1,935 matches
-
iese din mormanul de moloz odată cu ultimele limbi de flăcări, și ea scurmă cu unghiile, rupte, Însângerate, urlând: Klara, mamă, de ce, de ce, de ce? Doar le-ai rugat de-atâtea ori să se ducă În adăpost când o să sune sirena, erau greoaie, depresive, bolnave, de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai departe, și tot așa, în cinci sau șase locuri diferite, în vreme ce continuau acele bocete sfâșietoare, iar eu mă făcusem ghem și tremuram de frică. Nu s-au sfârșit însă aici chinurile mele, pentru că imediat s-a auzit o respirație greoaie, cineva mi-a aruncat câțiva pumni de nisip în ochi și, să mă ierte strămoșii mei, dar m-a cuprins o spaimă atât de cumplită, că am rupt-o la fugă de parcă mă urmărea însuși Saitan, demonul izgonit cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dormea atât de adânc, că nu-și dădu seama că o umbră înaltă se profilă pentru o clipă în cadrul ușii, ca să alunece apoi, fără cel mai mic zgomot, până la pat, să lase jos, sprijinită de perete, o pușcă veche și greoaie din vremea când sanusi se răsculaseră contra francezilor și italienilor și să scoată un hanger lung și ascuțit, proptindu-i încet vârful sub bărbia sa. Gacel Sayah se așeză pe marginea mindirului și apăsă ușor arma, în timp ce mâna cealaltă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
masivă. Cu o barbă de zece zile, murdar, slăbit și încercănat, guvernatorul Hassan-ben-Koufra era o umbră a bărbatului orgolios, semeț și sigur pe el ce părăsise într-o seară același birou, îndreptându-se spre moschee. Prăvălit într-unul din fotoliile greoaie, privea fără să vadă pădurea de palmieri prin perdelele groase și s-ar fi zis că mintea lui era foarte departe, probabil în peștera unde suferise cea mai traumatizantă experiență din viața sa. Nici măcar nu-și ridică privirea când intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
privească pe nimeni, până la poalele dunelor. Când înțelese că nu mai putea înainta și că ar fi fost inutil să încerce să se cațere pe povârnișul abrupt, se întoarse, și nu se miră văzând că locotenentul își scosese din toc greoiul pistol regulamentar. îi zbură capul dintr-o singură împușcătură. Razman rămase câteva clipe pe gânduri, uitându-se la cadavru, apoi, cu grijă, își puse arma la loc, făcu cale întoarsă și se îndreptă spre cei de față, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urmărit de polițaiul derutat, ce-și pierduse pentru moment ritmul activității, și se opri să aștepte la marginea plajei. Exact după cinci minute se auzi urletul unei sirene, își făcură apariția doi motocicliști urmați de un automobil negru, lung și greoi, și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta înaltă unui bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
doamna Petronela după ei. Părinții lui Petrișor, care-l vor duce departe, cu mașina asta ca o porumbiță, și-l vor ferici... Era un tip la vreo patruzeci de ani, arătând ca un majordom, scurt și gros, fălcos, cu privire greoaie și ținută impecabilă, în sacou cărămiziu și pantaloni negri la dungă, și nevastă-sa, o blondă subțirică și fragilă ca o libelulă, într-un taior platinat, de culoarea mașinii. Oameni ca lumea, Mirelo, mare noroc a avut Petrișor cu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vocabularul adecvat, la orele ei de engleză de la vreo amărâtă de școală de limbi străine, undeva pe lângă strada Oxford. Localul era decorat În genul rustic și plăcut al anilor ’70, cu covoare orientale decolorate atârnate pe pereți, scaune de lemn greoaie și mese ale căror tăblii bătucite te făceau să te simți bine. Am ales o masă din colțul de lângă fereastră și ne-am instalat confortabil, ca să ne bârfim șefii și colegii Într-o atmoferă amiabilă, așa cum e tradiția printre muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se hotărâseră să se specializeze exclusiv În vânzarea ghetelor. Practic, toate perechile expuse erau negre cu catarame de argint, dar nu era greu să le deosebești pe cele cu tocuri și vârfuri ascuțite preferate de adepții stilului goth, de cele greoaie, purtate mai ales de punkiști și cei care ascultă indie. Mai erau și unele perechi din lac verde aprins sau roșiu, destinate pasămite clovnilor de circ și vedetelor de muzică pop. Am intrat Într-o doară În magazinul de unde Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În zonă, petrecându-și timpul plimbându-se agale pe acoperișurile caselor de peste drum, stând pe marginea jgheabului de scurgere minute În șir, Încremenite ca niște statui, Înainte de a se decide să se lanseze de la un pervaz la altul, cu bătăi greoaie de aripi. Porumbeii Încă nu isprăviseră când am ieșit din baie. Micuța cameră de zi a lui Janey, opulentă și Încărcată de brocarturi bogate ca și stăpâna, trezea amintiri legate de mirosul intens și primitor al cafelei. Janey mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
privit din față. Drept ca soldații la defilare, fără burtă, cu părul puțin cărunt, un râs nemaipomenit și așa mai departe. Chestii din astea au trecere la femei. Mama era și ea uneori încă frumoasă, alteori nu și atunci părea greoaie de parcă forța gravitației ar fi fost mai puternică împrejurul ei decât la alții. Forța gravitației e o forță care te face grav, scapi doar dacă iubești ori te afli pe lună. Atunci e mai mică. Până la Stazione Termini, gara din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
motoarele se opreau. Bărbații își împingeau mașinile pe ultimii metri, femeile se plângeau de caniculă și de gălăgia copiilor; le puneau celor mici pălăriuțe de soare pe cap și îi luau de mână, bărbații înjurau pentru că mașinile erau atât de greoaie, pe urmă își dădeau seama că au uitat să slăbească frâna și se grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mâna și fiecare se ducea la ale lui. Și adulții verificau forța gravitației. Atunci se făceau țăndări sticlele pe asfalt, fiindcă echipa noastră de fotbal câștigase un meci. Sau era Anul Nou. Domnul Petrea de la scara B, cel cu piciorul greoi, pe care îl ridica într-un fel caraghios când mergea, era foarte harnic la treburi din astea. Când arunca sticle în stradă, putea să însemne și că fiul lui iar lăsase însărcinată o femeie. Eu în nici un caz nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un pahar cu apă, iar eu ripostez, nu am timp să mă îngrijesc și de tine acum, Noga este în întârziere, la fel și eu, iar el încearcă să stea în șezut, îl văd zvârcolindu-se în pat cu mișcări greoaie, îi tremură brațele bronzate, fața i se înroșește din pricina efortului și a jenei și șoptește, Naama, nu mă pot ridica. Ea a auzit imediat, într-o clipă era din nou lângă pat, cu peria de păr într-o mână, întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să dorm, Noam, nu mai am putere, iar eu mă înmoi imediat, nu este supărat pe mine, este pur și simplu obosit, și îmi pun capul pe umărul lui, dragul meu Udi, dormi, sunt aici cu tine, iar respirația lui greoaie și egală îmi acoperă cuvintele, se mai aude doar un oftat amar, ca plânsetul unui pui de pisică abandonat în ploaie noaptea, însă nu din gura lui, ci de pe buzele frumoase ale tânărului prizonier, amândoi dorm, ca doi frați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu te mai teme de schimbări, ele ne șlefuiesc, așa cum valurile șlefuiesc pietrele, încearcă, pentru că nu ai altă cale, și iat-o pe Noga ieșind, pleoapele îi sunt umflate, sunt sigură că a plâns în baie, îi urmăresc încordată mișcările greoaie, târâie ghiozdanul, se acoperă cu tricoul uriaș, iar eu îi spun, ca în fiecare dimineață, Noghi, schimbă-ți tricoul, nu poți merge așa, e ridicol, dar ea protestează, sigur că pot, apoi îi explică doctoriței, mă îmbrac numai cu tricourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apropie de mine, astăzi mergem la maternitate, iar eu, desigur, uitasem, de mai multe ori le luam și pe fete să vadă sălile de naștere, pruncii abia născuți, așa cum ducem copiii la grădina zoologică, iar ele se învârt pe acolo greoaie și triste, frecându-și burțile rotunde și transparente în timp ce încearcă să facă legătura între pruncii aceia inocenți și lupta mizerabilă care se dă înăuntrul lor. Cum a fost ieri cu Eti, mă întrebă ea, privirea ei albastră, curată flutură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și gulerul de pene de pe gît, privi jos, unde păsĂrile Împușcate continuau să se zbată. Pasărea care privea În jos de pe creanga de salcie era frumoasă, durdulie, greoaie și arăta ca o proastă, cum stătea așa, cu capul aplecat; cînd Nick Își ridică Încet carabina, soră-sa șopti: — Nu, Nickie. Te rog, nu trage. Avem destule. — Bine. Vrei să tragi tu? — O, nu, Nickie. Nu. Nick se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
reflector mare, spațiu generos pentru bagaje și avea o culoare nisipie. La cinci jumate părĂseau hotelul, după ce făcuseră mai multe cumpărĂturi, și portarul le Îndesa bagajele În spatele mașini. CĂldura era Încă ucigătoare. Roger, care transpira din plin În uniforma sa greoaie, la fel de potrivită pentru o vară În preajma tropicelor ca o pereche de pantaloni scurți Într-o iarnă din Labrador, Îi lăsĂ un bacșiș portarului, după care se urcă În mașină și porniră de-a lungul bulevardului Biscayne, după care făcură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acum, că lumina scădea și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele pe ele, scrâșnitoare și fetide de bale uleioase. În acea expoziție, pe care Începeam s-o găsesc imundă, de organe genitale Diesel, de vaginuri cu turbină, de gâtlejuri anorganice care la vremea lor au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe Avicenna, nu sunt ignoranți ca europenii, cum să poți rămâne timp de două secole expus unei culturi tolerante, mistice și totuși libertine fără să cedezi ispitelor ei, mai ales când ai putința s-o compari cu cultura occidentală, necioplită, greoaie, barbară și germanică? Până ce, În 1244, se petrece căderea ultimă și definitivă a Ierusalimului; războiul, Început cu o sută cincizeci de ani În urmă, e pierdut, creștinii vor trebui să Înceteze să-și mai poarte armele pe o câmpie destinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dus până în bucătărie să caut niște pălincă și să spăl un pahar. N-am apucat să termin treaba: pe lângă mine a trecut în mare viteză nea Fane înjurând și ținându-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
malițios. Mecanismul alegerii... Înțelegem! Exact! i-o taie Bursucul. Să nu mai pierdem vremea. Să pătrundem! Continuăm in situ, dacă vreți, captivanta noastră conversație. Cheia mânuită de Avocat se afundă scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar ușa greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm Arhanghelul. Nu va fi nevoie. Își făcuseră loc, pe rând, nerăbdători
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cine să le mai ție minte pe toate! Dar să știți, oameni buni, că boierii nu poftesc să vândă la oameni moșiile, că dacă or avea și oamenii pământul lor, cine să mai muncească boierescul? Cuvintele bătrânului împînziră o tăcere greoaie. Se auzeau de afară tropotele jucătorilor, scârțâitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. După un răstimp apoi răsună, de la tejghea, strigătul cârciumarului către un ajutor duminical, băiat mare și prostănac: ― Băă, n-auzi?... O jumătate pentru Serafim Mogoș
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se putea să nu treacă prefectul pe la boierul bătrân cu care e vechi prieten. Lămurirea nu curmă agitația, ci mai mult o spori: ce-o fi punând la cale prefectul cu boierul Miron? Peste un sfert de oră trăsura greoaie și voluminoasă a prefecturii oprea în mijlocul țăranilor. Lângă prefectul Boerescu ședea în fund Miron Iuga, iar pe scăunel, în fața lor, căpitanul de jandarmi Tiberiu Corbuleanu, cu o mustață țanțoșă pe o figură brună, lătăreață. ― Noroc, băieți, bine v-am găsit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]