941 matches
-
au fost amar - amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toat-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niște nebuni Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. Sunt nențelese literele vremii Oricât ai adânci semnul lor șters? Suntem plecați sub greul anatemii De-a nu afla nimic în vecinic mers? {EminescuOpIV 377} Suntem numai spre-a da viață problemei, S-o deslegăm nu-i chip în univers? Și orice loc și orice timp, ori unde, Aceleași vecinice-ntrebări ascunde? {EminescuOpIV 378
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
știi ce e dezgustul. ― Ba știu. ― Tăcerea grea, ca o draperie îmbibată de umezeală și tu care trebuie să dai un răspuns. Ce vei zice? "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an al vieții mele..." Până aici e ușor. Dar greul abia urmează. Primele vorbe pe care le vei rosti îți pot fi fatale... O asemenea experiență nu poate fi imaginată. Toți cei care mă învinuiesc de "lașitate" vorbesc în necunoștință de cauză, crede-mă. ― În privința asta te cred. Știu că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Pe el îl încântă toată treaba asta. — Lurch? A, e ajutorul de tâmplar, nu? Mă bate gândul să-i cer lui Bez să mi-l vândă. — Păi, dacă se descurcă atât de bine încât îl lași pe el să ducă greul, în timp ce tu îți petreci după-amiezele în pat, cu mine, sunt întru totul de acord. Poți să-l eliberezi când ajungi bogată și faimoasă. — Exact. Lui Hugo nu era nevoie să-i fac o schemă ca să se prindă. Era o ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
moderatorii care i-au adus pe israelieni și pe palestinieni în acest punct. Nu la politicienii de prim rang, secretarii de stat sau miniștrii care au intrat în scenă în ultima clipă, ci la negociatorii din umbră, cei care duc greul de luni sau chiar de ani de zile. Se gândi la frustrarea și la neliniștea lor. „Bieții nenorociți.“ E aproape 9 și 15 minute pe Coasta de Est... Hei, mă uitam la asta! —Nu ai timp. Ca și cum ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
domnule! V-ar plăcea să fiți îngropat... așa? ARTUR (Îmbufnat.): Ce-mi pasă mie cum voi fi îngropat? GARDIANUL: Dar îmi pasă mie, pentru că tot eu vă îngrop... ARTUR (Înduioșat.): Dumneata? Dumneata le faci aici pe toate? GARDIANUL (Bravând.): Tot greul cade asupra inferiorilor. ARTUR (Cu afecțiune și compasiune.): Îmi pare rău... îmi pare sincer rău... Te rog să mă ierți pentru purtarea de adineaori. GARDIANUL: Nu face nimic. ARTUR: N-o să se mai întâmple... GARDIANUL: Bineînțeles. ARTUR (Discret.): Totuși... unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
depărtare murmură valea adâncă, Numai pe păreții netezi ai stîncimii îndelunge (185) Ei arunc umbre gheboase, uriașe, negre, lunge, Ce în șiruri tupilate după ei se mișcă, pare. Noaptea - ntinde măreția-i, lunca doarme, lunca moare, Și călcând încet cu greul lor s-apropie-n tăcere. Ei ajung la poarta mare ferecată cu putere, (190) Ce nu-i om s-o poată trece. Dar Călin suit pe zid: Hai veniți, smeilor, zice, poarta nu pot s-o deschid, Dară unul câte unul v-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Scrisul - acesta era acum cel mai puternic Istorisiri nesănătoase fericirii 105 imperativ al său, care reprezenta limpede un statut aparte în viața lui și cu care dorea cel mai mult să se avânte către viață. Iar el voia să înfrunte greul și sudoarea multă, pe care orice ocupație de felul acesta le presupune, cu brațele deschise larg, căci să o iei pe căile lăturalnice și josnice, pe care o iau mereu fie cei prea becisnici, fie cei prea șireți, pentru Osvald
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
execută” sau că trebuia să fii cel puțin familiarizat și cu faimoasele dictoane ale înțeleptului V.I. Lenin: Dacă nu știi, îți arătăm; dacă nu poți, te ajutăm și dacă nu vrei, te obligăm. Câtă înțelepciune! Ca să nu duc eu tot greul, directorul, exagerat de binevoitor, îmi dăduse și un ajutor: pe scumpa lui soție Iozefina, funcționară la Primărie, capabilă să facă tot posibilul ca măcar să-mi dactilografieze manuscrisul. Cred că nici nu aș fi rezistat altfel. Uram scrisul la mașină. Îmi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
soare, odihnit și strălucitor, a renăscut la stânga lor, iluminând identicul peisaj cu uriașe femei goale. Și-au făcut rugăciunile cu fața spre Mecca și au cercetat din nou zarea: — Cât mai e? — Mâine o să ajungem la pustiu... Atunci o să înceapă greul. De unde știi asta? Targuí-ul nu avea un răspuns. Era ca atunci când prevestea când va veni furtuna sau când va crește temperatura până la limite de nesuportat. Era ca atunci când presimțea turma de antilope în spatele unei dune sau străbătea fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
uriaș și o dorință disperată de a muri. De-a lungul întregii zile m-am gândit să mă arunc în apă și să termin o dată pentru totdeauna, dar cum soarele bătea cu putere, iar marea era liniștită, am înțeles că greul trecuse și că vânturile și curenții mă purtau din nou către nord, si am hotărât să mă întorc, cu orice preț, în Bora Bora. Tapú Tetuanúi fu cel care întreba, arătând de jur împrejur: —Dar cum? Cum poate un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el, indivizibil ca Însăși umbra lui, statornic pînă-n ultima clipă - un prieten apropiat, sincer, devotat, bun cum nu mai poate fi altul, care rămîne alături de noi În toate Înfruntările, poartă tot greul a ceea ce bem, mîncăm și al conflictelor noastre brutale, intră o dată cu noi pe fiece ușă, se prăbușește o dată cu noi pe fiece treaptă și Îl găsim Într-o zi din nou În fața noastră - așa cum un nebun ar putea redescoperi lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Peregrin printre amintiri, în 101 poeme - Florentin Popescu Nehotărât între visul de a zbura și rămânerea în spațiul patriarhal (să vrei o zare să ajungi mereu / și-o viațăntreagă să-ți cioplești la vis / și-nvins să te întorci cu greu / când vântu-n pânze ți-e deplin închis), de unde i-au pornit pașii în lume, Florentin Popescu aduce, în volumul antologie 101 poeme - Editura Biodova, București, 2011 -, cuprinzând scrieri publicate între 1970 și 1988, un imaginar artistic prin care se profilează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prigoană, viforniță după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la rug” generația
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de ape, un timp ce l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și pururea vie în Hristos și dreapta cauză pentru care el a pătimit, mulțumește Cerului pentru tot ce i-a dăruit, ani mulți de viață și virtuți în zbuciumul atâtor oprimări și silnicii. Dar el nu a fost biruit de greul lor. Azi, pe patul bătrâneților și a unei boli grele, așteaptă ziua și ceasul din urmă în speranța mântuirii întru Hristos Dumnezeu! Amin! VEȘNIC OSÂNDIȚI „Ne-au stins atâtea daruri cu anii lor frumoși Avânturile toate ne-au îngropat pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam un cer senin și un țărm cu raze, zări și zile înstelate. Vrăjit de acest vis ardea în pieptul meu dorul urcușului tot mai sus, chemare cerească. Acum, împovărat de greul anilor mulți și ostenit, nu mai pot surâde revărsărilor sufletești de altădată și privesc înapoi. Decepție-o lume infamă care bate din palme, urlă și așteaptă. Forța idealului creștin s-a alterat de mult și speranțele luptei noastre gem neîmplinite
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim martirajul. El ne apropie de Dumnezeu, lumină veșnică. „Toți tinerii din țara aceasta să știe că urmând calea credinței martirilor, vor birui și vor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
gaură de fată mare i se va tăia scărbavnicul mădular întru veșnica lui nefolosință,, Aceasta era pedeapsa ce se aplica vinovatului, desigur, dacă nu era boier! Așa a fost în Țara Românească, ca și pretutindeni în lumea asta. Femeile duceau greul și în cazul năvălirii sau trecerii turcilor, tătarilor, ungurilor, leșilor, rușilor și altor năvălitori. Sunt legi care trebuie respectate de cei de rând, majoritatea... fiindcă înțelepții pământului le fac numai pentru folosul lor. Exista și există un mic grup de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu s-a oprit la punct. A pus în loc două puncte explicative, apoi le-a înlocuit cu punct și virgulă (acestea cer completări, variante), în fine, s-a oprit la trei puncte de suspensie, situație în care se lasă tot greul pe tăcerea ce urmează cuvintelor. Nemulțumit, s-a lansat într-o analiză așa-zis „stilistică” ce ar trebui să-i ofere răspuns la incertitudini și - de ce nu? - revelații liniștitoare. După Domnul R., „nu știu” ascunde un știu, nemărturisit tocmai pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce a făcut pe țăran să se opună și să mănânce bătaie, simț ce îndeamnă omul în chip natural la adăvăseală pentru zile negre, a fost socotit un „rău social” care „naște monștri”! Generația mea a dus în spate tot greul creării bazei materiale a orânduirii care să asigure „fiecăruia după nevoi”, dar până la vremea aceea am fost puși la porție! Supuși unei presiuni ideologice prin învățământ obligatoriu fără precedent, care arunca la coșul de gunoi credințele „mistice”, ce asigurau omului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
cu nemții, viața lui nu a fost prea aspră, însă, cu trecerea timpului, greutățile au început să apară. Nemții nu au stat mult, ei și-au continuat drumul lor vijelios spre Basarabia. Abia după ce au ajuns dincolo de Nistru a început greul și pierderile de vieți omenești de ambele tabere și jalea cu adevărat. Au venit vești că cutare a murit, ba că altul a dispărut sau că a fost luat prizonier și tristețea a devenit tot mai apăsătoare. Petrache al lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de tată la fragedă vârstă de doar nouă ani, a crescut numai cu mamă și sub protecția unchilor după tată, mai precis a lui Petrache și a lui Sava, ajutat de mătușa lui Maria, zis Cociocoaia. Astfel, Lucache a cunoscut greul de mic copil, fiind obligat să muncească. Ajuns de acum și el flăcău, semăna la statură leit cu tatăl lui, adică cu Dumitru B....ă, bărbat înalt la peste doi metri, având laba piciorului pe măsura înălțimii, că rar se
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că nu se înșală, a raportat locotenentului. Bine, Toadere. Din nou ni se confirmă că acolo este un observator de zi, care noaptea se retrage. Când toți cercetașii au fost prezenți, locotenentul a deschis vorba: Abia din această clipă începe greul. Suntem în prima misiune și s-a nimerit să fie foarte complicată. De aici, urmând firul pârâului, trebuie să ajungem în nordul gării. Asta înseamnă în spatele inamicului. Sergent Cicoare, vei pleca înainte. În caz că dai de inamic, vă orpiți fără a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
al ei și își spunea: „Uite că i-au ieșit fire de păr alb pe la tâmple. 94 Privirea îi mai aspră, iar cuta dintre sprâncene i s-o adâncit. Parcă nu mai este cel care o plecat în concentrare, iar greul milităriei și al războiului l-o făcut și mai tăcut. Și tare suferă pentru că nu mai este ca înainte, mândru și neînfricat”... Toaibă, auzindu-i parcă gândurile, i-a răspuns, tot în gând: „De-amu’ n-oi mai fi cel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să se gândească că va fi ultima misiune de cercetare la care aveam să iau parte? Cum s-a întâmplat, Toadere? Nici nu vreau să-mi aduc aminte de noaptea ceea... Că am fost rănit - asta se mai întâmplă - dar greul a început când pe drumul spre liniile noastre, pentru a ajunge la un post de prim-ajutor... Norocul meu a fost că lângă mine s-a aflat Trestie... Doamne, ce suflet de om! De nu era el, îmi rămâneau oasele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]