1,131 matches
-
cerul" îl va pedepsi, la fel cum s-a întâmplat și cu ceilalți "zei autoproclamați" și, amintind și de episodul în care edilul Constanței s-a costumat într-un ofițer nazist, democrat-liberalul își exprimă părerea că "De aici până la sârma ghimpată și la camerele de gazare este doar un pas". "Cu mulțimea la picioare, „zeul” ascultă muzica pe care, în operă, evreii (constănțenii) își plâng țara cotropită și își exprimă dorința fierbinte de libertate. N-ar fi prima gafă de acest
Radu Mazăre, în ”rochie” de Nabucodonosor. PDL, reacție dură: Un infatuat, vrea să fie înconjurat de sclavi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36157_a_37482]
-
țara cotropită și își exprimă dorința fierbinte de libertate. N-ar fi prima gafă de acest gen făcută de primarul Constanței, dacă ne amintim de celebra defilare de modă în cadrul căreia a întruchipat un ofițer nazist. De aici până la sârma ghimpată și la camerele de gazare este doar un pas. Mulțimea de la Mamaia, „adulatorii”, au asistat fără să știe, la transformarea lor în „sclavii” acestui om. Atrag atenția că primarul Constanței are din ce în ce mai multe comportamente aberante, cu accente patologice, și că
Radu Mazăre, în ”rochie” de Nabucodonosor. PDL, reacție dură: Un infatuat, vrea să fie înconjurat de sclavi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36157_a_37482]
-
a vomei, fără să mai vorbim de acel efluviu copleșitor de rânced, de mucegăit, de vechi, cu toate că ești, așazicând, la aer pe front. Dar, nu: totul miroase a stătut, până și persoana ta însăși, în interiorul ei, în spatele rețelelor de sârmă ghimpată de care atârnă cadavre putrezite și dezarticulate...” Nu e decât un fragment. Am folosit cu intenție clișeul „teatru de luptă” pentru că Echenoz îi dă consistență comparând războiul cu opera, cu una „sordidă și împuțită” dar, ca și războiul, „grandioasă, emfatică
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
Grupa Preț unit. crt. de anexe ale utilizat sau sistemul locuințelor constructiv - lei - ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 1 Împrejmuiri* Cu stîlpi din orice material și (inclusiv rigle, șipci sau scînduri de lemn 4 115 lei/m porțile) Cu stîlpi din orice material și sîrmă ghimpată: 58 lei/m - stîlpi din beton, zidărie sau metal 2 - stîlpi din lemn 4 Cu stîlpi din zidărie, beton sau �� metal și cu panouri din: 2 - oțel profilat sau fier forjat 510 lei/m - plasă de sîrmă 225 lei/m
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106663_a_107992]
-
memorialistica intitulată „Sub semnul gulagului” de Aurel Popa următorul pasaj: M-am împrietenit cu unul din cei trei studenți, cu care discutam în limba franceză, pentru a nu o uita de tot(...) Colonia noastră, pe lângă gardul principal dublu, din sârmă ghimpată, care împrejmuia conturul lagărului, însoțit de gheretele soldaților ce păzeau zi și noapte, mai avea un gard simplu, de sârmă ghimpată în jurul fiecărei barăci, pentru a opri legătura oamenilor din brigăzi diferi-te(...) Prin 1951 a evadat un dobrogean, ascunzându
Agenda2006-11-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284862_a_286191]
-
discutam în limba franceză, pentru a nu o uita de tot(...) Colonia noastră, pe lângă gardul principal dublu, din sârmă ghimpată, care împrejmuia conturul lagărului, însoțit de gheretele soldaților ce păzeau zi și noapte, mai avea un gard simplu, de sârmă ghimpată în jurul fiecărei barăci, pentru a opri legătura oamenilor din brigăzi diferi-te(...) Prin 1951 a evadat un dobrogean, ascunzându-se într-un vagon cu pământ. L-au prins după două zile, l-au adus la colonie și l-au împușcat
Agenda2006-11-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284862_a_286191]
-
de ani, însă dădea semne de ramolisment, încurca totul... Ținea o poză veche de pe la zece ani când era o copiliță dulce și visătoare, bălăioară cu părul ce părea înălbit de soare și mai spunea că pe vremea aceea ședea la Ghimpații de Jos, unde făcuse școala primară și unde luase un premiu cu cunună în a doua primară... A rămas, casnică, văduvă, bărbatul ei murise în Primul Război Mondial, îi păstra decorățiile puse la icoană și aprindea des lumânări... Copii n-
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
înțeles... (aici locul se lumina deodată...) * Bătrâna nu mai recunoștea pe nimeni și nimic. Stătea ziua întreagă pe colacul closetului, unde se termina existența ei și a tatălui și a celorlalți, acolo unde se isprăvea și povestea ei adusă de la Ghimpații de Jos, a copiliței cu părul bălai și care era o dulce și o visătoare și al cărei fir al vieții se rupsese la nouăzeci de ani într-o iarnă la șase ianuarie de bobotează pe un ger de crăpau
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]
-
nici cu, în sfârșit, Înainte de vamă (p. 174). Nu s-ar putea să nu citez câteva strofe dintr-o splendidă amintire despre (ce spuneam înainte) dispariția mamei: „m-am întors în fiecare vacanță/ tristețea ei îngrădise de mult/ cu sârmă ghimpată livada din spatele casei/ era sigură că mă stricaseră nu atât oamenii/ cât mai degrabă cărțile în care-adormeam/ noapte de noapte ca-ntr-o baie perversă// am părăsit după patru ani internatul acela/ în care ea însăși mă instalase/ plecând de
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
început. Altul ar fi fost obrazul țării dacă în fruntea ei s-ar fi aflat niște oameni de onoare, și nu o adunătură de veleitari pentru care victoria în alegeri a semnificat urcarea pe socluri și înconjurarea acestora cu gardul ghimpat al nesimțirii. Soluția de onoare a guvernanților de azi ar fi renunțarea de a participa la alegerile din noiembrie. Auto-sancționarea ar fi singura modalitate de a spăla rușinea în care s-au afundat, ca într-un mâl respingător, vreme de
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
din ce în ce de zâmbetul firii . Dar eram la o sută de metri de cel căzut și îl ocoleam cu o grijă perversă . Amândoi, chiar dacă nu vedeam pe nimeni la dreapta sau stânga. Intre timp desființaseră gardul de sârmă ghimpată din jurul unității militare. Dar trebuie să ne ținem de o singură poveste. Ca cea în care mi se spunea că dacă aveam să termin liceul, urma să devin maistru. în ziua de apoi. Fata mai făcuse rost de ceva ani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cruțare și scăpare!" Ne pângăreau prelingerile ei copilărie, țară și hotare. Neștiutori, am ingerat cu toții văzduhul putred al nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și tați dar eu nu uit cei șapte ani de-acasă primii mei ani, ghimpați. Revăd în noapte convoiul asudând sub automate și-un câine-temnicer, cu limba scoasă... Întâiul tramvai Ca o stivă e liniștea asta! Pentru sunet nu-i loc nici de-un deget. Moțăind, se foiește nevasta mângâind universul pe creștet. Dar deodată
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
îngrijorați nu mai dați telefoane sunt bine mulțumită radioasă am realizat tot ce-am vrut am multe planuri totul merge ca pe roate de tristețe singurătate zădărnicie de mult am uitat doar că nu știu de unde cămașa asta de sârmă ghimpată pe care nu mai pot s-o dezbrac e vremea să te pregătești pentru iarnă să te instalezi în sfârșit în viața ta ca într-un fotoliu confortabil tu care doar să stai pe marginea scaunului știi ca un invitat
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
deal, eu dorm în iarbă, între pruni. Capul meu adormit odihnește pe o perniță albă. Sub perniță am un cuțit și o secure, astfel că, dormind, bănuiesc că am înnebunit. Somnul meu e în jurul meu ca un gard de sârmă ghimpată, astfel că nici un animal și nici un om nu intră în somnul meu. Nici un om și nici un animal nu au ce căuta în somnul altui om și altui animal care dorm în iarbă, între pruni. Și e atât de frumos, de parcă
Și e atât de frumos by Ion Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5496_a_6821]
-
toate Profețiile îndeplinite. Și Timpul. Cactus - Uită-te bine la floarea asta, îmi atrage atenția fiul meu pasionat colecționar de cactuși, - nu trăiește decât o zi. - Mă uit, îi spun, e ca o mână scoasă de-un deținut din geometria ghimpată, din lagărul lui verde, de concentrare. E-un bot fragil și catifelat, de aspru arici vegetal. Ca un profesor pare, ce-n mijlocul Marii Prelegeri și-ar arunca, surâzând complice, cravata pedagogică. Așa va fi fost, gândesc, neprihănita Fecioară trezită
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
aștepți, fumezi o țigare, bei din botă o gură de apă, și mai tragi un foc cu toate că nu știi unde se duce glontele. Altceva ar fi dacă ei ar veni mai încoace și s-ar apuca, bunăoară, să taie sîrma ghimpată... Dar asta la noapte poate că or să încerce." Chelul de lîngă el nu-i răspundea. Răsufla doar des, din fundul plămînilor. Lupta dură pînă seara în acest fel relativ liniștit. Poziția îi avantaja pe români. De cîte ori încercau
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
în tabăra adversă, soldații trăgeau înfuriindu-se brusc, ca dulăii care latră în somn. Spre mijitul umed al zorilor, artileria se porni din nou. Pereții tranșeelor se surpau de parcă pămîntul ar fi fost scuturat într-un ciur. Obstacolele de sîrmă ghimpată erau zmulse ca scaieții. Dușmanul nu putea fi văzut, dar se simțea că înaintează la adăpostul trîmbelor de pămînt și al fumului. Ilie trăgea cartuș după cartuș, la fel de nesigur ca și cum ar fi aruncat cu pietricele în baltă. Nervos, înecat de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
valută-forte...) Cinez singur. N. nu e de găsit. (E încă lumină. La picioarele fortului Moro, de cealaltă parte a canalului de acces în port - se vede bine de la geamurile mele -, un teren imens, nisipos, înconjurat cu două rânduri de sârmă ghimpată. Cele patru platforme înalte, cu acoperișuri de metal și soldați înarmați, cele câteva zeci de cetățeni în robe albastre, umblând brambura în interiorul terenului, cât și barăcile din tablă de aluminiu gofrat lipite de zidul exterior al fortului nu lasă nici o
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
de când a murit tata mi-am dat seama cum eu nici în ruptul capului nu pot fi graniță sigur am încercat și noi să imităm granița dar ea nu tăcea nu se lăsa măgulită ci își spunea ale ei sârme ghimpate dar cine era dispus să fie zgâriat de evidențe poate muribundul aceste jalnice mimesisuri nu ne ajutau nici măcar să trecem unul prin celălalt abia doar bolnavi de moarte reușeam să tăcem unul pentru celălalt și prin tăcerea aproapelui nu puteai
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
continuare mecanismul aparatului poliției politice pentru a scoate în evidență diabolismul său, în care odată căzut, viața „dușmanului de clasă”, vinovat sau nevinovat, devenea un calvar iar omul un lepros, un mușuroi, în jurul căruia se planta un gard de sârmă ghimpată, izolantă, rea conducătoare de încredere. Încarcerat în acest spațiu dezumanizant, individul ostracizat nu mai avea nici o scăpare. El devenea din om - „obiectivul” - terenul de activitate al unui întreg aparat, care-și câștiga pâinea albă pe seama acestui „poligon” uman de experimentare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
și trei de ani privește în gol și care, pentru câteva parale în plus, descrie strigoii pe care-i vede și-i aude! Femeia rezistență, forță și cadență, are nasul pe ghivent și se tunde c-un patent, ronțăie sârmă ghimpată, doarme pe calea ferată, e scăpată de emoții când veniră vizigoții și-i la Roma vindecată de spaima de comeată, în fața dumneavoastră va fi înjunghiată și apoi reînviată! Prețul e mic circul e mare! Gospodari și domnișoare! Negustori și servitoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trei fură ciuruiți de gloanțele santinelelor. Ghiță Todireanu scăpă doar cu hainele sfâșiate și mici zgârieturi și vânătăi pe față, brațe, umeri și mâini, cum se rostogolise pe povârniș strivind pietrișul și se tăiase în cioburile și gardul de sârmă ghimpată împrejmuind fâneața de sub taluzul căii ferate. Miluță putea s-o pățească cel mai rău. Să-și piardă echilibrul, cum s-aplecase cu sângele-n cap și golul negru, huruitor, de dedesubt, despicat în traverse și frontoane metalice. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și politică a Dânsului, dar micșoreaza sigur (daca se poate mai mult decât o face istoria deja) statura călăilor. Așa cum spuneam la cumpăna trecută (atât în sens temporal, cât și in sensul depășirii), nu poți cu câteva role de sârmă ghimpată și o pereche de cătușe să ții prizonier spiritul unui om ca tata. Vă înțeleg teama și lașitatea, tata este prea mare, prea respectat, prea iubit, iar noi, cei care-l iubim, suntem în jurul Dânsului! Nu-l puteți atinge! Rămâneți
Andrei Năstase: Vă înțeleg teama. Tata este prea respectat și iubit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33145_a_34470]
-
lumii. Pentru Wolfgang & Jane 1 Când a apărut deodată zidul, noi copii, în loc să ne jucăm de-a Cowboy și Indieni, am început să ne jucăm de-a Vopo* și Fugarii. 2 O dată, când eram Fugar, m-am rănit în sârma ghimpată. Mi-a dat puțin sângele. Ne-am întrerupt joaca pentru un moment, să se uite cu toții. După care ne-am jucat mai departe și eu m-am simțit mult mai autentic. 3 După construirea zidului toți cetățenii din Germania de
Michael Augustin - Bucăți din Zidul Berlinului by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6792_a_8117]
-
stipendiat, oferind un capital mediatic impresionant de care a devenit conștient și mefient și Secretarul general, însă cîntecul emoționa. Nu exista niciun pod de flori, ci ca în orice țară comunistă care se respecta, o graniță bine păzită cu sîrmă ghimpată pentru cetățenii ei care de prea mult bine sau din naivitate ar fi putut să încerce s-o șteargă în Occidentul decadent. Că a existat o șansă a unirii Basarabiei cu România este foarte posibil, vidul de putere în urma puciului
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]