1,314 matches
-
semințe cu miros de comuniști. O soartă e mai mult decât o carte, plină cu destine umilite, istorie ce seamănă a moarte, vieți pe jumătate doar trăite. Poate mai credeți, umilind trecutul, că Dumnezeu vă iartă de-un infern? Pe glia părințeasacă curge Prutul, plin de lacrimi ca pământul matern... Ignorați că minciuna e blestem, punând iar oglinda la încercare, de trădare și demonii se tem, iadul v-așteaptă plin de nerăbdare... Ne-ați izgonit, ne-ați șters chiar și din
MI-E SILĂ DE TRĂDĂTORI… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374186_a_375515]
-
apleacă după vânt, au făcut un legământ Și orice s-ar întâmpla, Cartea Sfântă, Biblia, Îi alină, îi îndrumă, le e tată, frate, mumă, Știu că viața pe pământ, e doar fumegare-n vânt, Ce-s 80 de ani pe glie, raportat la veșnicie? Eu îți spun, căci mi-ești vecin, când te văd, plâng și suspin, Că te amăgești într-una, ai pierdut țelul: cununa, Ce-a promis-o Domnul Sfânt, când făcut-a legământ, Cu noi toți: “ Puțină vreme
NU MAI RĂTĂCI, VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362265_a_363594]
-
Muncind ca sclav ce poartă un jug al umilinței. Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea-i bastardă Spunând o rugă mută ce o ridic spre zare, Iar sufletul începe pe rug de-alean să ardă Visând printre suspine la glia lui să zboare. Te rog pe Tine, Doamne, ridică a mea povară Să pot lupta cu haite ce-atacă mișelește, Dă-mi fulgere o mie să-mi apăr sfânta țară, Căci se aude-n ceruri cum țarina jelește. Iar pruncii
UNEŞTE-NE SUB TRICOLOR ŞI CRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378721_a_380050]
-
uita poporul meu Înjugat la chin mereu. Iartă-l, Doamne, de-a greșit, Căci de lifte-i copleșit, Nu lăsa frate pe frate Să se lupte- Fă dreptate! Doamne, binecuvântează Buruiana-ndepărtează. Te rugăm, Maică Marie Strânge-n brațe astă glie, Ne alină, Maică Sfântă, Căci avem aripa frântă De cei care rău cuvântă, Cheamă oastea îngerească Dezbinarea să oprească Și-a Ta rugă ne-ncetată Fie calea adevărată, Ține sub acoperământ Pe-ai mei frați și-acest pământ. Amin. Referință Bibliografică
RUGĂ PENTRU ROMÂNIA de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378732_a_380061]
-
atâtea inimi în puștii, în altă lume veți avea povară! Voi vreți și azi și mâine și poimâine , să guvernați pământul legendar, chiar dacă nu știți cum se face o pâine, de țara aceasta n-o s-aveți habar! Va este dragă glia românească, chiar dacă străinii va votează, din alte lumi o sa renască, anomalii care mai tarziu ,contează! Noi suntem vii și prea puștii... speranța ați distrus-o hiene și anomalii, chemarea e un Sfinx ce nu îl știi, dreptate a vietii când
CĂUTĂRI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378786_a_380115]
-
cu o lingură de soare/ Suindu-se pe trepte ca să ajung pomul ceresc/ În interiorul meu și al tău se despart durerile/ În sângele roșiatic al unui amurg pe piatră/ Tu învii iarba cu puterile tale divine/ Ca un sfânt al gliei trăiești până-n veșnicie/ Mă așez pe rădăcinile vieții cu rima pământului/ Necălcându-le cu picioarele frunzele și florile” (Rimele pământului). Dorința găsirii forțelor intrinseci în asumarea lumescului disecat cu grijă, riguros și totodată grațios, poate duce în mod paradoxal la
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Români pribegi în lume,căutând prin muncă pâine Sau vis de bunăstare, prea mulți trăesc afară. Păstrează însă gândul,să se-ntoarcă mâine, Îi cheamă-acasă dorul și dragostea de țară. Îi chamă-aici strămoșii apărători de glie, Decebal bătrânul și Ștefan și Viteazul, Călușii,hora,sârba, frumoasa ciocârlie, Și slana și rachiul, sarmalele și prazul. În inimă ei poartă ca sfăntă efigie De dor pe Eminescu și-a lor maternă limbă Și se visează-acasă sătui de pribegie
ROMÂNII de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377765_a_379094]
-
la lumină Din anii-n care-am fost supuși, Nu vorbeam, tăcerea era divină, Că altfel am fi fost distruși! Azi măcar putem să spunem Ce ieri ne lega-n frânghie, Tu frate, hai să rupem Tăcerea pentru-a noastră glie! Strămoșii daci, lăsat-au moștenire Acest frumos pământ românesc, Hai să dăm lumii de știre Că-i al nostru, e strămoșesc! Nu barbari, cum ne ziceau românii, Suntem aici din veac, în veac, Multe milenii... au trecut anii... Deși jefuit
ÎNDEMN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377772_a_379101]
-
el smulge cetatea de sub pecetea divină ("cetățile blestemate" opuse "cetății lui Dumnezeu") a Temporalului, văzând progresul, schimbarea, nu numai în apocalipsa finală ci, și ca rezultat al luptelor sociale. "Sub sigiliul formei" "Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui ... Căci lutul în el crește Lutul îl naște, lutul îl primește..." (Fata-n grădina de aur) 1. De la "lutul alcătuirii" la pulbere omul eminescian are de străbătut o aventură a formelor: "... Ceea ce e etern
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
dimensiunilor terestre, neînspăimîntătoare, ferite de emfază. Împrumutînd de la vegetația din jur culorile fundamentale, cînd stinse și reculese, cînd arzătoare și sonore. În preajma acestor monumente, românii s-au simțit la ei acasă. Nu s-au simțit însă acasă atunci cînd în glia lor au început să se înfigă monumentele comunismului, venite din obscure spații turanice, înălțîndu-se străin și amenințător. Menite să acompanieze discursul totalitar. Să bage frica în oase. Rolul giganților din beton avea să se dovedească a fi acela de a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grupei: general-maior Neagoe Marin De-a lungul întregii sale istorii poporul român și-a înconjurat cu dragoste și și-a urmat cu încredere conducătorii care s-au identificat cu interesele naționale, care s-au situat în fruntea luptelor pentru apărarea gliei strămoșești, pentru libertate, neatârnare și demnitate, pentru o viață mai bună și mai dreaptă. Această trăsătură politică și etică a poporului român cu adânci tradiții își găsește cea mai deplină și strălucită afirmare astăzi, când în fruntea partidului și statului
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
un soldat al țării mele în tranșeele păcii și care n-a cunoscut încă demobilizarea, eu care am văzut toate țările la ele acasă sau la muncă pentru a ajunge la concluzia că nimic nu poate prețui mai mult ca glia părintească...”. Justificarea acțiunilor diplomatice cât și continuarea misiunii sale se poate observa în special în documentele diplomatice existente pentru perioada 1939-1940: un memoriu adresat regelui Carol al IIlea, la 11 septembrie 1939, în legătură cu necesitatea pregătirii României pentru o nouă conferință
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate limpede luciră; fermecător în furie, Fălindu-se cu ochii săi, de Bucurie Tresăltînd în groaznică Trufie, [Căutînd slavă, dorind să fi avut ochi cerurile ca să vadă, 125 Și căutînd lingușitor că Glia să-și deschidă Pleoapele și să privească Așa splendoare minunată, în miezul slavei sale căinîndu-se C-afar' de Enion nimic nu se putea gasi să fie lăudat, adorat, iubit. Trei zile-n încîntări pe șine admirîndu-se pe stînci se mistui în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de pe recile-mi mădulare În marea lui Tharmas. Curînd reînnoita, o Molie de Aur, Îmi arunca-voi hainele de moarte și iar pe Tharmas îl voi Îmbrățișa. 600 Căci Iată, iarna s-a sfîrșit peste îndepărtatele colníce, Și toată neagră glie cîntă". Ea seminției sale de copii vorbește; laptele ei În jos coboară pe nisip; nisipul cel setos bea și se veselește Uimit văzînd Furnică, Lăcusta, si viermele cel inelat. În mare număr rădăcinile răzbesc prin trainicele stînci, croindu-și drumul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
moarte al fiilor lui Lúvah. 755 Viori și tamburine se veselesc în jurul Teascurilor Vinului. Mică Sămînță, Jucăușa rădăcina, Rîma, micuțul cărăbuș, Furnică înțeleaptă 336, Dansează-n jurul Teascurilor Vinului lui Lúvah; e-acolo Centipedul, Paianjenul cel cu mulți ochi al gliei, Cîrtita cea-nveșmîntată-n Catifea, Si Urechelnița-narmată, plăpînda larva, blazon al Nemuririi; 760 Încetul melc fără de casă, lăcusta care cîntă, bea și rîde: Iarnă sosește; și-îndoaie zveltul trup fără să murmure. Acolo e Urzica, cea care-nțeapă cu puf moale; și-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Terra Rîuri din Eden301 Eufrat Hidechel/ Tigru Ghihon/ Gihon Pison Zone locale Scoția Anglia Țară Galilor Irlanda Orașe Edinburgh Londra Verulam York Emanații Enitharmon Vala Ahania Enion Senificațiile emanațiilor Frumusețe spirituală; Insipație Frumusețe naturală; Natură Ziua; Plăcerea, Păcatul Instinctul generativ, Glia, Mama Pămînt Cei 4 Fii ai lui Los Rintrah Theotormon Bromion Palamabron Semnificații ale acestora Mînie Dorința Rațiune Milă Emanațiile celor 4 Fii ai lui Los Ocalythron Oothoon Leutha Elynittria Semnificații ale lor Gelozie Iubire liberă Condamnare Tolerare Corp platonic-Planetă-Element
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
când o procesiune funebra aduce corpul neînsuflețit al fecioarei (Quale più fido amico). Deodată Giovanna deschide ochii și, desi pusă în mișcare de forțe supranaturale, se ridică și ia în mâinile ei de la Carlo emblemă Franței, își ia adio de la glie și de la gloria pământeasca. Giovanna moare, iar o lumină astrala, coborâta din Ceruri, strălucește în mijlocul bucuriei celor binecuvântați și a chinurilor celor condamnați. Principalele arii din opera Giovanna d’Arco Aria Sotto una quercia parvemi din Prolog, scena 1 Rezumat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
tempes. (Au manoir de l'ardente langueur) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 207) Totul e-n așteptare. Totul albastră văpaie. (Mânzul) (Blaga, 2010 : 238) Tout est en attente. Tout bleu rayon ardent. (Le poulain) (Miclău, 1978 : 437) Mumele sfintele luminile mii, mume sub glii îți iau în primire cuvintele. (Epitaf) (Blaga, 2010 : 254) Leș mères saintes milliers de lueurs mères des profondeurs accueillent țes paroles. (Épitaphe) (Miclău, 1978 : 449) [...] în panică furnicile își căra sub chip de ouă-larve viitorul. (Dumbrava africană) (Blaga, 2010 : 330
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Avides et affamés mes yeux crient [...] après țes yeux étincelants qui șont tellement lumineux, mă chère enfant, qu'ils ne voient jamais des ombres. (Printemps) (Miclău, 1978 : 181) Constructions absolues 1391 Ca să-l aud mai bine mi-am lipit de glii urechea îndoielnic și supus [...]. (Pământul) (Blaga, 2010 : 22) Afin de mieux l'entendre j'ai posé mon oreille sur l'herbe incertain et soumis [...] (La terre) (Miclău, 1978 : 133) La séparation des constructions absolues à l'aide du tiret met
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de traduction constituent, selon nous, un écart du sémantisme du terme " țărâna "/" târna ", qui représente, en effet, une terre fine, labourée. Leș poèmes de Blaga présentent également une diversité de termes qui désignent la terre labourée. On distingue le nom " glie ", qui fait référence à la terre cultivée ou au pré et le nom " huma ", qui fait référence au " sol " (parfois humide). Par contre, le nom " lut " signifie, littéralement, " argile ". Analysant le corpus, nous avons remarqué que le terme " glie " est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nom " glie ", qui fait référence à la terre cultivée ou au pré et le nom " huma ", qui fait référence au " sol " (parfois humide). Par contre, le nom " lut " signifie, littéralement, " argile ". Analysant le corpus, nous avons remarqué que le terme " glie " est traduit souvent par " glèbe ", c'est-à-dire " terre cultivée " ou par le terme plus générique " terre " : " [...] mi-am lipit/de glii urechea [...]/și pe sub glii am ți-am auzit/a inimii bătaie zgomotoasă. " " [...] j'ai posé/mon oreille sur l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
parfois humide). Par contre, le nom " lut " signifie, littéralement, " argile ". Analysant le corpus, nous avons remarqué que le terme " glie " est traduit souvent par " glèbe ", c'est-à-dire " terre cultivée " ou par le terme plus générique " terre " : " [...] mi-am lipit/de glii urechea [...]/și pe sub glii am ți-am auzit/a inimii bătaie zgomotoasă. " " [...] j'ai posé/mon oreille sur l'herbe [...]/et sous la glèbe j'ai entendu/leș battements sonores de ton cœur. " (Pământul/La terre) (Miclău, 1978 : 133) ; " [...] j
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le nom " lut " signifie, littéralement, " argile ". Analysant le corpus, nous avons remarqué que le terme " glie " est traduit souvent par " glèbe ", c'est-à-dire " terre cultivée " ou par le terme plus générique " terre " : " [...] mi-am lipit/de glii urechea [...]/și pe sub glii am ți-am auzit/a inimii bătaie zgomotoasă. " " [...] j'ai posé/mon oreille sur l'herbe [...]/et sous la glèbe j'ai entendu/leș battements sonores de ton cœur. " (Pământul/La terre) (Miclău, 1978 : 133) ; " [...] j'ai collé/mon oreille
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
mon oreille à la surface du pré [...]/et sous le pré j'ai entendu/leș battements tumultueux de ton cœur. " (La terre) (Poncet, 1996 : 36). On observe que Paul Miclău évite la répétition du terme " glèbe ", équivalent du moț roumain " glie ". " glia neagră a tăriilor " " la terre noire des firmaments " (Noi, cântăreții leproși/Nous, leș chanteurs lépreux) (Miclău, 1978 : 283) ; " la terre noire des profondeurs " (Nous, leș chanteurs lépreux) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 151) ; " la terre noire des essences " (Nous, leș chanteurs lépreux
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
oreille à la surface du pré [...]/et sous le pré j'ai entendu/leș battements tumultueux de ton cœur. " (La terre) (Poncet, 1996 : 36). On observe que Paul Miclău évite la répétition du terme " glèbe ", équivalent du moț roumain " glie ". " glia neagră a tăriilor " " la terre noire des firmaments " (Noi, cântăreții leproși/Nous, leș chanteurs lépreux) (Miclău, 1978 : 283) ; " la terre noire des profondeurs " (Nous, leș chanteurs lépreux) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 151) ; " la terre noire des essences " (Nous, leș chanteurs lépreux) (Ierunca
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]