1,560 matches
-
la care nu ar fi ajuns altfel în mod obișnuit. 14 octombrie 2009, dimineața Stâlpii sunt numerotați cu grijă. Integrat în grupul de pelerini din Matca, județul Galați. Cum te „muncește” rândul de așteptare. Un coș de răchită plin cu gogoși calde. A venit Proteveul ! Pelerinul, protagonist al ritualului. Note directe din carnetul de teren. Întâlnirea cu un episcop ; aflu ce face un director. Ora 03.30 dimineața. Ceață, frig umed. Oamenii se așază grăbiți în rând, fără a schimba niciun
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dintre ei. Toată lumea izbucnește în râs. Tot atunci își face apariția un cuplu neobișnuit în viața reală, firesc în acest cadru. Doi pensionari, soț și soție, poartă între ei, fiecare agățat de o toartă, un coș de răchită, plin cu gogoși calde. Servesc gogoși oricui dorește, însoțite de un pahar de vin roșu dintr-o sticlă de plastic. Mătcașii iau cu toții gogoși, mulțumesc respectuos, să fie de sufletul lor și alte asemenea răspunsuri obișnuite în astfel de ocazii. Unul dintre bărbați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
izbucnește în râs. Tot atunci își face apariția un cuplu neobișnuit în viața reală, firesc în acest cadru. Doi pensionari, soț și soție, poartă între ei, fiecare agățat de o toartă, un coș de răchită, plin cu gogoși calde. Servesc gogoși oricui dorește, însoțite de un pahar de vin roșu dintr-o sticlă de plastic. Mătcașii iau cu toții gogoși, mulțumesc respectuos, să fie de sufletul lor și alte asemenea răspunsuri obișnuite în astfel de ocazii. Unul dintre bărbați regretă cu voce
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Doi pensionari, soț și soție, poartă între ei, fiecare agățat de o toartă, un coș de răchită, plin cu gogoși calde. Servesc gogoși oricui dorește, însoțite de un pahar de vin roșu dintr-o sticlă de plastic. Mătcașii iau cu toții gogoși, mulțumesc respectuos, să fie de sufletul lor și alte asemenea răspunsuri obișnuite în astfel de ocazii. Unul dintre bărbați regretă cu voce tare că vinul nu a fost cald, să se mai dezmorțească puțin. Într-adevăr, frigul a devenit foarte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de utilizare” celor neștiutori. „Cumpărați batiste curate, le dați frumos pe la Sfânta și luați acasă, pentru cei care nu au mai fost pe aici sau nu au putut să vină anul acesta.” Pe lângă noi trec vânzători ambulanți de plăcinte și gogoși. Sunt îmbrăcați la rândul lor în stil american, au pe cap un fel de pălarii de bucătar caricaturale. Atârnată de o curea neagră, o ladă mare de plastic alb, pe care scrie cu litere mari „Aroma plăcintelor de casă”. Reiau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
îi dau de pomană, vai de viața lor”. Îl ascult dând din cap aprobator, tema aceasta a sără ciei cronice a pelerinilor apare în toate discuțiile pe care le-am purtat cu comercianții din zonă. Inclusiv cu cel care vindea gogoși puțin mai departe, frecându-și mâinile de frig ce era. L-am întrebat, mai mult pentru a-l provoca : „A început foamea și la mata ?”. El a prins gluma imediat, răspunzându-mi, „Ei, cine are bani cumpără, cine nu stă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cum dorm alungiți pe scaune, citesc reviste de sport sau tabloide, dezleagă integrame sau își „consumă minutele” gratuite la telefonul mobil. Agentul de pază, fost cadru militar activ la vânători de munte. „Promoția 1980 !”, spune el cu mândrie. Mâncăm împreună gogoși calde de la un chioșc de pe marginea străzii. Păstrează încă o anumită demnitate, o ținută ce-i trădează fosta profesiune. Cămașa albă, cravata neagră, bluza semimilitară a firmei de pază curată, apretată, călcată, totul denotă o soție iubitoare, care-l îngrijește
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o trăim noi, țăranii, și câtă grijă are conducerea partidului de noi, căci mereu scoate câte un decret prin care ne obligă să creștem și să predăm statului vaci, viței, oi, porci, găini, pui, iepuri, stupi de albine și chiar gogoși de mătase, că, dacă nu, vai de noi, pușcăria ne mănâncă. După cum am înțeles, dvs. vreți să plătiți datoriile ce le-ați făcut obligându-ne pe noi, țăranii, să dăm tot ce avem dacă ați putea, ne-ați lua și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
kg de carne, un pui, un kg de făină sau mălai și suntem fericiți când apucăm? Ca pensionar, nu am ajuns încă să mor de foame, că tot mai putem face o mâncărică de cartofi, cu pâine veche și două gogoși. Mămăliga cu brânză a ajuns o raritate. Iarna trecută am tremurat cu toții de frig, și acasă, și la serviciu, sunt spitale cu doi-trei bolnavi pentru un pat, tot mai puține locuri în școlile cu studii superioare și sute de hectare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oglindă s-a emoționat și cîteva lacrimi s-au slobozit pe obrajii ridați. Nu, nu trebuie să plîng. Un bărbat care plînge nu provoacă milă. Și nici nu cer milă, este sub demnitatea mea... Doctorul a fost neplăcut impresionat de gogoașa din fața ușii primarului, formată din oamenii veniți în audiență. Se scufundă și el în gogoașă și, încet-încet, simte că este golit de demnitate și de claritatea raționamentului. Nu mai poate reflecta la problemele care îl preocupă. În acel bruhaha infernal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trebuie să plîng. Un bărbat care plînge nu provoacă milă. Și nici nu cer milă, este sub demnitatea mea... Doctorul a fost neplăcut impresionat de gogoașa din fața ușii primarului, formată din oamenii veniți în audiență. Se scufundă și el în gogoașă și, încet-încet, simte că este golit de demnitate și de claritatea raționamentului. Nu mai poate reflecta la problemele care îl preocupă. În acel bruhaha infernal este golit de tot conținutul său de om cult, distins și demn. Unde te bagi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la problemele care îl preocupă. În acel bruhaha infernal este golit de tot conținutul său de om cult, distins și demn. Unde te bagi, boșorogul dracului, țipă o nespălată cu bîrdihanul la gură. Îmi omori copilul, dobitocule! Nu el împingea gogoașa aceea monstruoasă spre ușă. Alții o făceau, simțind un soi de plăcere diabolică. El abia se ținea pe picioare! Împins, îmbrîncit, cu pălăria căzută, intră în sala de audiență. Culmea ironiei, acolo mai erau cîțiva indivizi care țipau și amenințau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acesta s-o ia razna și să aștearnă aur curat pe hîrtie, aur generat de neuronii mei aflați într-o teribilă mișcare browniană, adică mai pe șleau, într-o grozavă zbenguială bezmetică. Simt cum fluxul creator se umflă ca o gogoașă și se grămădește să se strecoare printre țevi înguste, selec tante, ca la o fabrică de cîrnați. Așteptam să văd cum filtre, nevăzute de profani, lasă spre lumină esența gîndirii omenești, esență care a fermentat secole și secole și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fructe și mă hrănesc eu. Florea era bănățean și avea un adevărat cult pentru Moldova. Locuiam în același bloc din Oran vreo 20 de familii de români. El era singur și eu mă duceam la el cu un lighean de gogoși făcute de soție ca să mai vorbim și să ne delectăm cu vinul roze, Souaflias. Deși mă feream, domnișoara conf. Dincă, tot din Timișoara, m-a zărit și a luat-o fuguța după mine, chiar în momentul în care omul mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din Timișoara, m-a zărit și a luat-o fuguța după mine, chiar în momentul în care omul mi-a deschis ușa. Bănățeanul se uita cu înțeles la mine și nu conversăm, ca să plece mai repede. Vai ce-mi plac gogoșile! Sînt moartă după ele. Noi eram posaci, domnișoara, de vreo cincizeci de ani, era veselă și mînca gogoși cu nemiluita. Florea îmi face cu ochiul și trecem în altă cameră, nu înainte de a glumi: Puteți să le mîncați pe toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mi-a deschis ușa. Bănățeanul se uita cu înțeles la mine și nu conversăm, ca să plece mai repede. Vai ce-mi plac gogoșile! Sînt moartă după ele. Noi eram posaci, domnișoara, de vreo cincizeci de ani, era veselă și mînca gogoși cu nemiluita. Florea îmi face cu ochiul și trecem în altă cameră, nu înainte de a glumi: Puteți să le mîncați pe toate, soția mai aduce. Și chiar că le-a mîncat și a golit și o jumătate de sticlă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o tăcere tulburată delicat de charanga "dată la minimum", la rugămintea mea. Între timp intră un bețivan, foarte familiar cu toată lumea. Mă bate pe spate, îmi strînge mîna și se adresează interlocutorului meu. Ce faci, ai găsit fraierul? Îi vînd gogoși, spune discret amicul meu. Nu mă enervez. Dar vreau să-mi iau revanșa. Auzi, dacă ai stat în pușcărie, nu ai vrea să-mi faci rost de niște pistoale? Șmecherul se sperie de-a binelea. De ce? De niște pistoale. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
împiedicat de rugii de mure și-am venit în nas pe miriștea aia îndrăcită încât mi-am jupuit groaznic prețiosul meu organ olfactiv din care a curs o grămadă de sânge; mi-am spart buzele care ajunseseră la dimensiunea unor gogoși beneficiare ale unui exces de țaică; în ceea ce privește sistemul de masticație al hranei solide, doar printr-un miracol am scăpat să nu mă adresez unui specialist în vederea confecționării unei duble proteze dentare. Vai și-amar de capul meu...! Noroc de frații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de albine de salcâm, iar în arinii de pe maluri atârnau provocatori și apetisanți caltaboși și cârnați usturoiați făcuți din carne de urs, de porc mistreț și de căprioară, tăvăliți din belșug în piparcă ungurească, alături de franzele proaspete și rumenite și gogoși făcute din făină de soia anticolesterol, umplute cu magiun ecologic din prune cu gât... de lebădă. Sub coroana sălciilor pletoase, bărdacele pline cu vin rubiniu și cupe măiestre din cel mai fin cristal de Murano îi așteptau cu brațele deschise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
preferat să evite un asemenea incident penibil și, luându-și în spinare sacul aproape golit, a plecat mai departe, meditând asupra sărăciei lucii în care trăiau mama și cei șase copii. O Doamne, își zise Moșul cu obidă nereținută. Câte gogoși, cât neadevăr și câtă minciună mai scrie și-n Biblia asta. Vai de mine și de mine! Căci nu este părtinire la Dumnezeu" (Romani, 2:12) Cum, Doamne?! zise Moșu înfuriat peste măsură, cum nu este părtinire?! Copiii ăștia nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a hotărât surghiunirea instituției respective la Popești-Leordeni constituie o minciună. Apoi, declarațiile dlui arhitect Camil Rogulschi dovedesc că și afirmația dlui Adrian Năstase, potrivit căreia Palatul Victoria se poate prăbuși peste membrii Cabinetului la primul cutremur mai serios, este o gogoașă. Cum putem noi, proștii și cei „de rea credință”, să credem că un guvern având nu doar la moț dar și la poale o seamă de profesori universitari „s-ar putea dezinteresa” de BNR, se întreabă patetic dl ministru. Simplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
doi au fost "întâlniți plimbându-se noaptea prin munți". Fiind convins că la acea oră și în acel loc nu puteau avea o întâlnire de afaceri, am explicat "Părții chiliene" că cei doi fuseseră într-o excursie și se "rătăciseră", gogoașă acceptată, "diplomații" fiind conduși la "reședință" de o patrulă a politicoasei poliții locale.) La despărțire, mi-au exprimat sincere mulțumiri și mi-au făcut un frumos cadou integrala simfoniilor lui Beethoven. Subțiri, băieții! Despre unele probleme ivite ulterior în raporturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe 16 noiembrie, pe la ora 8, eram în Italia. Imediat după trecerea graniței există popasuri, restaurante, baruri, cafenele. Deja e altă lume, deși te despart doar câțiva kilometri de țară. Abundență e cuvântul potrivit. Nu mai vezi în vitrină clasica gogoașă românească, ci cornuri fine cu cremă, rulouri uriașe cu frișcă... Totul e luminat, nu se mai simte nici urmă de economie și sărăcie. Până și iarba e mai verde și aerul mai limpede. Prima plecare ca emigrant nu o uită
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mi-e dor să zic: „fă-i și tu mamei o cafea” - mi-e dor să fac cumpărături, să decid singură ce să gătesc - mi-e dor de Băsescu - mi-e dor de revistele culinare cu rețete de tocănițe și gogoși - mi-e dor să am măcar o zi în care să nu mă trezesc după ceas - mi-e dor să muncesc normal, să nu mai simt că-s doar aia care spală farfuriile murdare - mi-e dor să povestesc ce
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
au dat meș terii mei de rost. Dar, pe la Băneasa, trăgea greu și tușea, bolnavă de-a binelea. Cu chiu, cu vai ne-am târât până la Snagov, unde, iscodindu-l pe benzinar, acesta mi-a arătat pe băiețașul care vindea gogoși, fost ajutor de șofer. Simțisem din mers că boala mașinii este de la alimentația cu benzină și i am spus-o băiatului, care, pornind motorul și ciulindu-și urechile, ca un medic la pieptul bolnavului, a exclamat deodată arătând cu degetul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]