6,153 matches
-
cai albi împărătești. Locotenentul SABIE de RAZE era un vechi luptător ce însoțise pe împărat în nenumărate expediții și cunoștea foarte bine drumul până-n țara împărătesei IARNA. El se îngriji și de flăcăii voinicului GHIOCEL. Le dădu cai înaripați din grajdurile împărătești și arme de luptă cu raze. Ce mândrii erau flăcăii pe caii înaripați ai lui SOARE-ÎMPĂRAT! Tolbele le erau pline cu clopoței de argint, vrăjiți de prințesa PRIMĂVARA, care se transformau în ghiocei când erau aruncați pe pământ. După ce
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
casa, nu au reușit. Femela aflându-se tocmai în perioada ouatului nu are altă variantă decât să depună ouăle unde găseste un cuib nesupravegheat permanent, precum procedează și cucul. Când eram copil aveam la streașina casei și mai ales a grajdului animalelor, multe cuiburi de rândunele. Unele și-l construiau chiar în interior sub grinzi, intrând pe geam sau pe ușa mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
streașina casei și mai ales a grajdului animalelor, multe cuiburi de rândunele. Unele și-l construiau chiar în interior sub grinzi, intrând pe geam sau pe ușa mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci părinții foarte agitați și speriați, că le sunt odraslele în pericol se repezeau în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
doi s-au pregătit pe îndelete, au gătit-o pe micuță cu rochiță și săndăluțe noi și au pornit cu ea de mână către locul cu pricina. Drumul era mărginit de salcâmi înalți și umbroși și trecea pe lângă o pădurice, grajdurile cailor, șurile uriașe din baloți și pe lângă Stațiune. Copila privea curioasă în stânga și în dreapta, descoperind noi locuri și privirile îi străluceau de încântare. Nu zicea nimic dar nici nu asculta discuția celor doi, fiind absorbită de ceea ce descoperea. La început
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
pe lângă Stațiune. Copila privea curioasă în stânga și în dreapta, descoperind noi locuri și privirile îi străluceau de încântare. Nu zicea nimic dar nici nu asculta discuția celor doi, fiind absorbită de ceea ce descoperea. La început rămase uimită de scara din capătul grajdului care nu se mai termina. Se uita în urmă și părea că-i numără treptele dar era prea mică pentru asta. Mai târziu, pe drumul de țară o uimiră salcâmii și forma coronelor uriașe. Uriașe erau și șurile geometrice, din
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]
-
găsit cu cine să tratezi! Fetița așteptă să adoarmă mama ei și cu o putere, nici ea nu știe de unde a dat la o parte sacul, a deschis ușa, apoi a închis-o binișor după ea și-a plecat la grajduri la nea Stanciu, paznicul care le povestise despre cai seara trecută când a fost pe la ei. Nea Stanciu ședea rezemat de padocul cailor privind câmpul imens. S-a mirat dar s-a și bucurat de venirea neanunțată a Lăcrămioarei. A
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
din fermă vorbeau despre asta. După un timp nea Stanciu care era paznic îi spuse fetiței să vină cu el că trebuie să cheme caii de la păscut. O luă de mână și începu să urce scara de lemn din capătul grajdului. Urca încet și cu grijă ținând-o de mânuțe. Ajunseră sus pe o platformă de beton de lângă care pornea podul și ușa acestuia era deschisă. A fost pentru prima dată când Lăcrămioara a văzut un pod de grajd, luuung de
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
din capătul grajdului. Urca încet și cu grijă ținând-o de mânuțe. Ajunseră sus pe o platformă de beton de lângă care pornea podul și ușa acestuia era deschisă. A fost pentru prima dată când Lăcrămioara a văzut un pod de grajd, luuung de nu se mai termina. Paznicul s-a uitat la ceas și luându-și basca din cap a început s-o rotească deasupra capului privind departe în zare, pe câmpul din fața grajdurilor. Mirată, îl întrebă de ce face semne și
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
când Lăcrămioara a văzut un pod de grajd, luuung de nu se mai termina. Paznicul s-a uitat la ceas și luându-și basca din cap a început s-o rotească deasupra capului privind departe în zare, pe câmpul din fața grajdurilor. Mirată, îl întrebă de ce face semne și cui și paznicul îi spuse că oamenii care au plecat la câmp la pășunat cu caii nu au ceas, numai el are ceas și-i cheamă la masă că s-a făcut ora
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
care creștea în intensitate și deodată a avut impresia că se zguduie pământul. Veneau caii mânați de paznicii lor, călări pe alți cai înșeuați. O priveliște cutremurătoare pentru un copil de patru ani: caii zburau din departare apropiindu-se de grajduri și intrând pe rând înăuntru. Sub ea, sub scara înaltă și abruptă din lemn pe care se afla, treceau zeci de cai de toate calibrele și culorile, care se manifestau zgomotos, nechezând de bucurie parcă. Lăcrămioara îi privea cu teamă
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
dar și cu admirație că ea e sus și că nu-i pot face niciun rău. După ce s-a liniștit pământul, au coborât încet și fetița a fost așezată de paznic în jghebul mare de ciment care pornea din colțul grajdului, să dea ea apă cailor. Primul robinet, primul jet și la unison toți caii, aliniați parcă, începură să soarbă lacom apa limpede și rece. Nea Stanciu de fapt îi ceruse ajutorul, era ajutorul lui acum Lăcrămioara și era tare mândră
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
dea nicio atenție Lăcrămioarei. În acel jgheab primeau caii și apă și fân și iarbă verde de mâncare. După ce s-a jucat vreo oră prin jgheabul mai înalt decât ea , paznicul a luat-o și au mers în păduricea din fața grajdului să ia și el masa. Desigur a fost invitata lui. La masă au venit și alți lucrători și îngrijitori de cai și a fost o masă plăcută și veselă chiar. Fiecare îi oferea ceva din pachețelul lui. Brânza îi păcea
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
mers să adune cireșe galbene. Nu mai văzuse Lăcrămioara cireșe așa mari și frumoase. Bucuroasă a strâns în poala rochiței să-i ducă și mamei câteva. Dar a început o ploaie caldă și plăcută și copiii s-au ascuns în spatele grajdului, unde se afla un fel de parcare pentru șarete și docare. După terminarea ploiii, s-au jucat cățărându-se în aceste vehicule fără motor, până au obosit. Când n-a mai avut putere să se mai cațere și-a amintit
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
deschis poala rochiei, mama s-a înveselit brusc. Fetița ei plecase să-i aducă cireșe galbene. Și nu a certat-o și nu a întrebat-o nimic, avea un fel de melancolie și privea într-un punct anume, departe, dincolo de grajduri, dincolo de sat, dincolo de câmpul pe care apăruseră berzele. Ioana Voicilă Dobre- Din volumul DECLIN, editura Arhip Sibiu, 2010 Referință Bibliografică: DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
să se plictisească până se întorcea Săndica de la Dorobanțu unde au apărut grijile. Primele văcuțe au început să fete și trebuiau asigurate noi padocuri pentru vacile fătate ca și țarcuri pentru viței. Era multă gălăgie făcută de tinerele mame prin grajduri, care își chemau progeniturile ce abia se țineau pe picioare. Trebuiau alăptați de către îngrijitori până prindeau puțină putere să stea pe propriile picioare. Erau o frumusețe de vițeluși. Săndica, mai toată ziua stătea printre ei ca nu cumva să pățească
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
va trece prin cap atunci când îl voi alege pe cel mai frumos. - Toți sunt frumoși să știi, așa că... - Vom vedea mâine cum este la o fermă zootehnică cu animale aduse din Țara Cantoanelor. - Chiar dacă nu o să-ți placă mirosul din grajduri și în general de peste tot unde sunt animale, animalele în sine îți vor plăcea, sunt sigură. Mai ales vițeii care sunt o frumusețe. - Desigur și cum toți s-au născut cu ajutorul tău... - Nu chiar toți. S-au mai născut și
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
și cai de renume. A doua zi hailaiful era împărțit între punctul de plecare și cel de sosire, mulți călare spre ai încuraja pe drum. La ora plecării nici vorbă de ropotele unui galop al celor mai buni cai din grajduri. Călăreții au făcut un pas apoi s-au oprit. Mare vânzoleală mare iar lumea a început să vocifereze. Din mulțimea adunată se desprinde un om care se prezintă drept judecător. După ce i-au comunicat dilema, judecătorul a cerut dijma pentru
MILIOANE ŞI MILIOANE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352702_a_354031]
-
cu ochii pe noi. - Și mi-e dor de tine ... de trupul tău! Alma încremeni. Simțea că îngheață. Mary Morgan făcea declarații de amor. - Frumoaso, găsim noi un loc, să ne facem de cap! Poate chiar în fanul proaspăt din grajd. Ce zici ? Vocea mieroasă a lui Eustace. Alma răsuflă ușurată. - Să-ți fie rușine, Stace! miaună Mary, făcând pe ofensata. - Da’ ce crezi, că sunt o sărăntoacă din sat? Făcea pe îmbufnata. Alma se amuza în sinea ei. Ce creaturi
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
e numai după fustele guvernantei. -Mda ... dar știi ceva? M-aș încurca și eu în fustele ei. Mary îl lovi cu pumnul în piept Eustace râdea gros. - Pisica mea sălbatică e geloasă! o luă în brațe și se îndepărtară spre grajduri. I-așteptă să se îndepărteze și se strecură în casă. Mai asistase cineva la scenă. *** Bătu la ușa lui Marge. - Ce ai pățit? Ai văzut fantome? - Mai rău! I-a povestit discuția din grădina. - Nu știu, cum să procedez. Nu
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
un întreprinzător iar acesta folosește toate resursele pentru crearea locului de muncă banii economisiți devin puternic capital care se transformă în spitale, școli autostrăzi eventual cu aportul bugetului țării dar și în centrale energetice care folosesc gunoiul urban sau de grajd, fabrici care valorifică direct pe ogor recolta agricolă, transformarea pădurilor în mobilă de valoare. Și câte altele nu pot realiza întreprinzătorii mai ales dacă au făcut o școlarizare pragmatică în străinătate de unde si-au acumulat cunoștințele și curajul să-și
MENTALITATE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354149_a_355478]
-
sublim, de cinstire a Celui ce S-a născut în ieslea din Bethleem. S-au intonat imnuri în cinstea Pruncului Isus, Cel care a coborât din Slava-i cerească să se nască umil într-o iesle simplă. Doar vitele din grajd Îl încălzeau cu suflarea lor. Un moment unic, solemn, l-a reprezentat deschiderea programului, când toți cei aproximativ 800 de participanți, indiferent de țară și naționalitate, și-au unit inimile cu inima de Tată a lui Dumnezeu, rostind binecunoscuta rugăciune
COŞUL CU COLINDE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354586_a_355915]
-
deportați în zona Râmnicului Sărat, iar agoniseala lor a fost confiscată și transformată în proprietate a G.A.C-ului, formă de colectivizare forțată, după modelul rusesc. Casa lor a fost transformată în sediu de brigadă zootehnică, iar în numeroasele grajduri și adăposturi pentru utilajele agricole, au fost amenajate grajduri pentru vacile confiscate de la țărani, sau luate de la țăranii obligați să le predea ca dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
fost confiscată și transformată în proprietate a G.A.C-ului, formă de colectivizare forțată, după modelul rusesc. Casa lor a fost transformată în sediu de brigadă zootehnică, iar în numeroasele grajduri și adăposturi pentru utilajele agricole, au fost amenajate grajduri pentru vacile confiscate de la țărani, sau luate de la țăranii obligați să le predea ca dotă, odată cu intrarea lor în G.A.C. De la comuna noastră - Pecineaga - până la lacul Tatlageac era o distanță cam de șapte - opt kilometri pe care pescarul nostru
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
când pleca cu părinții la țară. Mitică se dădea jos primul din mașină și striga: Bunicule, am sosit! Între timp deschidea cele două aripi ale porții, ca să poată intra taică său cu mașina, în curte. Primul drum îl ducea către grajd, ca să-l salute pe mânz și pe cal. Între timp trecură trei ani din viața lor, mânzul a crescut, arăta ca și un cal. Când îl striga, mânzul își ridica capul și se uita în direcția lui. Era un cal
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]
-
mângâierea lui. Bunicul l-a învățat cum să-l perie mai bine pe spate, iar mânzul stătea nemișcat de atâta plăcere. Din când în când dădea din coamă, semn de mulțumire. Cam peste patru ani, băiatul se afla chiar în grajd, când a intrat unchiul său, Nicolae: Ce faci măi, Mitică? De mult nu te-am văzut! Ești harnic, văd că-l cureți pe Luminosul tău. Între timp l-a luat în brațe pe nepotul său, apoi s-a întors către
LUMINOSUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357048_a_358377]