922 matches
-
Română. În ceea ce privește câmpiile de nivel de bază local, ele sunt mult mai restrânse și au un relief variat în funcție de condițiile locale ce le-au creat. În această grupa intra câmpiile depresionare, câmpiile rezultate din colmatarea unor lacuri, între care cele glaciare; ultimele pot fi denumite și câmpii lacustre. Câmpiile acestei grupe sunt foarte repede fragmentate de vai, dând terase locale, peste care se suprapun diferite generații de conuri.
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
perioadă geologică propice din viața planetei. La data la care Wells a scris "Războiul lumilor", Marte fusese deja observat prin telescop timp de trei secole. Galileo, în 1610, a observat fazele planetei, iar în 1666 Giovanni Cassini a identificat calotele glaciare polare. În 1878, astronomul italian Giovanni Schiaparelli a observat caracteristicile geologice pe care le-a denumit canali (termenul italian pentru conducte de origine naturală sau artificială). Termenul a fost tradus eronat în engleză și, de acolo, în alte limbi, ca
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 100 de hectare. Aria naturală reprezintă zona de pajiști și lacuri ("Lacul Vinderelu") încadrată de două vârfuri (Vârful Farcău 1.957 m. și Mihăilecu 1918 m.) proeminente, cu un relief glaciar ("Groapa Julii, Groapa Lupilor, Groapa Bologhii, Farcău") și pajiști. Pe suprafața pajiștilor vegetează mai multe specii de plante rare, printre care: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum Cass"), bumbăcăriță ("Eriophorum augustifolium"), afin vânăt ("Vaccinium uliginosum"), vulturică ("Hieracium alpinum"), brândușa de munte ("Crocus heuffelianus
Vârful Farcău - Lacul Vinderelu - Vârful Mihăilecu () [Corola-website/Science/324206_a_325535]
-
planetei prin impact sau impactul cu un asteroid sau cometă suficient de mare să producă destulă căldură și gaze de seră. Imediat după încălzirea planetei, va apărea și apa. Apa există deja pe Marte în stare solidă, planeta având calote glaciare și un lac înghețat. De asemenea, se crede că la o anumită adâncime, unde este mai cald, se poate găsi apă chiar și în stare lichidă. Apa de pe Marte, spun specialiștii, e cel mai posibil să fie toxică, aceasta având
Colonizarea planetei Marte () [Corola-website/Science/324262_a_325591]
-
județul Alba. Altitudinea este de 1849 m. Vârful are aspect de movilă ascuțită, care se ridică din creasta principală, având un releu de telecomunicații la 10 metri sub el. În partea nord estică a vârfului se poate vedea un circ glaciar și o vale glaciară, datând din ultimele ere glaciare. Vârful prezintă vegetație alpină grohotișuri. La vest de vârf se află un lac crio nival, la 1530 de metri în zona subalpină. În zilele senine vârful este vizibil din Oradea și
Vârful Cucurbăta Mare () [Corola-website/Science/326559_a_327888]
-
de 1849 m. Vârful are aspect de movilă ascuțită, care se ridică din creasta principală, având un releu de telecomunicații la 10 metri sub el. În partea nord estică a vârfului se poate vedea un circ glaciar și o vale glaciară, datând din ultimele ere glaciare. Vârful prezintă vegetație alpină grohotișuri. La vest de vârf se află un lac crio nival, la 1530 de metri în zona subalpină. În zilele senine vârful este vizibil din Oradea și din Deva (de sus
Vârful Cucurbăta Mare () [Corola-website/Science/326559_a_327888]
-
aspect de movilă ascuțită, care se ridică din creasta principală, având un releu de telecomunicații la 10 metri sub el. În partea nord estică a vârfului se poate vedea un circ glaciar și o vale glaciară, datând din ultimele ere glaciare. Vârful prezintă vegetație alpină grohotișuri. La vest de vârf se află un lac crio nival, la 1530 de metri în zona subalpină. În zilele senine vârful este vizibil din Oradea și din Deva (de sus de la cetate), totodată de pe vârf
Vârful Cucurbăta Mare () [Corola-website/Science/326559_a_327888]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 9.873 ha. Aria naturală suprapusa sitului Natură 2000 - Frumoasă (sit de importanță comunitară), reprezintă o zona montană cu abrupturi stâncoase, căldări glaciare, morene, praguri și lacuri glaciare, vai, izvoare, doline și culmi drepte. Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 9.873 ha. Aria naturală suprapusa sitului Natură 2000 - Frumoasă (sit de importanță comunitară), reprezintă o zona montană cu abrupturi stâncoase, căldări glaciare, morene, praguri și lacuri glaciare, vai, izvoare, doline și culmi drepte. Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
oligotrofe (sărace în substanțe nutritive) se întâlnesc în regiunile depresionare cu climat rece și umed și pe platourile înalte muntoase. În fapt sunt aglomerări de mușchi de tip Sphagnum, dar elementul interesant îl constituie prezența coniferelor, unele dintre ele relicte glaciare rămase "captive" după ultima glaciațiune terminată acum mai bine de 10.000 de ani). De cele mai multe ori se întilnesc specii de pin, de molid sau brad, mai rar specii de flori. Drenajul apei este slab, datorită turbei care este la
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
rar specii de flori. Drenajul apei este slab, datorită turbei care este la origine un sol plin cu fragmente descompuse de plante, astfel că apa "băltește" aici permanent, (polenul prezent în turbă, ajută la stabilirea perioadelor de vegetație din era glaciară). Are o suprafață de 38 hectare, habitatul caracteristic fiind reprezentat de o turbărie acidă ombrotrofică, săracă în nutrienți minerali și hidrologic menținută în principal prin aportul precipitațiilor. Nivelul apei est mai înalt decât pânza freatică înconjurătoare, iar vegetația perenă este
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
a III-a - arii protejate") și se întinde pe o suprafață de 500 hectare. Aria naturală reprezintă o zona montană constituită din ponoare, izvoare carstice ("Fântână Stanchii"), văii (Cisla, Șesuri, Vulcănescu), abrupturi calcaroase ("Cearcănul, Stana Sasului, Podul Cearcănului") și căldări glaciare (partea nordică a "Vârfului Jupania"), cu sectoare de pășuni de munte, păduri de conifere și jnepenișuri ("Cornul Nedeii, Cearcănul Mestecăniș"); cu o mare diversitate de floră și fauna apecifică Orientalilor. Floră este alcătuită din arbori, arbuști, ierburi și flori; dintre
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
și peisagistic. Această adăpostește o specie de plantă cunoscută de localnici sub denumirea populară de lingurea ("Cochelaria pyrineaca văr. borzaeana"). reprezintă o zona montană cu o mare variație reliefală, astfel: relief vulcanic atribuit perioadei mezozoice (în vârfurile Farcău, Mihăilecu), relief glaciar (în Pietrosul Maramureșului, Farcău, Mihăilecu), relief periglaciar din perioada geologică a pleistocenului, relief dezvoltat pe calcare (în bazinul superior al văii Repedea și în abrupturile vârfurilor Farcău și Mihăileacu), precum și forme de relief dezvoltate pe șisturi cristaline (în bazinele văilor
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
principala fragmentată de mai multe vârfuri (Farcău, Stogu, Mihăilecu, Pop-Ivan), la care se adaugă diverse forme de relief constituite din versanți calcaroși, abrupturi stâncoase, versanți cu o singură pantă (monoclinali), culmi domoale, doline, vai, mlaștini (Tăul Băiței), cheiuri, defileuri, circuri glaciare, peșteri și avene. Din punct de vedere geologic parcul este constituit în cea mai mare parte din șisturi cristaline (micașisturi, gnaise, siricite, pegmatite, amfibolite în bazinele văilor Ruscova, Bistra, Vaser și Frumușaua) și flișuri (conglomerate, gresii și marne) negre (atribuite
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Făină, Botiz, Valea Peștilor, Cataramă, Micislău, Novicior, Novat; Râul Ruscova cu afluenții: Budescu, Lutoasa, Bardiu, Covașnița, Drahmirov, Roșușul, Paulic, Pentaia, Repedea, Ialnic și Valea Frumușeaua. În suprafață parcului, pe șeaua dintre vârfurile Farcău și Mihăilecu se află Lacul Vinderelu, lac glaciar alimentat de izvorul pârâului omonim și de apele provenite din precipitații și topirea zăpezilor. Climă este una continental-moderată, în general rece și umedă în zonele înalte, cu interferente de aer cald tropical în zonele joase, cu veri răcoroase și ierni
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
negru ("Sambucus nigra"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), afin ("Vaccinum myrtillus L."). Flori și ierburi La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice de pajiște sau de stâncărie (relicte glaciare, endemice, vasculare) cu specii (dintre care unele protejate prin lege) de: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), vârtejul-pământului ("Pedicularis verticillata"), curechiul de munte ("Ligularia sibirica"), firuță-de-munte ("Poa granitica ssp. disparilis"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"). În arealul parcului
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Aconitum moldavicum"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), vulturica ("Hieracium kotschyanum" și "Hieracium rotundatum"), cădelnița ("Campanula carpatica"), clopoțel ("Campanula serrata"), splina ("Chrysosplenium alpinum"), piciorul cocosului ("Ranunculus carpaticus"). În parc vegetează și două specii (vulnerabile) de plante carnivore (insectofage): roua cerului ("Drosera rotundifolia" - relict glaciar) și foaie-grasă ("Pinguicula alpina"). Alte specii de ierburi și flori semnalate în arealul parcului: narcisa ("Narcissus radiiflorus"), ghințura ("Gențiana clusii"), țăpoșica ("Nardus strictă"), degetăruț ("Soldanella hungarica"), unghia-păsării ("Violă declinata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Vârful Găleșescu Mare (2.470 m) și Vârful Moldoveanu (2.544 m), în bazinul râul Doamnei-căldarea Valea Rea, la o altitudine de 2.156 m, și are o suprafață de 0,50 hectare. Aria naturală reprezintă un lac de origine glaciară, alimentat de trei izvoare. La ieșirea din lac se formează albia râului Valea Rea, unul din cei doi afluenți al "râului Doamnei".
Lacul Valea Rea () [Corola-website/Science/326024_a_327353]
-
prin acumularea de nisip și de aluviuni dunărene după stabilizarea, aproximativ acum 7000 de ani, a nivelului Mării Negre. se compune din strate calcaroase orizontale din Miocenul sarmațian, acoperite cu strate groase de loess cuaternar adus de vânturi în decursul perioadelor glaciare din ultimele două milioane de ani, și puternic erodate în fazele interglaciare mai calde ; sub aceste strate, la picioarele capului, se găsesc gresii, marne și calcare din Jurasicul-superior (barremian). Podișul litoralului situat deasupra capului (cu altitudine de 85-175 m) prezintă o
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 50 de hectare. Rezervația naturală aflată pe malul stâng al Oltului reprezintă o zonă umedă cu mlaștini (alimentate de izvoare de ape minerale) și fânețe, ce adăpostește o gamă floristică (relicte glaciare) variată, cu specii de ierburi rare, printre care ochii-broaștei ("Primula farinosa"), ferigă de mlaștină ("Dryopteris cristata") sau trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"); precum și specii de păsări, reptile și batracieni.
Mlaștina Csemő - Vrabia () [Corola-website/Science/329948_a_331277]
-
anul 1954, din anul 1992, acesta fiind inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”, alături de Parcul National Tatranský, care se află pe teritoriul Slovaciei. Aria protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, lapiezuri, lacuri glaciare, doline, morene, vai suspendate, peșteri, păduri, pajiști alpine, poieni și cursuri de apă; cu o deosebită importantă geologică, geomorfologica, floristica, faunistica și peisagistica. Parcul National Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă, cu caracterele cele mai pronunțat alpine din întregul lanț
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
zonei. Flora parcului este alcătuită din păduri naturale în amestec, cu specii de stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), pin ("Pinus"), frasin ("Fraxinus"), sorb ("Sorbus torminalis"), sau ulm ("Ulmus"). La nivelul ierburilor vegetează peste 900 de plante(vasculare, perene, relicte glaciare, dintre care unele foarte rare) cu specii de: roua cerului ("Drosera rotundifolia"), caprifoi ("Lonicera periclymenum"), linaea ("Linnaea borealis"), garofiță ("Dianthus caesius") sau căpșunică ("Potentilla sterilis"). Fauna este reprezentată de: • mamifere: cu specii de cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț
Parcul Național Wielkopolski () [Corola-website/Science/328048_a_329377]
-
a unui fost râu. În cursul superior secționează zonele compuse din calcar, creând ziduri înalte și abrupte. Cel mai valoros dintre acestea este defileul Załęczański Przełom Warty, dar la fel de impresionante sunt și defileurile din zonele de șes, formate din depuneri glaciare, de exemplu Poznański Przełom Warty, inclus parțial în cadrul Parcului Național Wielkopolska. Înainte de vărsarea în Odra, Warta creează o întindere de apă de mică adâncime, refugiu pentru păsări, ce face parte din Parcul Național Ujście Warty. Multe părți ale câmpiei sunt
Râul Warta () [Corola-website/Science/328134_a_329463]
-
printre care o specie - "Trichuris trichiura" - care este un parazit important al oamenilor. "Trichuris trichiura" este de asemenea parazit al maimuțelor Lumii Vechi ("Cercopithecidae") și Lumii Noi ("Cebidae" și "Callitrichidae"). Ouăle de "Trichuris trichiura" au fost găsite într-o mumie glaciară ce avea o vechime de mai mult de 5000 de ani , și viermele a coexistat probabil cu oamenii pentru timp îndelungat, el probabil a coevoluat cu omenirea ca un parazit al strămoșilor noștri antropoizi. "Trichuris trichiura" (Linnaeus, 1771) este dependent
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
(sau "") (18-17.000 - 11-10.000 de ani în urmă, spre sfârșitul ultimei ere glaciare) este ultima cultură a paleoliticului superior european. Numele a fost derivat de la site-ul Abri de la Madeleine, aproape de Tursac, Dordogne, Franța, excavat încă din 1863 de către Gabriel de Mortillet. Epoca Magdaleniană se caracterizează prin producerea de lame și miniaturizarea uneltelor
Magdalenian () [Corola-website/Science/327695_a_329024]