3,747 matches
-
orientalii, pentru a demonstra concordanța dintre doctrina acestuia și cea calcedoniană. în partea a treia se critica un tratat precedent al lui Sever, Discursuri către Nefalie; urma, în fine, un florilegiu de texte patristice. Unele fragmente din această operă, în greacă, se găsesc și în florilegiul intitulat Doctrina Sfinților Părinți privitoare la întruparea Cuvîntului (Doctrina Patrum de incarnatione Verbi), sub numele de Eulogiu din Alexandria. Cercetări recente, mai cu seamă ale lui M. Richard, au confirmat că îi pot fi atribuite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
opera quae supersunt (CChr.SG 1) Brepols-Leuven University Press, Turnhout Leuven, 1977 (Dialogul cu un maniheu este editat de M. Aubineau). 21. Efrem din Amida, patriarh de Antiohia Născut la Amida, Efrem vorbea limba siriacă, însă ulterior a învățat bine greaca. A ajuns comes orientis (vicar pentru cele 15 provincii ale diocezei din Orient) și a fost prețuit de toată lumea pentru că era cinstit și drept, astfel încît, atunci cînd Eufrasius, patriarhul Antiohiei, a pierit în groaznicul cutremur din 29 mai 526
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
celei precedente, care se încheie tocmai cu începutul disputei. Bibliografie. Ediția celor două opere în PG 86/1, pp. 568-620 și 621-784. Cf. R. Aubert, „Gregentios (Saint)”, în DHGE 21 (1986), coll. 1385-1386. 31. Pavel Silențiarul Termenul latin transpus în greacă sub forma silentiaroi îi desemna la Bizanț pe slujbașii (subordonați, administratorului palatului imperial, praepositus sacri cubiculi) ce aveau sarcina de a asigura ordinea și liniștea în palat. Unul dintre aceștia, Pavel, a compus două poeme în hexametri, fiecare cu o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
le-a publicat în 1615 în 10 cărți însoțite de un apendice (Vitae Patrum). Valoarea lor este însă inegală; printre cele mai bune se numără versiunea unei colecții sistematice foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există, de asemenea, culegeri în siriacă, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slava veche și sogdiană. Bibliografie. Indicații precise
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există, de asemenea, culegeri în siriacă, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slava veche și sogdiană. Bibliografie. Indicații precise despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, nr. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.-C. Guy, Les apophtegmes des Pères. Collection systématique. Chapitres I-IX (SChr 387), Cerf, Paris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reprodusă în PG 74). R. Draguet a editat și studiat diverse versiuni siriace, dintre care unele, în opinia lui, nu ar fi dovezi ale autenticității Istoriei lui Palladius, ci ar atesta existența unei surse (la origine coptă, apoi tradusă în greacă și ulterior în siriacă) de care acesta s-ar fi folosit fără s-o divulge. Corespodențele la nivelul formei și al conținutului confirmă faptul că Dialogul despre viața Sfîntului Ioan Hrisostomul a fost scris de Palladius, așa cum susține Fotie (Biblioteca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vorba atît de un text sau de o culegere de texte, cît mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet), ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele mai vechi variante, înrudite între ele, una în greacă și cealaltă în siriacă, sînt cunoscute doar în mod fragmentar și cuprind doar 15 discursuri; varianta siriacă comună cuprinde 26, din care primele trei nu apar și în greacă și nu îi aparțin lui Isaia; unele manuscrise conțin pînă la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diverse manuscrise. Cele mai vechi variante, înrudite între ele, una în greacă și cealaltă în siriacă, sînt cunoscute doar în mod fragmentar și cuprind doar 15 discursuri; varianta siriacă comună cuprinde 26, din care primele trei nu apar și în greacă și nu îi aparțin lui Isaia; unele manuscrise conțin pînă la 32 de discursuri. Chiar și lungimea și componentele fiecărui discurs variază mult; fiecare discurs e o compilație de materiale disparate, care pot fi ușor deplasate. La baza culegerii stă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propovăduire; 7. Despre post și despre smerenie; 8. Contra discipolilor lui Apolinarie și ai lui Vitalie; 9. Trebuie să murim pentru adevăr. în tradiția manuscrisă, nr. 5 e atribuit și lui Evagrie, iar nr. 8 și lui Marcu Monahul. în greacă, limba originară, au rămas doar nr. 5 și 7, celelalte păstrîndu-se doar în traducere siriacă. Sînt scrieri adresate unor călugări, străbătute de o spiritualitate simplă și de moderația în asceză. Nr. 4 și 8 tratează teme cristologice; nr. 3 critică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prologul ei depinde de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret al Cyrului, așadar nu poate să fi fost scris înainte de 444-445. Din 1941, se cunoaște și o versiune georgiană, dependentă de un text siriac pierdut, mult diferită de cea greacă și fără îndoială modificată, probabil pentru a susține pretențiile calcedonienilor care își disputau cu monofiziții Biserica din Gaza. în prezent, se presupune că originalul acestei Vieți ar fi fost compus în siriacă și că textele care au ajuns în posesia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trimiterile din cuprinsul textelor dovedesc că toate biografiile formează în viziunea lui un proiect unic. Acest grup de biografii mai scurte, scrise după primele două, cuprinde viețile lui Ioan, Chiriac, Teodosie, Teognios și Avram; ultima ne-a parvenit incompletă în greacă, dar completă în traducere arabă. Biografiile lui Teodosie și Teognios sînt foarte scurte, pentru că existau deja panegirice dedicate lor, compuse de Teodor, un călugăr din mănăstirea lui Teodosie, și, respectiv, de Pavel Elinul; confruntînd aceste două opere, ajunse pînă la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea și într-un rezumat al acesteia în armeană. Există, de asemenea, unele fragmente în traducere coptă. Adesea îi este atribuită lui Ioan, însă probabil fără temei, o Viață a lui Petru Ibericul care a fost compusă cu siguranță în greacă, însă s-a transmis numai într-o fidelă versiune siriacă. Opera provine fără îndoială din mediul monofizit căruia îi aparține și Ioan și este un adevărat panegiric. Autorul vorbește despre sine afirmînd că s-a mutat din Antiohia la Maiuma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că a fost scrisă în 472/473 de către Simion Bar Apollo și Bar Chatar; este independentă de cea lui Teodoret și, asemenea acesteia, își extrage materialul din tradiția mănăstirii de la Telnescin care îl slujea pe Simion. Din a treia, în greacă, rezultă că a fost scrisă la puțin timp după moartea sfîntului de către un discipol al acestuia pe nume Antonie, însă - așa cum a demonstrat Lietzmann - textul conține numeroase contradicții în raport cu celelalte, în special cu Viața siriacă, și trebuie să fie o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
persoane cultivate cît și necultivate, nu mai putea fi structurată în continuare pe baza sistemului cantitativ al metricii clasice, ci trebuia să adopte un sistem metric care să corespundă cu evoluția limbii grecești vorbite. Atît limba latină, cît și cea greacă începuseră să evolueze în jurul secolului al III-lea după Cristos (ca să ne exprimăm cu mare aproximație) de la un sistem cantitativ către un sistem bazat pe accent, așa cum este cel al limbilor neolatine și al limbii neogrecești; această evoluție a avut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
IV-lea sînt înlocuite aproape toate imnurile mai vechi și se dezvoltă o bogată producție nouă, influențată, așa cum reiese din studiile mai recente, de producția de imnuri din creștinismul siriac, scrise în aceeași perioadă; acestea ar fi fost traduse în greacă și ar fi influențat imnurile scrise în grecește, impunîndu-le propriile modele și stimulînd producția altora, în forme tot mai variate. în general, imnurile sînt compuse din versuri de lungime egală sau sînt constituite din strofe scurte. Alături de aceste imnuri de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să se fi înregistrat o influență constantă a poeziei creștine siriace din aceeași perioadă, mai întîi prin opera lui Bardesan și Harmonios, apoi prin cea a lui Efrem Sirul, autor foarte productiv, ale cărui omilii au fost repede traduse în greacă. în secolul al V-lea, încep să apară și în omiletica greacă forme care precedă kontakion-ul. Astfel este, de exemplu, o omilie care se găsește între cele ale lui Proclus din Constantinopol și care i-a fost atribuită și lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceeași perioadă, mai întîi prin opera lui Bardesan și Harmonios, apoi prin cea a lui Efrem Sirul, autor foarte productiv, ale cărui omilii au fost repede traduse în greacă. în secolul al V-lea, încep să apară și în omiletica greacă forme care precedă kontakion-ul. Astfel este, de exemplu, o omilie care se găsește între cele ale lui Proclus din Constantinopol și care i-a fost atribuită și lui Ioan Hrisostomul, intitulată Laudă (Enkomion) Fecioarei Maria. Opera conține două dialoguri, unul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
religieuse à Byzance, Beauchesne, Paris, 1977; K.A. Trypanis, La poesia bizantina. Dalla fondazione di Costantinopoli alla fine della Turcocrazia, prefață de F. Montanari, ed. it. sub îngrijirea lui L.M. Raffaelli, Guerini e associati, Milano, 1990. Capitolul XX Istoriografia creștină greacă Cei mai importanți istorici greci din secolul al V-lea urmează în mod deliberat exemplul lui Eusebiu, concentrîndu-și atenția asupra istoriei Bisericii creștine: „istoria Bisericii” (sau „istoria bisericească”, după cum se spune de obicei) a devenit acum un gen literar intrat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și haina și suflet de perechi... Nu e totuna... să compui cu același, sau cu opus, sentiment... învățați și de Ion Zamfirescu... Ei bine, fără ei nu ar fi existat, probabil, nici latină, nici limbile romanice, nici mitologia romană, nici greacă, la Craiova. Ar fi rămas, oare, numai Pelendava? Păi, te-ar fi lăsat? Toate muzele inspirațiunii, din toate vânturile, să trăiești liber, și frumos, și curat? La maximul potențial de înfrățire cu toate vârfurile, civilizațiilor, că civilizațiilor, dar să vedeți
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
de Vasile Ghica și Ionuț Caragea, din afara țării - de autori din zona fostei Iugoslavia), și de fiecare dată am amintit că fiecare apreciază în felul lui aceste mici flori ale spiritului, „puse de-o parte” pentru cititori (etimologic, aforism din greacă, de la infinitivul aforizein: a alege, a pune de-o parte, a distinge/ a face distincție), în timp, de multe nume celebre (între care, de pildă, la noi: Anton Pann, ... Citește mai mult Teodor Dume, Vitralii pe un interior scorojit (aforisme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
de Vasile Ghica și Ionuț Caragea, din afara țării - de autori din zona fostei Iugoslavia), și de fiecare dată am amintit că fiecare apreciază în felul lui aceste mici flori ale spiritului, „puse de-o parte” pentru cititori (etimologic, aforism din greacă, de la infinitivul aforizein: a alege, a pune de-o parte, a distinge/ a face distincție), în timp, de multe nume celebre (între care, de pildă, la noi: Anton Pann, ... XIV. APOCALIPSA, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2265 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
Slavii). Termenul slav a trecut în latină (Blacchi), s-a transformat în V(a)lachi, dând naștere chiar unor legende istorice (ostașii unei armate romane conduse de un general, Flaccus, dispărute în Balcani!). în orice caz, din limba Slavilor, prin greacă, denumirea s-a generalizat. Dar Vlahii au rămas o etnie străină, izolată printre celelalte etnii balcanice, fără origini genetice, fără legături cu latinitatea! II. Din această non-identitate încearcă a-i scoate Italienii. Mai întâi, chiar papa Innocentius III (1198-1215) care
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Protopiriea (�primă învățătură") a lui Theodor Cavallioti, destinată culturalizării Aromânilor în limba greacă (Th. Capidan: �încredințat că numai în această limbă cineva se poate cultiva"). Apare, întocmit de Daniil Moscopolites, un Lexicon Tetraglosson (probabil, 1794) în care aromâna figura alături de greacă, albaneză și bulgară (teritoriile în care erau răspândiți Aromânii!) - cu aceeași demnitate și �drept de cetate" în lumea balcanică. Se poate adăuga, aici, acel încă misterios (sau prea puțin cunoscut) manuscris Codex Dimonie (descoperit și cercetat de G. Weigand) în
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
de leurs origines au găsit răspunsul! Printre cei care au luat contact cu ideile Școalei Ardelene, cel dintâi a fost Gheorghe (Constantin) Roja, �doftor în spitalul Universității ungurești din Pesta", care publică, în 1808, la Buda (în germană și în greacă) Cercetări asupra Românilor sau așa-numiților Vlahi care locuiesc dincolo de Dunăre, în care, pentru întâia oară, sunt considerați �Traci romanizați" dintr-o �ramură a poporului român" - adică Români - cei care, în sudul balcanic, vorbeau o limbă de origine latină. Recunoaștem
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Măiestria ghiovăsirii românești cu litere latinești care sunt literele Românilor cele vechi (1809) nu este altceva decât �aplicarea" la scrierea în graiurile aromânești a alfabetului latin, precum preconizau cărturarii ardeleni. Iar atunci când Mihail Boiagi, publicând la Viena, în 1813 (în greacă și germană) Romanische oder macedono-wlachische Sprachlehre, pe lângă o încercare de a stabili normele structurale ale aromânei, pune în circulație termenul macedo(no)-valah (echivalent cu viitorul macedo-român), după cum arată Matilda Caragiu Marioțeanu, DIARO 1997 s.v. Descrierea amănunțită a acestor două
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]