3,627 matches
-
și am îndrăznit să simt iubirea de înalt de om de floare de viu. Mai întâi am luat un prag în privire, l-am lăsat să-mi devină iarbă pe câmpul cu macii abia îmbobociți. Versul a luat-o la goană de bucurie s-au născut visurile toate. le-am așezat în biblioteca inimii, apoi a minții, apoi am îndrăznit încă un punct pe fațada scrisului. De câte ori scriu, fațada devine chip luminat și în mine cresc întâmplările niciodată întâmplate, ci încercate
AŞTEPTARE ÎN SĂRBĂTOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363316_a_364645]
-
Acasa > Stihuri > Momente > MEREU PE DRUM... Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului În goana lor sunt clipele năluci și timpul ce se scurge un cântec e de cuci, e viața doar un drum în care la sfârșit nu vei găsi răspunsul aici de ce-ai venit? Ce lung e drumul și ce plin de
MEREU PE DRUM... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363517_a_364846]
-
avioane rugu-i rece. Noi doi, pădure, ce făcum? / De ce te-au ars, pădure. - N fald de scrum/și peste ține luna nu mai trece?» (Pădure arsă - SOrd, I, 91); Deodată am auzit ploaia venind/ca o turmă de gazele în goană» (Deodată am auzit ploaia venind... - SOrd, I, 95); Soarele saltă din lucruri, strigând/clatină muchiile surde și grave. Sufletul meu îl întâmpină, ave! /Calul meu saltă pe două potcoave. Coama mea blondă arde în vânt.» (O călărire în zori - SOrd
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
irmăream ca să îi furăm un fir din kèfe (perie) care să ne aducă noroc. Hornarul era simbolul norocului și toată lumea îl saluta încercând să-l atingă. Din același cor făcea parte și geamgiul care striga „Ooooblac” și sifonaru’ care în goana calului ce trăgea căruța plină cu sticle cu sifon striga „Soda!”. O meserie interesantă, de mult uitată cred, era cea de „doctor de oale sparte”, adică cel care știa să refacă din cioburi o oală de pământ sparta, dregând-o
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
față, eram atât de ocupată de propria mea viață, că n-am gândit să pot, cumva, să mă opresc și că mi-ar fi permis să mă îndrăgostesc. Trecându-mi pasul trudnic direct pe lăngă tine, să mă opresc din goană, deodată parcă-mi vine și să-mi arunc privirea spre chipul tău solar, c-un sentiment că viața mi te-a adus în dar. Nemaiștiind ce fac, ce simt sau ce gândesc, din trista amorțire-ncepând să mă trezesc, de tine
ISPITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362362_a_363691]
-
a fost doar un pas. S-au inițiat încăierări oribile, chiar și între fete; au urmat, într-un crescendo surprinzător, agresarea verbală ori fizică a cadrelor didactice. Și, culmea, aceste anomalii comportamentale se filmează, postându-se apoi pe Internet! În goană de cititori ori de telespectatori, ziarele și, respectiv, televiziunile au popularizat asemenea evenimente. Rezultatul a fost nu oprobiul public, cât apetența pentru manifestări grobiene. Fără exagerare, învățământul românesc postrevoluționar a început să promoveze, în loc de adevărate valori, suficiența, primitivismul, uzul de
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
vârtejul lui. Parcă ieri era când scriam rânduri pe aceeași temă, gânduri la cumpăna anilor, cu un an, doi, trei în urmă, ani pe care ii simțim că spulberați de nici nu mai ne amintim de ei. Trec zilele în goană nebună, dar se opresc parcă înaintea încheierii unui an ca să se uite puțin înapoi, cu puțin înainte de a-și plia ultima filă din calendar și de a da ștafeta anului care vine pentru a ne pune o întrebare, tot în
GÂNDURI LA CUMPĂNA ANILOR 2011-2012 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362434_a_363763]
-
de folos prin sfaturile tale. - Atunci arată-ți curajul și să tragem o raită până la iaz. Să nu ne abatem de la drum indiferent de ispite. Cei doi se afundară în adâncurile codrului, iar ceilalți oșteni rămaseră în așteptare. După o goană nebună ajunseră la marginea iazului și mare le fu uimirea, când zăriră în mlaștină leșurile cailor din care câțiva corbi se înfruptau croncănind la drumeții nepoftiți. Se înfiorară atât de spectacol cât și de ce se întâmplase noaptea trecută spre plăcerile
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
noastră. Sunt trimișii lui Vlad să ne însoțească la cetatea de scaun. În curând cetele se întâlniră în chiote de bucurie, că locuitorii aceluiași neam vor lupta sub un singur steag, al tânărului domnitor, Mihai Valdescu! După două zile de goană și o singură înnoptare la un boier gras și pus pe șotii, dar cu suflet de bunic, ajunseră la porțile cetății. De îndată acestea au fost larg deschise sub uralele locuitorilor și muzica țiganilor. Însuși principele Vlad le ieși în
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
hai să te duc la Moșu’, să văd și eu dacă-i adevărat că ți-a promis că-ți aduce lemnele pân’ după anu’ nou! Și cu o repeziciune de necrezut, câinii întoarseră sania spre pădure și o luară la goană. În urma ei, nămeții rămâneau dungați și goana câinilor, făcea ca neaua să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind fidelă locului ei. Drumul nu mai părea greu de parcurs, cum fusese
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
văd și eu dacă-i adevărat că ți-a promis că-ți aduce lemnele pân’ după anu’ nou! Și cu o repeziciune de necrezut, câinii întoarseră sania spre pădure și o luară la goană. În urma ei, nămeții rămâneau dungați și goana câinilor, făcea ca neaua să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind fidelă locului ei. Drumul nu mai părea greu de parcurs, cum fusese pentru Mitru înainte, când se întorcea cu
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
împăcat cu sine, cum să descoperi fiecare stare ascunsă ce iese acum la iveală, despre bucurie, resemnare, celebrarea Nașterii Mântuitorului ori naționalism. Albumul „Din lumina unui Crăciun” aduce cu sine ceea ce numim simplitate. Un motiv pentru a ne opri din goana după adevăruri imaginare, din lupta demonstrativă la care ne supune viața și de a asculta, cu sufletul deschis, lecții, imagini de sunet despre noi. Este mai mult decât un simplu album de cântece de sărbătoare. Este o poveste românească ce
ANTENA 1 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362516_a_363845]
-
clipei ce fâlfâie neliniști În vidul ce-mi ascunde formă dincolo de real ... Lângă trupul căzut în brațele maternității În care grăiește taină pruncului satul de sânge . Mi-am rătăcit pașii neconturați în neant Imprimați prin nisipuri amare și uitări ... Prin goana adâncului proptit în amfore, Înfipt în amintiri cu aripi de sticlă. Atâta foșnet e-n strigatul ce trezește o lacrima Și atâta durere în despărțirea noastră .... În mișcarea noastră de a rupe iubirea Imprastiind-o prin aceste nisipuri amare ... Unde
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
care driverul știa că au intrarea liberă. Restul mi-a ajuns pentru un mic papagal artizanal multicolor, care seamănă cu mine. Oricum, nu poți să câștigi mereu, uneori mai trebuie să și pierzi, ca să simți în profunzime atmosfera locală! În goana motorizată timp de câteva ore m-am oprit mai mult la părintele națiunii indiene, pașnicul Mahatma (adică “suflet mare”) Gandhi. Îmi plac îndemnurile lui: adevăr, non-violență, vegetarianism, simplitate, credință și peste toate, cu voia dumneavoastră, dragostea. Vă mai dau un
AVENTURI LA NEW DELHI – FRAGMENT DIN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362525_a_363854]
-
și tu odată bătrân!” [Menander] Cu greu putea înțelege de ce acum, spre deosebire de înainte, schimbările datorate anilor ce-i purta cu mândrie ce-i drept, cam multișori după unii, dar el nici nu-și dădea seama când i-a agonisit în goana timpului ce niciodată nu privește la cei ce nu țin pasul cu el. La una din obișnuitele aniversări ale zilei de naștere a unuia dintre copii lui dragi, a auzind vorbindu-se de anacronism, fără a înțelege cuvântul, s-a
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]
-
poate nu aici se va opri acest basm. A dispărut în noapte la fel cum a și apărut! Ațipise o clipă ascultând ritmul roților de tren... când s-a trezit era ziuă. Soarele intra și dispărea pe fereastra vagonului în goană trenului alternând între lumină și umbră. Era singur. Nu realiza dacă era realitate sau vreo farsă a visurilor. Nu se poate ca această necunoscută să dispară din viața lui ca și când nu ar fi existat. Ce ciudat cum se întâlnesc destinele
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
destul de straniu creat, glisarea spre fantastic este chiar necesară, pentru că ochiul, mintea, inima, nu ar suporta realitatea. Imagini-tampon stau între sine și sine “terminându-se, reîncepând / ceea ce nu e altul/ și nici nimic nu este” - vârtejul poate fi amețitor în goana după“cuvinte adolescente care, / bălării între dărâmături, / nu vor să se-ntoarcă, / se rotește absența / în culorile pădurii / o voce de foarte departe/ ori o traversare de aripi” (IV). Aici este vorba despre substanța însăși a poeziei care poate fi
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
și tu odată bătrân!” [Menander] Cu greu putea înțelege de ce acum, spre deosebire de înainte, schimbările datorate anilor ce-i purta cu mândrie ce-i drept, cam multișori după unii, dar el nici nu-și dădea seama când i-a agonisit în goana timpului ce niciodată nu privește la cei ce nu țin pasul cu el. La una din obișnuitele aniversări ale zilei de naștere a unuia dintre copii lui dragi, a auzind vorbindu-se de anacronism, fără a înțelege cuvântul, s-a
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
și tu odată bătrân!” [Menander]Cu greu putea înțelege de ce acum, spre deosebire de înainte, schimbările datorate anilor ce-i purta cu mândrie ce-i drept, cam multișori după unii, dar el nici nu-și dădea seama când i-a agonisit în goana timpului ce niciodată nu privește la cei ce nu țin pasul cu el.La una din obișnuitele aniversări ale zilei de naștere a unuia dintre copii lui dragi, a auzind vorbindu-se de anacronism, fără a înțelege cuvântul, s-a
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
urmă / și blânde mâncă țărna / unde am călcat și unde am stat. Cât de mult mi-aș fi dorit să fi trăit într-o lume a luminii și a zâmbetului, să fi avut puterea înălțării păsării spre înaltul celest și goana calului în șesul teluric sau saltul peste crestele munților al caprelor negre, care să mă facă nevăzut în căutările aprige ale destinului. M-aș fi pierdut într-o lume a ideilor scrise, a năzuințelor și a fricii de a trăda
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
o simplă frază, Fără nici un oarecare sens, Voi fi o oarecare rază, Ce se va pierde-n Univers. Zâmbiți voi toți ce veți citi, Aceste triste dar reale cuvinte, Căci eu nu știu unde voi fi, Doar timpul va merge înainte. În goana lor de veacuri stabilită, Anotimpuri se vor succeda, Vor plânge unii cu inima zdrobită, În timp ce alții veseli vor cânta. Zadarnic vei studia arhive, Ca să descoperi taine vechi, Vei consulta nenumărate stive, Glasul meu va fi pierdut pe veci. Nu uita
636 DIVERTISMENT FĂRĂ VIORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360916_a_362245]
-
Toate Articolele Autorului Ești leagănul codrilor ce-n adiere-mi șoptesc Sa fiu semeață de tine mereu... În lumea această oriunde trăiesc, Un grai românesc îmi face atât de ușor orice greu... Ești susurul izvoarelor ce repezi aleargă Si-n goana lor îmi strigă să cânt Că dorul de vatră de țara mea dragă E mai duios cântat în graiul meu sfânt. Ești vântul ce zburdă agale pe case, Prin vie, prin prun sau prin dud, Ce-mi spune că vorbe
LIMBA ROMÂNĂ de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364111_a_365440]
-
când sorbea din pahar, când se ruja. Era atâta concentrare pe chipul lui de parcă ar fi trebuit să semneze un contract bancar important. La desert, scoase din buzunar o cutiuță și i-a întinse Evei ceremonios. - L-am cumpărat în goană de jos, de la magazinul hotelului și vânzătoarea mi-a promis că dacă nu-i pe măsura sau pe gustul tău, îl poți schimba. La mulți ani! Eva deschise cu încetinitorul capacul. Știa că va primi un cadou de când îi spusese
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
dragostea de bine și om!” (Năzuință). Interesant de remarcat este alăturarea celor doi termeni: iubire și dragoste, fiecare cu altă conotație, dar ducând la același scop: binele omului. Mihai Baicu nu spune precum Eccleziastul: „Deșertăciune, deșertăciune, totul este deșertăciune și goană după vânt” - dar în două versuri, sintetizează magistral zbaterea omului pe pământ, unde „Toate îmi apăreau ca o Fata Morgana / Ce tulbură mintea călătorului prin pustiu...” (Năzuință). Cuvinte vechi, cu parfum arhaic dau un farmec aparte poemelor, chiar dacă forma lor
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
să fie stăpânul tău. Biblia ne învață că „nu este greșit să fii bogat, dar este greșit să iubești banii”, adică să fii împătimit de ei, căci drumul Răului pe cât este de atrăgător, pe atât este de amăgitor și distrugător! Goana după îmbogățire este într-atât de seducătoare, încât noblețea și omenia dispar. Confucius care a trăit într-o perioadă când țara sa se afla într-o stare de declin social și moral, spunea: ,,Virtutea omeniei este mai folositoare oamenilor decât
BANII ŞI VIAŢA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363226_a_364555]