1,142 matches
-
a fost ușor pentru mine să iubesc, Angela, crede-mă, n-a fost, a trebuit să învăț. A trebuit să învăț să mângâi o femeie, să-mi mișc mâinile așa cum trebuie. Mâini de ghips, întotdeauna am avut avut mâini de ghips în dragoste. Mașinile trec pe viaduct, zguduie zidurile casei. Zgomotul pătrunde înăuntru prin fereastră. Geamurile vibrează, amenințător, lipite cu o fâșie de bandă adezivă distrusă de soare. — Eram în clasa a cincea, în piață, pe o tarabă, se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pași pe scară. Un băiat intră la toaletă, un școlar cu ghiozdanul în spate. Italia se retrage la locul ei, este mai calmă. Îi iau mâna: — Trebuie să-ți spun ceva. Mă privește și fruntea ei pare acum făcută din ghips. — Soția mea... este bolnavă. — Ce are? Spune-i, Timoteo, spune-i-o în fața aia a ei pe care s-a cuibărit mizeria. Spune-i că aștepți un fiu legitim, moștenitor al vieții tale sterile și cumpătate. Spune-i că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
izbești de pământ și să nu auzi vocea aspră a maestrului care îți striga să te ridici, când plângeai. Nu-ți plăcea costumul de judo, era rigid ca un sac. Tu vroiai voalurile rochiei de balerină, pantofiorii cu vârful de ghips, vroiai să te simți ușoară. Dar iată-te acolo, în fața tovarășei de luptă pe care ți-o dădeau întotdeauna, una robustă, cu o coadă de cal care sălta în aer ca un bici. Robustă și zveltă, tu însă erai slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Era aproape pustie la ora aceea intermediară, dar se simțeau încă urmele credincioșilor care o umpluseră probabil la slujba de dimineață. M-am îndreptat pe sub arcade, prin partea laterală, spre locul în care se afla ieslea sfântă. Câteva figuri de ghips aproape de mărime naturală. Fecioara într-o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața acelui grup urât de statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
parte. Nici o lumină divină nu alunecă pe pruncul rigid pe care-l am în față, în umbra poleită a bisericii. Aureola se sprijină pe un bastonaș negru de metal, pe care, poate, cineva l-a lipit, pentru că pe ceafa de ghips se vede o pată galbenă de lipici învechit. Poate că văd prea multe lucruri, Angela, pentru a putea crede, îmi apar în fața ochilor în puținătatea lor. Mizerabilele lucruri pământești pe care cerul nu le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
își petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful și umezeala. Alături stă împachetată, tot cu fața ascunsă de paie, mama. Figuranți de ghips scoși afară o dată pe an, pentru suflete călduțe și mincinoase ca al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în pantaloni scurți și sandale care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
șef, o bandă - ce cuvînt nepotrivit! - avea, de obicei, mai mulți lideri; gonise, bezmetic, pe străzi cu trupa, suna mai bine, lovise În stînga și-n dreapta În timpul Încăierărilor; avusese doi dinți sparți, Își pusese alții, fusese operat, stătuse În ghips, revenise; se dovedise, ani buni, un bandit de nădejde; se vorbise mult despre plecarea lui. Ar fi putut să revină, Îl ajungea uneori nostalgia; Își proba, atunci, costumul din piele, Încă Îl cuprindea, mai era vreme; mai avea motocicleta, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mitraliera țevilor de eșapament, claxoanele, urletele trupei, strigătele admiratorilor, amestecate cu huiduielile unor trecători ostili, vîntul din față, care devenea aproape uragan, Îmbătau mai ceva decît alcoolul, diferit, ucigător, uneori. Thomas, norocos, se alesese doar cu bandaje, cu vreo două ghipsuri, cu cîțiva dinți zdrobiți, pe care Îi Înlocuise repede; cînd se răcea vremea, Îl durea piciorul drept, semn, probabil, al unui reumatism viitor; cursele nebune prin frig sau ploaie Își cereau prețul. Mic, mare, cine să mai socotească, erau multe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
unul dintre cele mai poluate orașe din țară, asta de la fabricile de ciment, de ceramică și de sticlă. Când era ceață, și lucrul ăsta se întâmpla foarte des pe Valea Arieșului, tot orașul mirosea a clor și a praf de ghips. Acoperișurile caselor sunt cenușii, cimentate, iar hainele se uscau întotdeauna în case, dacă nu voiai să le ai în variate nuanțe de gri-ciment, după o spălare bună. Parcă și fețele oamenilor se urâțiseră. „Cine vine, bă, aici să lucreze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
operațiunilor, elaborând strategia și tactica, calculând costurile, evaluând sacrificiile. Dușmanii care trebuie supuși sunt aceste șase păpuși, pe jumătate serioase, pe jumătate grotești, făcute din hârtie colorată, vor trebui forțate să se predea folosind armele lutului și apei, lemnului și ghipsului, vopselelor și focului, și prin mângâierea neobosită a mâinilor, care nu sunt necesare numai pentru a iubi. Atunci Cipriano Algor spuse, Trebuie să fim atenți să facem mulajul doar din două bucăți, dacă ar fi trei ne-am complica munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în compartimentul din olărie unde țineau vopselele și alte materiale de finisaj, au înregistrat ce există, au notat ce lipsește, Vom avea nevoie de mai multe culori decât avem, spuse Marta, păpușile vor trebui să fie atractive, Și trebuie și ghips pentru mulaje, și săpun ceramic, și petrol pentru vopsit, adăugă Cipriano Algor, să mergem să luăm o dată tot ce lipsește, să nu fim nevoiți să ne întrerupem munca și să dăm fuga la cumpărături. Marta își luase brusc un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zâmbet pe jumătate ironic, Noroc că-l avem pe Marçal ca să nu se piardă chiar totul, răspunse Cipriano Algor, dar nu zâmbi. Aceasta a fost prima zi a creației. A doua zi, olarul s-a dus în oraș să cumpere ghipsul ceramic destinat mulajelor, plus carbonatul de sodiu, asta a găsit ca dizolvant, vopselele, câteva găleți de plastic, recipiente noi de lemn și bobine de sârmă, spatule, dălți. Chestiunea vopselelor fusese obiect de vii dezbateri în timpul și după cina din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un colț lovit și să rotunjească câte o curbă strâmbată de o atingere involuntară, egalând înălțimi, consolidând baze, calculând pentru fiecare dintre statuete linia optimă de divizare a respectivelor jumătăți de mulaje. Cofrajele n-au fost încă predate de tâmplar, ghipsul așteaptă în sacii mari de hârtie groasă, impermeabilă, dar vremea multiplicării se apropie. Când Cipriano Algor s-a întors acasă în prima zi din săptămâna distrugerii, mai indignat din pricina umilinței decât obosit de efort, i-a povestit fiicei sale aventura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de la sosire, cu orice vestimentație de croială civilă, modernă sau veche, curată sau murdară, nu contează. Cipriano Algor e acum singur în olărie. A încercat distrat soliditatea unui cofraj, a mutat din loc, fără să fie nevoie, un sac de ghips și, ca și cum doar hazardul, și nu voința, i-ar fi condus pașii, a ajuns în fața figurilor pe care le modelase, bărbatul, femeia. În câteva secunde bărbatul se transformă într-o grămăjoară informă de lut. Poate că femeia ar fi supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și păsările își fac cuiburile goale și nu se laudă în gura mare. Începând din ziua aceea, Cipriano Algor își întrerupse lucrul în olărie doar ca să mânânce și să doarmă. Puțina lui experiență tehnică îl făcu să încurce proporțiile de ghips și de apă în fabricarea jumătăților de mulaje, să strice tot când greși cantitățile de lut, apă și dizolvant necesare pentru un amestec echilibrat de barbotină de umplere, să toarne cu excesivă rapiditate amestecul obținut, creînd bule de aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
blestemându-și neîndemânarea, tresărind de bucurie ori de câte ori reușea să iasă cu bine din câte o operație delicată. Marta se oferi să-l ajute, dar el o rugă să-l lase în pace, expresie deloc adecvată realității din vechiul atelier, între ghipsuri care se întăreau prea devreme și ape care soseau prea târziu, între paste care nu erau destul de uscate și amestecuri prea groase care refuzau să se lase strecurate, mult mai potrivit ar fi fost să spună Lasă-mă în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vreo eroare, de vreo inepție prost corectată, de vreunul dintre nenumăratele semne care cu ușurință ar denunța agonia mentală în care trăise între cei patru pereți. Cu toate că Marçal era prea ocupat cu Marta ca să dea atenție luturilor, silicatelor de sodiu, ghipsurilor, cofrajelor și mulajelor, olarul se hotărî să nu lucreze după cină, să le țină companie seara, ceea ce i-a dat prilejul să discute cu destulă exactitate teoretică despre o materie care, mai bine ca nimeni, știa în ce măsură și cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ce era în ea arăta atât de curată și de impecabilă cât te poți aștepta de la un loc de muncă unde noroiul e materia primă a produsului fabricat. În realitate, dacă adăugăm și amestecăm apă și lut, sau apă și ghips, sau apă și ciment, ne vom putea răscoli cât vrem imaginația ca să le inventăm un nume mai puțin grosolan, mai puțin prozaic, mai puțin ordinar, dar întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge la cuvântul exact, la cuvântul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nimic special, spuse Marçal, cum le spusesem deja despre Marta, n-au fost mari sărbători, sărutările și îmbrățișările care se obișnuiesc în acest ocazii, despre restul nu s-a vorbit, Mai bine așa, spuse Cipriano Algor, și continuă să verse ghipsul moale în mulaj. Îi tremurau puțin mâinile. Vin să te ajut, mă duc să mă schimb, spuse Marçal. Marta nu-și urmă soțul. Peste un minut, Cipriano Algor, fără s-o privească, întrebă, Dorești ceva, Nu, nu doresc nimic, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de vestimentație care le disting, atenuate de uniformitatea culorii, va trebui să facă un efort de atenție ca să nu le confunde și să le amestece. Era atât de absorbit de lucru, încât va uita de câteva ori că mulajele de ghips au o limită de folosire, cam patruzeci de utilizări, după care contururile încep să pălească, să-și piardă din vigoare și claritate, ca și cum figura ar obosi să existe, ca și cum ar fi atrasă de o stare originară de nuditate, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se ridică Lionel. — Eu mai rămân, zice Roman. Dacă tot mă las de băutură de mâine, în seara asta vreau s-o fac lată. Lionel intră în holul blocului. Vede, mai întâi, vârful unei cârje, pe urmă un picior în ghips și un altul în ciorap, pe urmă pe Robespierre sub o subsuoară de femeie și, la urmă de tot, figura dezolată a lui Liliane. O fată cu un picior în ghips poate fi omologată la categoria oloage? — Exact, spune Agnès
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întâi, vârful unei cârje, pe urmă un picior în ghips și un altul în ciorap, pe urmă pe Robespierre sub o subsuoară de femeie și, la urmă de tot, figura dezolată a lui Liliane. O fată cu un picior în ghips poate fi omologată la categoria oloage? — Exact, spune Agnès în loc de bună seara. Domnișoara Liliane și-a scrântit piciorul. — Nu e grav, minimalizează Liliane. Și tocmai acum s-a oprit și liftul: dracii ăia de copii ai albanezilor de la opt s-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
până l-au stricat. E un scandal. Am să-l sun pe Clovis, trebuie să ia măsuri. Am ajuns o țară de imigranți. Cum o să urce acum domnișoara Liliane până la etajul patru? Lionel se uită lung la cârja și la ghipsul lui Liliane. Doar nu degeaba face el în fiecare dimineață exerciții de forță. Se hotărăște pentru un gest demn de Fred Astaire, dintr-un film hollywoodian. — Domnișoară Liliane, îmi permiteți să vă duc în brațe până la vastele dumneavoastră apartamente? — Sunteți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să bei ceva? îl întreabă Claude, în timp ce Clovis se uită cam câș după român. Lionel nu răspunde și se îndepărtează. E ora 21.00. Liliane, într-o pijama bărbătească, având un crac al pantalonului tăiat pe lateral, ca să treacă peste ghips, stă în fotoliu și citește. Despre Liliane Liliane e o fată bună. Are ceva din Doamna cu cățelul, dar dintr-o traducere foarte proastă a lui Cehov, făcută prin intermediul unei traduceri din engleză: trăsăturile i s-au asprit, e ceva
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cafeaua, ia două căni cât mai apropiate ca formă și toarnă cafeaua. Dintr-odată, Robespierre se oprește din mârâit. Liliane se întoarce spre Lionel. Îl vede plângând calm. Vrea să se repeadă spre el, uitând că are un picior în ghips. E gata să cadă și să-l opărească pe Lionel cu cafea proaspătă. Pune tava pe măsuță. Ajutându-se de cârjă, se apropie de Lionel. Se așază într-un fotoliu art déco și începe să-l mângâie ca pe-un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]