957 matches
-
pe Watteau sub protecția lui. Colaborarea acestor doi artiști, care se situează în jurul anilor 1705-1707, se sfârșește destul de repede. În jurul anului 1708, Watteau intră în atelierul pictorului-decorator Claude Audran (1657-1734), unul dintre ultimii reprezentanți ai unei familii de pictori și gravori din Lyon. Audran este pictorul curții regale și custode al Palatului Luxemburg, participă la lucrările de decorare a palatelor de la Versailles, Fontainebleau și Hôtel des Invalides. Atelierul lui Watteau se găsește chiar în Palatul Luxemburg, unde are ocazia să studieze
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
malul râului Arno, un cartier locuit în special de meșteșugari. Mariano Filipepi este tăbăcar, porecla celui mai mare dintre frații Filipepi este ""Botticello"" ("butoiaș"), de aici numele de mai târziu al pictorului. Unul dintre frații săi, Antonio, e aurar și gravor, iar tânărul Sandro își însușește primele cunoștințe de desen sub supravegherea lui. Așa cum scrie Giorgio Vasari, între aurari și pictori legăturile erau strânse, în ciuda creșterii rapide a popularității sale ca pictor, Sandro Botticelli a rămas mereu puternic legat de meșteșugari
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
cu medalie" (1474) este unul din cele mai cunoscute portrete ale lui Botticelli. Nu știm cine este acest bărbat, disputa istoricilor de artă nu a fost tranșată până în zilele noastre, părerea cea mai acceptată este că ar fi vorba de gravorul de medalioane Antonio Filipepi, fratele pictorului. În același an termină la Pisa frescele începute la "Campo Santo" de către Benozzo Gozzoli. Ca probă, a pictat în "Capella dell'Incoronata" a catedralei din Pisa fresca "Înălțarea la cer", care s-a distrus
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
(în georgiană: ანთიმოზ ივერიელი; n. circa 1640 - 1650, Iviria — d. 1716, asasinat în Rumelia) a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
Hogarth, Rowlandson și Cruikshank au fost caricaturiștii care au desenat cronica satirică a aproape 200 de ani de istorie britanică modernă. George Cruikshank (1792-1878) este cel de-al treilea important exponent al caricaturii timpurii. Considerat ca fiind cel mai mare gravor din timpul sau, Cruikshank a fost și un fin observator al caracterului uman și al comportamentelor inumane, ilustrând sintagma homo homini lupus cu desăvârșită și intolerabilă acuitate. În ultimii treizeci de ani ai carierei sale, viața ziarelor prinsese contur devenind
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
pe care ar fi dorit să o transmită și fiului său. Tânărul "Albrecht" are însă mai degrabă înclinații spre desen, lucrează pe pergament și încearcă primele sale gravuri. Între anii 1486 și 1490 își face ucenicia în atelierul pictorului și gravorului Michael Wolgemut, fiind influențat de gravurile în lemn ale acestuia pentru ilustrarea cărții "„Weltchronik”" („Cronica lumii”, 1488-1493) de Hartmann Schedel, la care ar fi și colaborat. Conform obiceiului german din epoca medievală, începând cu anul 1490, Albrecht Dürer întreprinde călătorii
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden - d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit "vârsta de aur olandeză", timp în care cultura, știința
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
(n. 20 ianuarie 1872, Fințești, județul Buzău - d. 1948, București) a fost un pictor, desenator, gravor, membru de onoare al Academiei Române din anul 1936. A studiat la Academia de Arte din Munchen și Academia de Arte din Paris. Este unul dintre gravorii de referință din arta românească, operele sale reprezentând un punct de reper în dezvoltarea
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
20 ianuarie 1872, Fințești, județul Buzău - d. 1948, București) a fost un pictor, desenator, gravor, membru de onoare al Academiei Române din anul 1936. A studiat la Academia de Arte din Munchen și Academia de Arte din Paris. Este unul dintre gravorii de referință din arta românească, operele sale reprezentând un punct de reper în dezvoltarea graficii de șevalet cât și a gravurii din România. În Franța este cunoscut și cu numele de Stefan Popesco din perioada în care a fost student
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
Constantin D. Stahi (n. 14 noiembrie 1844, Dobreni, Neamț - d. 18 iunie 1920, Iași) a fost un pictor și gravor român. a urmat cursurile Școlii de pe lângă Biserica "Sfântul Ioan" din Domnești în perioada anilor 1850 - 1854, după care s-a înscris la Seminarul din Socola în perioada 1854 - 1857. Urmează mai apoi Școala de arte frumoase din Iași având ca
Constantin Stahi () [Corola-website/Science/308716_a_310045]
-
Cluj va vota o suplimentare a impozitelor, astfel încât să poată fi plătită. În 1613 Gheorghe Rákoczi I apelase la argintarii clujeni pentru a îi confecționa un număr de obiecte de uz casnic, în 1634 el plătind 1234 florini aurarilor și gravorilor de sigilii din Cluj. În 1615 Gabriel Bethlen comandă aici două sfeșnice de argint, pentru care plătește 200 de mărci, sfeșnice trimise la moscheea din Istambul a sultanului. Armurierii au beneficiat de asemenea de comenzi semnificative, ei furnizându-i lănci
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
o estetizare excesivă care conferea o doză de artificial lucrărilor. Aceste trăsături însă au caracterizat mai degrabă manierismul roman sau florentin, nu și pe cel venețian, care punea accentul mai ales pe culoare. Începând din anul 1530, cu ajutorul pictorului și gravorului Andrea Schiavone (1510-1563), în Veneția se răspândesc gravurile elaborate pe baza lucrărilor lui Parmigianino (1503-1540), opere manieriste caracterizate de un farmec și o finețe aparte. O dată cu sosirea la Veneția - la invitația lui Pietro Aretino - a doi pictori florentini, Francesco Salviati
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
(n. 20 iunie 1931, Hodoșa, Harghita), având numele adevărat Trifan Pintea, este un artist plastic contemporan (pictor, grafician, gravor) membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte “Nicolae Grigorescu” București, abordând de-a lungul carierei stiluri complexe și diferite, de la gravura și ilustrație de carte până la portrete și picturi abstracte. A trăit și creat o
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
procedee fizice ori chimice a unei suprafețe de regulă plane, fie în vederea imprimării și multiplicării ulterioare a imaginii, fie pentru obținerea unui obiect artistic de sine stătător. Artistul care se ocupă cu practicarea acestui gen de artă poartă numele de "gravor". În cazul gravurii destinate imprimării, gravarea se face pe un suport numit "clișeu", confecționat din metal, lemn, linoleum sau alte materiale. Clișeul reprezintă "negativul" gravurii, pe acesta aplicându-se cerneala ce urmează a fi imprimată. Peste clișeul cerneluit se aplică
Gravură () [Corola-website/Science/306806_a_308135]
-
imprimate. De asemenea pe fiecare exemplar se mai scriu titlul lucrării, tehnica (de ex. litografie, xilogravură 2 plăci), anul și semnătura artistului. În cazurile în care gravura este imprimată la un atelier specializate de gravură, alături de semnătura artistuluiapare și semnătura gravorului sau a imprimeurului. Notările se fac în partea de jos sub "chiuvetă", de obicei cu creionul.
Gravură () [Corola-website/Science/306806_a_308135]
-
mai mor doi frați și o soră. Singurătatea se simte în întreaga sa viitoare operă artistică. În 1790, după încercări în domeniul literaturii, Caspar începe să studieze desenul. Frecventează timp de patru ani cursurile profesorului Johann Quistrop, arhitect, pictor și gravor deopotrivă. Quistrop îl îndeamnă să ia ca model pentru desenele sale reproducerile după operele marilor maeștri, și îi pune la dispoziție propria sa colecție de tablouri și gravuri. În același timp îl sfătuiește să deseneze după natură. Natura va fi
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
(n. 28 noiembrie 1757 - d. 2 august 1827) a fost un poet, vizionar, pictor și gravor englez. În mare parte nerecunoscută în timpul vieții sale, opera diversă și profundă a lui este astăzi considerată esențială și semnificantă atât în istoria poeziei cât și a artelor vizuale. Poezia sa profetică se spune că formează, “în comparație cu valoarea sa, cel
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
o astfel de școală de artă este însă prea mare, așa încât familia a decis că la vârsta de 14 ani William să urmeze studiul gravurii cu un maestru. La început, tatăl sau l-a dus la William Ryland, un binecunoscut gravor, însă Blake s-a opus, spunându-i tatălui său că omul are o față ce îi spune că va fi spânzurat( de altfel, profeția aceasta s-a și adeverit, doisprezece ani mai târziu)." Kathleen Raine susține ca Blake a primit
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
spânzurat( de altfel, profeția aceasta s-a și adeverit, doisprezece ani mai târziu)." Kathleen Raine susține ca Blake a primit "cea mai bună educație în artă disponibilă în Londra în acel timp." Pe 4 august 1772, Blake devine ucenic al gravorului James Basire, din strada Great Queen, pentru 7 ani. La sfârșitul acestei perioade, la vârsta de 21 de ani, avea să devină gravor profesionist. În atelierul lui Basile, Blake se ocupă de mai multe cărți ce apăreau în acel timp
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
educație în artă disponibilă în Londra în acel timp." Pe 4 august 1772, Blake devine ucenic al gravorului James Basire, din strada Great Queen, pentru 7 ani. La sfârșitul acestei perioade, la vârsta de 21 de ani, avea să devină gravor profesionist. În atelierul lui Basile, Blake se ocupă de mai multe cărți ce apăreau în acel timp despre antichități sau mitologii, un tip de educație foarte plăcut pentru el. Una din aceste cărți a fost "Noul sistem al mitologiilor" de
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
aflat în serviciu la doi regi - Vladislav și Jan Cazimir „...A servit timp de șaptesprezece ani în armata polonă, ajungând „rotmistru”, sau căpitan de cavalerie”. S-a evidențiat în bătăliile cu suedezii. În Polonia a făcut cunoștință cu Langlois Franзois (gravor francez), care l-a găzduit pe Cantemir la Paris în perioada 1643 - ianuarie 16478. S-a căsătorit cu Ana (Anița) Bantăș, nepoata după mamă a Doamnei Anastasia Duca, soția lui Duca-vodă în anul 1668 (după Sever Zotta) sau în 1670
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
1733) și ""Căsătoria la modă"" (1745). La începutul secolului al XVIII-lea, în Anglia nu exista noțiunea de apărare a dreptului de autor. Hogarth prezintă un proiect de lege - numită mai târziu ""legea lui Hogarth"" - menită să-i protejeze pe gravori, care va primi aprobarea regelui George II pe 15 mai 1736. În anul 1743, Hogarth pleacă la Paris. Aici descoperă că pictura franceză este cu mult mai avansată decât cea engleză, manifestându-și admirația pentru creațiile lui François Boucher (1703-1770
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
la opera sa într-o clădire care se afla la vest de "Altis" și care era cunoscută și șase secole mai târziu sub numele de "atelierul lui Phidias". El a avut drept colaboratori, un pictor - fratele său, Panaenos - și un gravor, Colotes, originar din insula Paros. După ce statuia a fost complet gata în atelier, ea a fost demontată și transportată piesă cu piesă în templu, unde a fost remontată pe soclul de marmoră dinainte pregătit. Statuia avea înălțimea de aprox. 12
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
(n. 23 aprilie 1775, Londra - d. 19 decembrie 1851, Chelsea, Londra) a fost pictor și gravor britanic peisagist, reprezentant al romantismului. Specializat în peisaje și scene marine, era considerat de impresioniștii francezi ca unul dintre principalele modele artistice. Fiu de bărbier peruchier și nepot de măcelar, se naște la 23 aprilie 1775, în cartierul londonez Covent
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
nu face decât foarte scurte apariții la "Curte". Se căsătorește la vârsta de 17 ani, la 14 septembrie 1764, cu "Félicité Sophie de Lannion". În 1765 - 1766, îl ia cu sine, în "Marele său Tur" al Italiei pe pictorul și gravorul lyonez Jean-Jacques De Boissieu. O vizită în Anglia, în 1769, pare să-i fi dat ideea de a construi o fermă model la Liancourt, unde crește vite importate din Anglia și din Elveția. Pune în funcțiune o mașină de tors
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt () [Corola-website/Science/312272_a_313601]