2,243 matches
-
vol. citat). Introspecția îi amplifică viziunea. Scrie sedusă de ideea creației, preocupată de coordonatele existenței, de realizarea estetică a textului. Esența liricii atrage prin sinceritate și reverie, prin dorința de transcendere spre universul cosmic, prin figurația metaforică din care țese grațios universul afectiv (Însemnări din volumele „Sub cerul armoniei”, „Cuvinte de dor”, „Culori în iubire”). RENATA ALEXE Pitesti, 14 martie 2017 Referință Bibliografică: SPICUIRI LIRICE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul VII, 03 aprilie 2017. Drepturi de
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
jutat pe Ion Scorobete să-și decanteze emoțiile lirice. Așa stau lucrurile în volumul Exerciții de singurătate/ΑΣΚΉΣΕΙΣ ΤΗΣ ΜΟΝΑΞΙΆΣ (Amanda Edit, ... XXVIII. DANIEL MARIAN DESPRE IOANA LĂPUȘNEANU, de Baki Ymeri , publicat în Ediția nr. 2055 din 16 august 2016. Grațioasă în cuvinte. Luminoasă în umbra iubirii Implicare adâncă în universalitate cu prețul trecerii prin situații-cheie acestea amintind de faptul că există limite dar absolut toate putând fi trecute chiar dacă simetriile se developează într-un anume ceva fantastic pentru trup și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
un alt pustiu să-mi strig copacii/ Iar din ecou să-și ia zborul pasărea spin./ Dați-mi un alt pustiu să strig după viață/ Iar din ecou să apară firul de iarbă/ Stâmpăr pentru sufletele însetate ... Citește mai mult Grațioasă în cuvinte. Luminoasă în umbra iubirii Implicare adâncă în universalitate cu prețul trecerii prin situații-cheie acestea amintind de faptul că există limite dar absolut toate putând fi trecute chiar dacă simetriile se developează într-un anume ceva fantastic pentru trup și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
Acasa > Literatura > Proza > REVANȘĂ PIERDUTĂ Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
niște întârziați nu poți aștepta să facă treaba la timp. • Votka Kutuzov s-a dovedit mai tare decât coniacul Napoleon... • Nimeni nu-i profet în țara lui... Și în altă țară?! • A luat bacalaureatul cu un careu de decari. • Complimente grațios răsfirate (Andrei Bacalu). Ce-au îmbătrânit actorii noștri preferați... Noroc că noi ne menținem. Sunt pline balamucurile cu cei care cunosc adevărul absolut și știu tot despre conspirații. Când memoria te părăsește, îți rămân amintirile. La început am crezut că
BALAMUC & CONFORM LEGII de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374420_a_375749]
-
răscolești ființa cu căldura ta. nu ai venit. rătăcești mereu printre culori fără acoperire în aria trăirilor în care învăț încet,încet, să nu mă mai scald. nu. nu dorm. tâmpla dreaptă îmi șoptește o rugă anostă. cea stângă surâde grațios furtunilor iar fulgerul buzelor le alină, arzându-le pieptul cu flăcările verzi ale neînceputului. am obosit. nu. nu am dormit. pulsul mi-e alert printre copitele gândurilor. nu nu dorm. mă gândesc să-mi cumpăr o pânză imensă și-n
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
planetele secretă ființe gânditoare, ești un ochi al apelor cosmice ce se-nvârt ca o balerină de foc, cu rochii țesute din scânteieri de stele, din cefei de fierbinți, din pitice albe, și galbene, și roși, strălucind orbitor... Te răsucești grațios și-ți întinzi pătimași brațele rotitoare aprinse ca să cuprinzi neantul ce veșnic fuge de tine. Lentilă cosmică gigantă prin care veșnicia ne privește mirat ca pe niște viruși efemeri, dar inteligenși și ciudaș, plămădiți din lumini și din umbre gânditoare
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
pe care zodiile ne proiectează, glumind sau nu, umbrele viitorului, ale ființei și neființei, ale bucuriilor și ale suferinței; o, cerule senin și înalt, iată-mă, amețesc privindu-te pînă la lacrimi, amețesc de albastrul tău, de aurorele tale dansând grațios, fluturând draperii policrome în care-mi scald spre purificare toate gândurile, limpezindu-mi fața de lacrimi, dar și sufletul - o, cerule nesfârșt, cer nestatornic, cu încruntări cenuși uneori, alteori cu franjuri întunecate de doliu, vorbind în tunete și scuipând peste
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
951? Nu-mi mai aduc aminte. În acea zi de cinstire a eroilor așteptam cu emoție mirajul aurului învăluit în borangic. Și fetele veniseră la horă...Se plimbau grupuri-grupuri, ca altădată...Și jucau zâmbitoare în horă...Strălucirea și demnitatea lor grațioasă se răspândea în toată atmosfera horei.. Mirajul mahmudelelor avea efect halucinant asupra celor din jur. Atât cei care jucau în horă, cât și cei care priveau, pluteau într-o nefirească stare de beatitudine. În acele momente a venit la horă
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
să-mi închipui cum i-au vârât sub nas H.C.M.-ul cu bucluc, apoi frumoasele fotografii cu prințesele satului. Și nici nu vreau să-mi imaginez ce a urmat, cum s-au desfășurat investigațiile cu dovezile pe masă. Fotografiile cu grațioasele fete în costume populare și cu salbele la gât au fost destul de reușite. Mahmudelele din salbă se vedeau clar, puteau fi ușor numărate, iar frumoasa care zâmbea așa de fericită putea fi ușor ghicită. Zvonuri au fost multe...Vuia satul
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
-i dansăm de rămas bun, Că, toamnei o să-i ducem dorul. Haide iubito, în pași de dans, Doar tu și toamna sunteți mai presus! Să trăim nostalgia ultimului vals, Și să mă las de dansul tău sedus. Valsează-mi iubito grațios, Pe aleea cu frunze și brumă, Și ascultă ce cântec duios, Ne cântă lăutarul din strună. Iar la finalul valsului acesta, Sa-mi faci o piruetă, doamnă! Vreau să-mi rămână amintire, Până la următoarea toamnă. Referință Bibliografică: Valsul toamnei / Ștefania
VALSUL TOAMNEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371441_a_372770]
-
pe scenă în iureș năvalnic, cum făcuseră ceilalți, ca să cucerească reduta cerului. Au urcat încet, cuminți, încolonați unul câte unul. Au făcut un cerc tăcut și, după câteva rotiri liniștite, au început să joace elegant, cu pași uniformi și salturi grațioase, de adevărați balerini. Parcă erau îngeri. Au adus armonie, liniște, grație și răcoare în acele momente fierbinți. Au arătat că bărbăția nu înseamnă forță necontrolată, vigoare furioasă și salturi repezite. Au oferit o bărbăție fermă, dar elegantă. Mișcări precise, dar
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
de adevărați balerini. Parcă erau îngeri. Au adus armonie, liniște, grație și răcoare în acele momente fierbinți. Au arătat că bărbăția nu înseamnă forță necontrolată, vigoare furioasă și salturi repezite. Au oferit o bărbăție fermă, dar elegantă. Mișcări precise, dar grațioase. Salturi peste băț, executate-n forță, dar ușoare, ca o mângâiere lină, ca un fâlfâit de aripi. Și costumele lor au încântat privirea. Nu cu fulgerări de culori, ci cu sobrietatea discretă dintre albul spumos al cămășilor și negrul cusăturilor
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Mănăstire Recea - unde iată, (mai) viețuiește unul dintre apropiații, discipolii și ucenicii cei iubiți ai vrednicului ierarh, în persoana Preacuviosului Părinte Ioan, care-l pomenește cu atâta venerație, respect și recunoștință!... Și între ele, în mijlocul lor, ca o tânără împărăteasă grațioasă, pioasă și plină de demnitatea Adevărului ce-L adăpostește - conform spuselor Maicii Cristina la momentul întâmpinării distinșilor oaspeți, care a avut loc la ceasul Vecerniei din ajunul marii sărbători, adică în 6 Septembrie - stă biserica cu hramul Nașterea Maicii Domnului
MUREŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375340_a_376669]
-
ambianță sufletească de desfătare care inundă întreaga simțire, ochiul mai descoperă o manieră picturală aparte ce încadrează întregul interior: este pictura în mozaic și vitraliile scăldate într-o cromatică vie, strălucitoare și atrăgătoare ce pune în lumină linia sigură și grațioasă a siluetelor sfinților. Și cugetând la tot ce privirea și sufletul poate să cuprindă, vedem cum astăzi, după numeroase împliniri, biserica mănăstirii noastre tresaltă de bucurie, căci < >. Izvor de bucurie coboară în sufletul nostru această sfântă sărbătoare - a mărturisit, în
MUREŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375340_a_376669]
-
timpul din trăiri de stei. -Te-am căutat din lumi demult apuse și port cu mine doar icoana ta! o umbră mi te luase și te duse dar cerului i-am plâns, să mi te dea. Pășind cu mers de înger, grațioasă, ea mâinile-i atinse-ncetișor, și brusc, scântei de foc au prins să țeasă covor de stele și aripi de nor. Pe nimb de foc, arzând a lor trăire se-ntoarseră-n castelul de-altădat, un trecător, și-a lui, azi, fericire
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
eliberăm locul... Pe ușă intră contele Belizarie întinzând un zâmbet cât Bavaria sa natală, însoțit de Raoul care ducea plin de mândrie platoul cu bunătățile comandate de cele două doamne. Așeză totul pe masă și făcu o reverență atât de grațioasă încât arhiducesa îl privi mai atent, ba chiar îi făcu un semn să se apropie. Raoul veni în fața doamnei și îngenunche smerit. Fața îi ardea ca focul și trebuie spus că asta îi dădea un farmec deosebit pe care arhiducesa
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > NECROLOGUL PERSONAL... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ești frumoasă ca un buchet de zâmbete, Grațioasă precum însoritele sâmbete, Cum râsetele ce din inima-ți valsează, Și-n culorile-ți vi chipul îți desenează. Dar zâmbetul tău îmi trezește regretul, Că n-am iubit cu patimă eu marafetul, Că-ntre nimicniciile judecaților strâmbe, Mi-am nimicit
NECROLOGUL PERSONAL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371989_a_373318]
-
părea acum pierdut total în adâncime,la mai mult de doi metri sub pământ.... Taxiul galben este blindat până la portiere cu camere de filmat ,s-a așezat cuminte pe locul lui de „șofer” și-așteaptă cu sufletul la gură . Urcă grațioasă, șuvițele blonde i se răsfață în lumina caldă a soarelui de dimineață, rochia ușoară de inișor îi pune în evidență formele ,atât de delicate. Nu-l bagă în seamă,e doar un un insignifiant, un trepăduș mărunt ce trebuie s-
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
fiind martoră la idilica ei întâlnire din același restaurant unde s-a întâmplat să fie și ea cu părinții. De la înălțimea pantofilor săi cu tocuri de cinci centimetri, Minodora Lepădatu îi privea pe tinerii elevi, pe sub ochelarii ce-i alunecau grațios pe nas, puțin cam mare pentru configurația feței, dându-i o aură de viclenie. Își strânsese părul într-un coc elegant, iar un lănțișor strălucitor de care era prinsă o balanță din aur (mărțișorul de la Sebastian) reprezentând zodia în care
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
de care era prinsă o balanță din aur (mărțișorul de la Sebastian) reprezentând zodia în care era născută, atrăgea atenția asupra gâtului, conferindu-i o notă de distincție. În pofida corpului nu atât de subțire pentru vârsta sa, avea gâtul lung și grațios. Era îmbrăcată într-un taior din stofă subțire, de culoarea oranj, cambrat pe corp, ce încadra frumoasa bluză albă din in, cu lucrături fine de dantelă croșetată pe mâneci și pe marginea gulerului. Un decolteu generos atrăgea ca un magnet
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
mai fi văzut cineva în afară de cei doi prieteni ai lui care încetaseră să se mai certe în acel moment, ar fi avut ce să admire. După ce se termină melodia, se opri și revenise alături de cei doi, care, admirându-i mișcările grațioase, uitară să se mai certe și îl aplaudară. Dar Tutoi, chiar dacă dansase pe muzica lui Elvis, auzise câte ceva din ce vorbiseră înainte cei doi, așa că acum vorbi el: - Bă căpitane, chiar te supărași rău de tot, din câte văd eu
CĂPITANUL VASILE (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372368_a_373697]
-
cristalin. (Îngerașului Matilda). Migălosul Cronos șlefuiește minunile vegetale, trece la fapte concrete, privește cum se ``coace trandafirul``, amestecă ``aromele-n grădină``, naște lumină ``din galben polen``. Tema centrală a timpului este abordată cu sensibilitate într-o dispoziție meditativă furnizându-i grațioase versuri : În ornic foșnesc secundele``, (Vis ceresc) sau ``Timpul macină zilele frumoase/ Acoperind trecutul cu voalul amintirii`` (Plutire). Universul ``de acasă`` este creionat de un timp moral, în care evocarea tradițiilor devine amplă, duioasă, sub pana memoriei afective : Ies chipuri
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
descordarea arcului.” După moartea Laurei poeziile lui devin mai vibranțe, alăturându-se și ideea zădărniciei omului pe pământ. De astă dată poetul forțează memoria, salvând din noianul anilor figură purificata a moartei: „Vai chipul frumos, vai privirea suava/ Vai mândria, grațioasa ei statura,/ Vai graiul ei!” El regretă vorbele smulse de vânt ale femeii iubite: „De nădejdi m-ai umplut și de dorințe/ Când m-am depărtat de via și marea bucurie/ Dar vântul îi lua vorbele.” După moarte, Lăură e
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
o uniune ce nu se mai dorea desfăcută. Pe unul dintre sâni era desenată o aluniță mica maronie, pe care o tot acoperea cu mici picături de buze fierbinți. - Iar tu ești posesivă, îi răspunse Mircea, în timp ce trupul fetei dansa grațios deasupra lui. Buzele îi deveniseră trandafirii, umede și iritate de atâtea sărutări. S-a smuls iarăși de sub ea și imediat. S-a așezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]