870 matches
-
Păi ce, glumim aici! Tomy: Chiar adevărate? Octav: Sigur... în cadrul spectacolului puteți pune mîna pe ele... Tomy: Și ce program artistic fac? (Nae traduce) Octav: Păi... dansuri populare... cîntece de viață lungă... striptis... Tomy: (lui Nae) Prietenul tău e foarte glumeț... Nae: Cică ești glumeț... Octav: Mie-mi spui! Tomy: (înțelegînd că Octav e în plină farsă) Spune-i că o să venim la spectacol... (rîde cu poftă) Nae: Cică vrea să vină... Octav: (știe că e descoperit) O.K. Să mergem
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Am o soră mai mică foarte anxioasă, dar anxietatea sa nu are legătură, în mod special, cu viața socială, ea este genul „hiperstresată în legătură cu orice lucru”, cum singură se caracterizează. Acasă, vorbeam destul de puțin. Tatăl meu întreținea o atmosferă ușor glumeață care consta în a trata totul cu ușurință, și în a nu-ți exprima niciodată cu adevărat emoțiile. N-am știut niciodată ce gândea și ce simțea, de exemplu. N-am vorbit niciodată cu adevărat despre lucruri intime cu el
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
profesioniști de la noi, animat fiind de idei sincer democratice și cumpănit patriotice. Se cuvine a fi reținută îndeosebi activitatea sa la cotidianul „Drepturile omului”, apărut în februarie 1885, la „Epoca” lui Nicolae Filipescu, lansată tot în 1885 (unde semnează „Cronica glumeață” cu pseudonimul, reluat și în anii următori, Radu Țandără), la „Lupta” lui George Panu, mutată de la Iași la București în 1886, unde B. își desăvârșește formația gazetărească, ajungând redactor-șef, apoi director și, în sfârșit, la „Adevărul”, unde Constantin Mille
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
Blîndețea poate prezenta mai multe trepte, prin care humorul poate trece în ironie, în satiră sau în batjocură. Adeseori, cînd folosim cuvintele humor sau humorist, ne gîndim la micul humor. El este o trăire aparte, tratată într-o formă ușoară, glumeață, de obicei cu un curent subteran de înțelegere și simpatie și anume așa fel încît cel ce glumește poate foarte bine să-și includă propria persoană și propriul comportament printre obiectele sale. Limbajul uzual permite totuși să se vorbească despre
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
copilăresc al "zglobiei zburdălnicii și al bucuriei pentru nimic" nu-i deloc necesar să se găsească vreun fulg, vreun pretext exterior. O vitalitate ce se revarsă și un energic simț vital clocotitor duc la un mod de comportare jucăuș și glumeț față de tot și de toate. Rîsul este aici expresia involuntară a sufletului sănătos și puternic. Nu există nici conștiința unei siguranțe interioare și a unei superiorități față de lucruri și nici vreun pretext exterior. Acest moment al caracterului involuntar nu dispare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
noi de Heiberg și Martensen, la care trimite și el. S-a lăsat ademenit astfel, în acest stadiu al evoluției sale, să nesocotească caracterul pozitiv al ironiei socratice. Chiar și mai tîrziu, (1846), el îl declară pe ironist un om glumeț (Papirer, VII, 1, p. 27). Asta ne amintește de acel scurra Atticus al epicureicilor. Dealtminteri, el și-a ameliorat concepția în scrierile de mai tîrziu, cum vom arăta ulterior. Kierkegaard l-a nedreptățit, în opera sa de tinerețe, nu numai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se comporte față de ele cu o indiferență totală. Nu este necesar să renunțăm, din această pricină, la credința în valabilitatea valorilor, credință ce se manifestă în munca neîntreruptă pentru realizarea lor; devenim însă mai rezervați cînd le mărturisim, iar forma glumeață sau indirectă ni se oferă atunci în mod firesc. Folosind-o, nu ne închidem cu totul în noi înșine: omul cu experiență și cel priceput vor deduce seriozitatea din textul glumei. Gluma însăși nu este doar un refugiu, un expedient
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
foarte puternice și insistente pot ricoșa în fața unei asemenea baze, fără vreun efect durabil. Ele nu zdruncină centrul solid al vieții psihice și nu dezlănțuie nici un dispreț nici teamă. Or, tocmai pe baza acestei solidități interioare, există posibilitatea unui comportament glumeț față de trăiri, față de cele favorabile ca și de cele nefavorabile, precum și posibilitatea simpatiei față de oameni. Cu cît un om este mai liber în autoafirmare sa, cu cît e mai stăpîn pe ea, cu atît poate lua parte mai mult la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
legătură între om și ceea ce îi pune în mișcare sentimentul. În contrast cu sentimentul individual sau total, ce leagă aici pentru totdeauna subiectul și obiectul, multe aspecte care ar fi altminteri obiect de dispreț și indignare pot fi receptate într-o formă glumeață, pentru că nu uităm nici o clipă că în spatele lor se ascunde o valoare, care iese poate la lumină chiar și indirect, în surîsul însuși. Și în această împrejurare, baza profundă este aceea care face cu putunță humorul. Contradicția cu batjocura este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe care încercăm s-o stabilim. Concepția despre viață sau sentimentul vital născute astfel țin morțiș la convingerea existenței unei mari unități în viață, atît în ce privește valorile cît și toate celelalte obiecte și elemente și de aceea poate lua poziție glumeață și față de fatalitățile vieții fiindcă sînt neputincioase în fața acelei convingeri ca și față de încercările de a spune inefabilul. Gluma capătă totuși un caracter de melancolie, pentru că se simte în ea mereu o contracdicție datorată faptului că ceea ce este mare e
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
apoi eventual simpozionul 98, în cursul căruia participanții beau cupe de vin, ceea ce nu îi oprea însă să continue să ronțăie prăjituri, fasole prăjită, fructe proaspete sau uscate. Reuniunea era un pretext pentru tot felul de conversații, de la cele mai glumețe până la cele mai metafizice, de jocuri de spirit și de varieteuri. Misiunea stăpânului casei era aceea de a-i distra pe oaspeți, de a le potoli setea, de a întreține discuțiile. Inițial, convivii erau așezați. Însă obiceiul oriental de a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Tom apropiindu-se tot mai tare de centrul ringului de dans. Hai, Îl Îndemn telepatic pe Tom. Pup-o. — Deci lucrurile merg destul de bine? zic. — Draga mea, nici că ar putea să meargă mai bine. Îmi Întîlnește privirea, iar tonul glumeț i-a dispărut. — Serios. O să fim de trei ori cît acum. — Uau. Rumeg vestea preț de cîteva secunde. — O să fim megamiliardari? — S-ar putea, zise el, dînd din cap. Ce cool. De cînd mă știu mi-am dorit să fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pp. 18-21 560 Mai ales pe teme de educație spirituală. 561 E. Dumea, op. cit., p. 131. 562 "Un talent ascuns... îl numeam Creangă redivivus. Dar diferitele preocupări de ordin pastoral nu i-au permis să fie prea fecund...Vesel și glumeț, el era sufletul întâlnirilor... Lui Zacheu îi plăcea tutunul. Din când în când, printre rotocole și nori de fum, îi venea inspirația și se transporta în lumea muzelor" (I. Mărtinaș, Poezii (de Zacheu), Iași, 1943, pp. 3-4). 563 E. Dumea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Nichifor Crainic, Al. I. Lapedatu, G. Bogdan-Duică, Mihail Dragomirescu, Traian Lalescu ș.a. Tradiția rubricilor fixe, săptămânale sau zilnice, redactate de scriitori ori de gazetari dintre cei mai cunoscuți, este respectată. În 1924 G. Ranetti mai publică încă, sub titlul Rime glumețe, versuri umoristice, în care ironizează într-o manieră ușor desuetă moravurile bucureștene. „Însemnările mele” (1926-1929) și „În fiecare zi” (1929-1931) sunt rubricile în care B. Cecropide realizează o oglindă a actualității politice și culturale; li se adaugă „Filme”, semnată Don
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
resemnare marcată de un rău existențial, agitație, iritare, într-un cuvânt toate felurile de durere sufletească. Viața intimă a eroului e expusă chiar de el, sau cu îngăduința lui, cu masochism. Experiența definitorie a eroului Desperado, fie el grav ori glumeț, este suferința de a fi. Stilul Stilul lui Henry James, al lui James Joyce, al lui T.S. Eliot (stilul Fluxului conștiinței) era încărcat de lirism și eliptic până la exasperarea lectorului. Ocupația principală a lecturii era căutarea sensului literal și apoi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Moll Davis, actriță de mare succes, Barbara Palmer, devenită lady Castlemaine, Louise de Kérouales. Tânăra actriță, cu un corp foarte frumos, cu nas cârn, păr castaniu și ochi căprui, Nell Gwynne l-a atras pe suveranul englez prin firea dezinhibată, glumeață, veselă și simpatică, prin impertinența agreabilă. La vârsta de șaptesprezece ani, în 1667, Nell a fost remarcată de Carol al II-lea pe scena teatrului. Regele ocupase tronul după perioada austeră instaurată de Cromwell, după exilul pe care l-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
treia dramă care, din contra, s-ar situa între genul serios și tragedie. Beaumarchais, prin amestecul tonurilor, în Eseu despre genul dramatic serios, definește și el noul gen, considerându-l ca pe o formă "intermediară între Tragedia eroică și Comedia glumeață." Doritor să amestece tonurile, din grija pentru realism, asta nu înseamnă că teoreticianul Iluminismului proslăvește întoarcerea la tragi-comedie, gen artificial în ochii săi, construit, în irealismul său, pe baza unor contraste prea mari. "Vă dați seama, scrie Diderot în Convorbiri
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale inimii, și care-l scot la iveală fără ca omul să-și dea seama, este adevărat. Pentru că el arată fața reală a omului și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera aceea? Și niciunul nu va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată nu va fi întreruptă nicicum prin vorbele copilului care, cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin fixarea personajului într-un tip care nu este capabil de evoluție. "Masca, scrie el în prima parte a Memoriilor sale, trebuie că-l năpăstuiește totdeauna pe actor, fie la bucurie, fie la tristețe; oricum ar fi, amorezat, mânios sau glumeț, se arată cu aceeași argăseală; degeaba gesticulează și-și schimbă vocea, nu va arăta niciodată, prin trăsăturile feței, cine sunt interpreții inimii, diferitele pasiuni care se zbat în sufletul lui." Dornic să creeze comedia de caracter într-o Italie pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din gura poporului, precum și câteva volume de povești și snoave, care îi aduc laude și încurajări din partea lui B. P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, N. Iorga, Ilarie Chendi, Émile Picot. Ele se definesc printr-o accentuată notă realistă și un ton glumeț, caracteristice, de altfel, creațiilor populare. Înșiră-te mărgărite cu dalbe flori aurite, Împărăția Arăpușchii sau Răsplata Sfintei Sâmbete sunt câteva basme semnificative, chiar dacă nu dezvoltă motive inedite. Trei i-au fost traduse în franceză de Jules Brun. Snoavele valorizează același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]