2,620 matches
-
Această ipoteză pare în mare măsură confirmată de paleoantropologie. Ce este omul? Încercînd o sinteză a celor mai recente lucrări în domeniu, Ian Tattersall 176 formulează următorul răspuns: "Vizitatorul este pur și simplu fascinat nu doar de finețea acestor minunate gravuri (realizate într-o epocă în care peisajul de lîngă Combarelles, dominat azi de păduri de stejari, era o stepă imensă pe care se plimbau mamuți, rinoceri cu blană și lei de grote), ci și de vechimea lor. Pentru că nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un accident al istoriei. Ce dorește cu adevărat scriitoarea e să trezească și să alimenteze memoria unor lumi dispărute. Cîți se mai întreabă astăzi, chiar dintre urmașii celor evocați emblematic, cum se trăia în Africa central-ecuatorială înainte de întîlnirea cu Europa? Gravurile și reprezentările de epocă ilustrează îndeobște șiruri nesfîrșite de prizonieri înlănțuiți, în drum spre vasele care aveau să-i rupă pe veci de ținuturile natale. Dar acei oameni au avut o existență anterioară captivității, o societate, familii, prieteni, ocupații, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care o persoană sau un lucru stă față de reprezentările și presupozițiile unei epoci. De aici rezultă și valoarea de ade văr (Wahrheitsquelle) a acestor produse culturale în ceea ce pri vește trecutul. Mai mult, modalitatea materială, concretă a caricaturii (desen sau gravură) arată publicul căruia îi era destinată: costul sau rapiditatea tehnicii sunt indicii sociale clare. Reflecția colecționarului cu privire la presupozițiile pro priului timp însoțește cunoașterea trecutului, cu atât mai mult cu cât caricatura este, prin esența ei, o figură critică. Activitatea de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
permutare naturalistă", care, în speță, înseamnă că persoanele și obiectele redate cu fidelitate, așa cum sunt în natură, să apară într-o conexiune care este imposibilă în realitatea "normală", de zi cu zi"12. La Max Klinger în seria de zece gravuri intitulată Parafrază la găsirea unei mănuși (1881), elementul anecdotic, cu parfumul onestității sentimentale recuperabil din pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Arnold Böcklin, cât și în asimilarea noilor descoperiri legate de diviziunea culorii sau de o tratare specială ale suportului material pentru a obține efecte noi: "gypsografia" lui Pierre Roche unde se creează pe pânză efectul unui basorelief sau al unei gravuri, experiențele lui Fernand Khnopff vizând indiferențierea între desen și pictură, un aparent efect pointilist à la Paul Signac, heliogravura, procedeu utilizat și de Félicien Rops etc. Rodolphe Rapetti este de părere că această convergență între noutățile tehnice asociate destructurării sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu parfum de legendă în 1882, în volumul intitulat Pelesch-Märchen, (Bonn, E. Strauss, in-8), iar în 1884 este tradus separat în limba franceză de către M.A. Odobescu și G. Bengescu cu numele Le Pic aux Regrets 230, ilustrat cu o gravură de Gillot după tabloul pictorului G.D. Mirea. Volumul apare în limba română în jurul anului 1890, cu același titlu, Poveștile Peleșului 231, incluzând povestea " Vârful cu dor", reluată în volumul Oeuvres Choisies 232 (Prose et vers) publicat tot de G. Bengescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
15 mai 1891 și care orientează solidaritățile catolice de la Monarhie spre Republică. Cristos redevine cheia noii sensibilități religioase a pictorilor naturaliști, dar mai ales simboliști. Numai că ilustrările sale dobândesc tenta unei martirologii senzuale, sau intră ca în desenele și gravurile lui Félicien Rops, într-un scenariu al unei malițioase cerebralități blasfemice atunci când nu apare grotesc într-un cadru carnavalesc la belgianul James Ensor. Pictorii simboliști sau decadenți se despart de ilustrările convenționale ale lui Iisus, apariția acestuia dobândește aria de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cm, 1923, BAR. Cabinetul de Stampe, DR 20 I/T.M.) Expune în 1914 alături de Ressu și Băncilă, și în 1922 cu Paciurea participă la expoziția societății "Arta Română", unde decorativismul lucrărilor sale este remarcat. Mișu Teișanu mai creează 22 de gravuri policolor având ca temă "Luceafărul". Popescu-Gogan consideră că există o influență manifestă a creației lui Paciurea în desenele având ca temă poezia eminesciană ale lui Mișu Teișanu, desene aflate sub semnul simbolismului. "Stilul școlii lui Paciurea vizibil în liniile himerelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Edward Burne-Jones cu tabloul, Scările de aur (1876-1880), cum remarcă Edward Lucie-Smith, unde "spațiul este anormal comprimat"464. În treacăt fie spus, aceeași pictură a lui Burne-Jones exercita o fascinație puternică și asupra simboliștilor polonezi, Feliks Jasiński realizând o gravură după ea, marcând astfel "afinitatea între cele două temperamente exprimate printr-un împărtășit rafinament al liniei"465. În opinia criticului, în tabloul lui Burne-Jones se poate decela influența lui William Blake, romantic târziu cu certe note decadente, spre exemplu, Vârtej
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul ilustrând romanul Salammbô al lui Flaubert, ediția apărută în 1900 la Ferroud, gravurile în aqua forte fiind executate de Champollion. Un simbolism care provine din cel mai pur academism este caracteristic pentru o bună parte dintre pictorii români, precum Nicolae Vermont sau Ipolit Strâmbu. Etienne Azambre este ilustrativ pentru un anumit tip de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
La acea dată atrăgeau probabil pictura sa exotică, cu subiecte "orientale" (pictorul călătorise în Turcia, Spania și Maroc), ilustrațiile de carte, au apariția sa în revista The Studio (care publica o serie de Famous Etchers), sau în 1926 în volumul Gravurile lui Frank Brangwyn un catalog raisonné. Sunt așteptați pictorii români, G.D. Mirea, Kimon Loghi, Strâmbu și Artur Verona, primii doi din serie apărând în numărul 3-4 din 1900. În acest număr, colaborarea europeană a revistei se extinde cu un sculptor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra caracterului devorant al femeii-felină, originea sa este împinsă spre mitologic cu aluzii la zeități păgâne, galeria de portrete reunește un fel de conciliabul pentru o severă judecată a acestei din urmă cuceriri care echivalează cu un sacrilegiu, precum în gravurile lui Félicien Rops. Ca și în cazul lui Dorian Gray, se petrece transferul magic, malefic, de la imagine-spectru-simulacru la ceea ce este viu, persoana empirică, ce se încarcă pe loc cu întregul lest de culpabilitate. Tânărul devine peste noapte bătrân. Metamorfoza are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
biblioteca de autori latini a acestuia, nu există o cenzură și o taxonomie mai riguroasă, dictată nu numai de aplicația filologică a latinistului, ci și de gustul său, ridicat la rangul de disciplină universitară. Colecția de stampe, de desene, de gravuri și tablouri respectă la rândul ei o ordine a gustului, putând servi drept o implicită estetică decadentă. Colecționarul a descoperit o ordine superioară, o armonie secretă al tuturor pieselor pe care le deține, iar această ordine reprezintă totodată formula eului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
București, 1940. 237 "Expoziția de pictură Vermont Rodica Maniu", apărut în "Facla", An II, nr. 13, 26 martie 1911, p. 198. (nesemnat) cu titlul: Expoziția Vermont- Maniu, Tudor Arghezi, Opere, vol. III, p. 102. 238 Constantin Prodan, Sculptura, pictura și gravura românească. Prelegeri ținute la Ateneul Român în zilele de 7, 14 și 28 martie 1936, București, Imprimieriile Independența, 1937, p. 44. 239 George Murnu, "A VIII-a expoziție a "Tinerimii artistice"", în Luceafărul (revistă ilustrată pentru literatură și artă), nr.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Șirato, Prospecțiuni plastice, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958, p. 89. 310 F. Șirato, Încercări critice, p. 193. 311 Ibidem, p. 193. 312 Adriana Șotropa, Visuri și himere..., p. 61. 313 S. Maur "Deosebirea dintre pictură și gravură. Expozițiile Canisius, Boambă și Țincu", în Adevărul literar și artistic, seria III, anul III, nr. 66, duminică, 26 februarie 1922, p. 6. 314 S. Maur, "Expozițiile: Nina Arbore-Olga Greceanu Anina Thorendt. Prima expoziție a Asociației "Salonul de Toamnă"", în Adevărul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1969. 487 Theodor Enescu, Scrieri despre artă, vol. II, ediție îngrijită de Ioana Vlasiu, Editura Meridiane, București, 2000, p. 108. 488 A se vedea manifestul publicat în 1940, în Dacia literară de către Mihail Kogălniceanu. 489 Constantin Prodan, Sculptura, pictura și gravura românească. Prelegeri ținute la Ateneul Român în zilele de 7, 14 și 28 martie 1936, București, Imprimieriile Independența, 1937, p. 40. 490 În această privință, datele nu coincid, în ziarul L'Indépendance roumaine din 1898, conferința era înregistrată pe 13
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de imitație, cât și motiv de nesupunere. Nu trebuie să uităm că însuși modelul androgin, pe care l-ar putea reprezenta Ioana d'Arc, este mai curând marginalizat sau reprimat decât considerat ca reprezentând perfecțiunea corpului omenesc. Ioana d'Arc (gravură, sec. XVI) Eroinele din secolul XX, cum ar fi femeile-de-tectiv și polițistele, care par fragile, dar au un caracter puternic și sunt luptătoare excelente (atribute per-cepute în general ca fiind "masculine"), pot fi descrise ca replici moderne ale iconului Ioana
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ivesc practicile magice În unele caverne ce servesc drept incinte sacre. Sporadicele manifestări de artă magico mitologică se Întrevăd În figurine, picturi rupestre, semne: soare, brad, mână În peștera Gura Chindiei. Se dezvoltă o viață spirituală oglindită În artă: desene, gravuri, figurine din lut care reprezintă femei. „ O practică magică În legătură cu procesul producției vânătorești s-a Întâlnit și la noi În așezarea de la Buda; acolo, pe o Înălțime care domină valea Bistriței până la orizont, vânătorii depuneau picioarele de bour retezate și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
ca atât poezia, cât și figurile să apară în maniera unui stereotip"" (Bentley, Jr., 2004, p. 637). Prezentată sintetic de Aileen Ward această soluție sintetică la problemele de execuție artistică cu care se confruntă Blake este "o metodă ingenioasă de gravura în relief obținută pur și simplu prin pictarea textului și a ilustrațiilor pe placă de cupru cu o pensula fină sau cu un toc muiat într-o soluție rezistență la acid și apoi prin "atacarea" plăcii cu acid, pentru a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este subîntinsa de două etape: 1. o stare, definită că apercepția conținuturilor absolute ale universului (viziunea empirica); 2. procesul de creație artistică, la rându-i definit că înregistrarea concretă a stării vizionare, având ca rezultat o operă de artă poem, gravura, pictură sau o combinație a acestora (viziunea estetizata). Desigur, pot exista contexte în care cele două etape sunt, până la un punct, simultane. Aceasta ar trebui să ne împiedice să concepem întregul proces în termenii unei dihotomii simplificatoare: stare empirica irațională
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
inerentă a imaginii pe care o execută subiectul 115 și că, prin urmare, nu se poate specifică exact natură acestei cópii, intrebarea care se naște automat este următoarea: nu cade cumva artistul care declara că reproduce exact o pictură, o gravura sau un manuscris perceput în timpul unei experiențe vizionare în capcana propriei declarații, evitând să ia în calcul tocmai propria subiectivitate perceptiva, astfel încât obiectul descris nu poate fi decât o versiune personalizată a originalului? Blake caută să se salveze, în extremis
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și de "imagini", bine identificate, de pildă, de Jean H. Hagstrum (1978, p. 13). Pentru că lectorul să înțeleagă mai bine această estetică particulară, voi face uz, în continuare, de terminologia lui Goodman referitoare la limbajele artistice 116. Tehnic, pictură și gravura sunt autografice ele nu pot fi reproduse, din moment ce alfabetul lor de semnificații este redus la un cod inclus, unic fiecărei opere de artă luate în parte. Literatura însă este alografică ea poate fi reprodusa, din moment ce alfabetul sau de semnificații nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
autoinclus. Totuși, la Blake, limba însăși împrumuta o densitate esențialmente picturala, în sensul că textul poetic își depășește frecvent limitările verbale datorită unei manipulări auctoriale abile a sintaxei, a ortografiei, a punctuației și chiar a aranjării grafice în pagina, în timp ce gravurile împrumuta un caracter de extracție conservator-lingvistică, în sensul că desenele artistului pot fi grupate sub auspiciile unor manierisme sau invariante de reprezentare 117. În acest caz, trebuie admisă existența unui continuum vizual-verbal și deci apariția unui produs estetic parțial autografic
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a lui Blake, fiindcă aceasta face obiectul explicit al exegezei mele. Totuși, cateva observații în marginea artei vizuale a artistului englez s-ar putea dovedi extrem de utile. Utilizând un număr semnificativ de invariante tehnice și de modele de reprezentare, desenele, gravurile și picturile lui Blake se metamorfozează într-un mod de expresie mai conservator, care amintește de codul repetitiv imbricat în opera de artă verbală grație mediului lingvistic al acesteia 120. Înainte de a identifica tehnicile estetice blakeene și de a pune
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
contemporani o oferă ipotezelor artistice formulate de esteticienii secolului al XIX-lea: "În heliogravura, placa de cupru este acoperită complet cu un fond, iar apoi liniile care delimitează ilustrația sunt sculptate în suprafață plăcii de cupru. În metodă să de gravura în relief, Blake a aplicat un fond doar pe acele suprafețe de pe placă de cupru pe care contururile ilustrației urmau să devină vizibile. Textul și ilustrația sunt pictate pe placă utilizându-se o soluție impermeabila la acid. Cand placă este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]