemții?...). 5.1 a) Această fabulă, ca multe altele de la Fontaine, oferă o bogată paletă de fragmente de discurs raportat: Discurs direct: marcat tipografic fie prin ghilimele (v.4, 13, 19), fie printr-o liniuță (v.23). Prezența lui este semnalată și prin propoziții incidente (spuse animalul, din culcușul părintesc gonit (v.5), ea spuse (v.14), el spuse (v.19), ea spuse (v.24) sau prin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin verbul medită, al cărui sens exclude că poate fi vorba de o adresare, această secvență este caracterizată printr-o eliberare de constrângeri sintactice: enunțuri fără verb, suprimarea determinanților din enunțurile auto-injonctive (a trezi interesul, a inventa o poveste). Prezența ghilimelelor pare să indice că nu se face trimitere la exprimarea unui gând, ci la o vorbă adresată sinelui: ceea ce confirmă conținutul monologului care stabilește un fel de plan de bătaie. Ultima frază (Et coetera, vechea placă) ridică unele întrebări. Este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
epitet, 276 epitet de natură, 276 eterogenitate (~ textuală), 290 ethos, 175 evaluativ (adjectiv~), 257 extradiegetic (narator~), 94 F-G fidelă (anaforă~), 324 focalizare, 84 focus, 308 folosire (vs menționare), 179 gen de discurs, 287, 347 gen literar, 51 generică (scenă~), 52 ghilimele, 189 H heterodiegetic (narator ~), 94 hiperonim, 152 hipertemă, 312 homodiegetic (narator ~), 94 hotărât (determinant ~), 261 I imperfect, 104, 109, 142, 157 impresionist (adjectiv ~), 267 indirect (discurs ~), 204, 209 indirect liber (discurs ~), 220 infidelă (anaforă ~), 325 inserare de secvență, 290 insolit
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]