2,649 matches
-
zic bunului simț), tot vom constata că este de preferat să admirăm un verde natural în jurul nostru decât o imensitate de gri. Dacă Dumnezeu ar fi considerat că natura din jurul nostru ar fi trebuit să fie colorată în nuanțe de gri, poate că astăzi am fi văzut totul în alb-negru și nu în culori. Chiar și așa, în vremurile actuale, când viața fiecăruia dintre noi devine din ce în ce mai anostă și “mai gri”, doar prin acțiunile lor stupide, unii oameni aduc această culoare
TĂIEREA COPACILOR, UN NOU SPORT NAŢIONAL de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372446_a_373775]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NINSOAREA DIN NOI Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ninge cu tristețe, ninge cu tăceri, Prin zăpezi și griuri rătăcesc dureri, Palide speranțe încolțesc în gând Urme de iubire în altare-arzând. Sar scântei de suflet, zborul le e frânt, Ploi de neputințe caută pământ, Scânteiază dorul,vise-abandonate, Uneori mai ninge cu singurătate. Ne sufocă zilnic ucigând dorința, Cheile-s
NINSOAREA DIN NOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372827_a_374156]
-
pământ. Mă-ntreb, deși nu-i nimic mistic, dacă nu mâna zeilor se joacă artistic. Zeii cei mânioși pe sărmana natură, ce se joacă cu degetele pe claviatură. Apoi, după un moment scurt de respiro natura-și deschide al ei gri sombrero, zgomote răsunătoare asurzesc peisajul și ea tresare, să nu-și strice machiajul. Se-aude al tunetului sunet înfiorător ce-ncremenește totul c-un moft devorator. Nu mai există scăpare din urgia naturii până ultimul ecou aduce liniștea uitării. O
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
tăvălit pe pământ.Mă-ntreb, deși nu-i nimic mistic,dacă nu mâna zeilor se joacă artistic.Zeii cei mânioși pe sărmana natură,ce se joacă cu degetele pe claviatură.Apoi, după un moment scurt de respironatura-și deschide al ei gri sombrero,zgomote răsunătoare asurzesc peisajulși ea tresare, să nu-și strice machiajul.Se-aude al tunetului sunet înfiorătorce-ncremenește totul c-un moft devorator.Nu mai există scăpare din urgia naturiipână ultimul ecou aduce liniștea uitării.O liniște-aparentă, căci ploaia-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
banal. Amintirile mele s-au născut întotdeauna toamna și poartă în ele imaginea unei florărese ce vindea la intrarea în Grădina Icoanei, crizanteme și tufănele smălțuite în culori tari și reci, în timp ce frigul mirosea a mere, a ocru, teracot, ambră, gri, roșu închis și verde. Toamna, sub cerul limpede, fără pigmentul de albastru intens, care vara îl făcea să pară de sineală, casele ce înconjurau acest parc îmi dădeau impresia de mobilă scumpă, de artă, scoasă în stradă, pentru ca oricine dorește
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
ce-n dorul lui se înfiripă Din valurile de simțire, ce pline-s de tumult Din ochii mamei, ce vântul îi pătrund: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din glasul pruncul ce strigă vieții Din firul ierbii, prins de griul ceții, Din vârful muntelui, cu stâncile-i abrupte Din stropii ploii cu marame rupte, Din crinul cel cules în palmă, Din bunătatea cea de pus la rană: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din versul scris adesea cu sudoare
DIN NOI .. CE MAI RĂMÂNE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344958_a_346287]
-
și o ultimă rază răzleață aurește albumul de fotografii aflat pe noptieră. De pe coperta lui ovală, o femeie din epoca victoriană contemplă șalul de mătase chihlimbarie, aruncat pe spătarul vechiului fotoliu tapisat cu catifea verde. Femeia are ochi de un gri spălăcit, profil nostalgic și umeri de porțelan, ce par transparenți în decolteul rochiei de culoarea aburului. Ceasul de pe măsuța rotundă ticăie în cadență și orhideele din vază respiră calm, în liniștea din jur. Un telefon se aude sunând. Perdelele de
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
plai, până am dat de o poiană largă, unde am urcat până la o casă chiar pe vârful muntelui. Acolo locuia Moisiuc. Când l-am văzut, m-a luat frica. Moșul era înalt, ca un hrib uriaș, cu o pălărie mare, gri, pe cap, cu mustăți lungi îndreptate în jos peste marginile gurii. - Ei, ce-ai adus acolo? Cine te-a trimis? tună Moisiuc cu vorbele momfăite pe sub mustăți. - M-a trimis tata să vă rog, să dați alt roi - Da ăsta
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
să rămâi?" l-a întrebat. "Am venit să plec." i-a răspuns prompt Profesorul Tohăneanu. Când au ajuns pe strada Vasile Pârvan, cocenii de cucuruz uscați și Bega mâloasă după o secetă prelungită au șocat privirea tânărului Profesor. Clădirea comunistă, gri, de numai trei etaje era camuflată de lanul de cucuruz în degradare. "I se și spune Sorbona din cucuruz" încercă să închege o conversație Achim Dragomir. "Dar ce-i cu apa asta puturoasă??" "E râul Bega", îi răspunse scurt, cu
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SUFLETUL MEU, DOAMNE... Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În lumea asta verde, albastră, gri cel mai greu din toate e să fii... ce-ai fost cândva. Oricât te-ai amăgi că sufletu-i etern, scăpat de riduri și de moarte, îl simți în tine tot mai trist și mai plin de lacrimi. Parcă de
SUFLETUL MEU, DOAMNE... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347301_a_348630]
-
rup în bucățele inimași ți-o arunc în ochipoate așadupă ceasul al doisprezeceleate trezești și tusă-mi faci cu mâna...... VI. SUFLETUL MEU, DOAMNE..., de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1123 din 27 ianuarie 2014. În lumea asta verde, albastră, gri cel mai greu din toate e să fii... ce-ai fost cândva. Oricât te-ai amăgi că sufletu-i etern, scăpat de riduri și de moarte, îl simți în tine tot mai trist și mai plin de lacrimi. Parcă de
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
mine) Aici este, nu a plecat. Mă caut în buzunare, dezbrăcat. Tot cu mine, nu mai știu de când; Nu vrei să pleci? De ce ești rotund? Cercul de piedici pe care mi le pun (de ce nu sunt capabil să dorm în gri?) Insistă pentru că sunt...stăpân. (ei aparent se numesc vii) Nu am mijloc de transport, Am dreapta sau stânga, Dar nu ajung la pedale. Arată-mi orașele, arată-mi întruna. Așa, joacă-te cu rădăcinile mele, În curând vei rămâne fără
SCORMONESC ÎN EU de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347443_a_348772]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DE TOAMNĂ ȘI DE ȚARĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 659 din 20 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Cade toamna și mânjește Cer, pământ și apă-n griul Morții care prevestește Disperarea și pustiul... Frânge toamna lumea-n două: Viață-moarte, frunză-cruce... Cine să mai știe, nouă, Ce nenorociri ne-aduce?!... Sfarmă toamna-n coji lumina, Lumea-n beznă e o groapă Învelită de cortina Nictitantă ca o pleoapă
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
doare Ca o voce fără voce Când privighetoarea moare De al toamnei cioc feroce... Rupe toamna satul, crângul, Crapă munților povara, Și românu-l rupe, plângu-l!, Rupe-n hălci de țară țara... Cade toamna și mânjește Cer, pământ și apă-n griul Morții care prevestește Disperarea și pustiul... http://www.youtube.com/watch?v=RO6K 5CZhAI Referință Bibliografică: De toamnă și de țară / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 659, Anul II, 20 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
maschează sub forme pe care numai un inițiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualității, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârșitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înțeles al existenței, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor și a omului. Iubirea a
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
mai mare efort, străduința va crește dorința numită pornire din inimă, iar fiindul va dori să primească împlinire pentru deficiența sa. Picasso a îmbinat figurile, obiectele și spațiul într-un fel de grilă, paleta fiind limitată la ocru, marouri și griuri monocrome. Includerea elementelor abstracte și reprezentaționale în același tablou l-a făcut pe artist să reexamineze ce însemnau elementele bidimensionale, cum ar, de exemplu, literele de ziar. Pictorul trăia, de altfel, în creațiile lui, într-o lume ce nu aparținea
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
maschează sub forme pe care numai un inițiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualității, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârșitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înțeles al existenței, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor și a omului. A cutezat
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
Etrius credea să fuge de minute bune. Totuși, nu se simțea obosit. Anii de antrenament excesiv au făcut din el o mașină de luptă redutabilă, capabilă să susțină mult efort. I se păru că vede în fața lui ceva maro în griul predominant al pietrei. Da! Era ușa. Dragonul gonea în spatele lui. Etrius se gândi că ușa era prea mică, dragonul nu putea trece de ea. Etrius fugi mai repede și când ajunse în fața ușii își împreună mâinile și strânse cartea la
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
că a fost începutul civilizației. Azi n-am pălmuit pe nimeni, da' am înjurat ceva... Mâine mai puțin și tot așa, în 7 zile deloc. Sper. Cu excepția lui Gică care face numai prostii. Da' îl iubesc tare pe dobermanul asta gri urât!". (Nataniel) O ENCICLOPEDIE ȘI UN PRIETEN "Am ieșit la curățenia de primăvară din fața blocului. N-am făcut-o niciodată, desi îmi lăsau biletele, sunau și mă apostrofau mereu. Azi am ieșit! Pe unii vecini constat că nu-i cunosc
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MIRESMELE Autor: Chiricea Ciprian Ionuț Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Miresmele În a Elizeelor câmpii.. A deschis o floare ochii.... Vântul blând cu păpădii.... Dus-a omătul alb spre gri... Inimi mici ce ies la soare.. Totu-i transformat în boare.. Miresmele au umplut văzduhul... Triluri lungi melodioase se-aud.. Albinuța harnică zumzăie prin flori.. Văzduhu-i plin de cei cocori.. Petalele cu ochi de primăvară... Covorul ierbii încolțite... Primăvara vine
MIRESMELE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376954_a_378283]
-
14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Copacii gem sub apăsări de vânturi, Răsuflet greu de iarnă uricioasă Ce vede că apare-n noi veșmânturi, O vreme pentru toți mai prietenoasă. Deși i-e rudă noua primăvară, Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară, În verde peste albele-i cojoace. Și-atunci a-ngrămadit pe prispă norii, În tonuri triste, ca o-ntunecare, Umbrindu-i primăverii obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. C-un ultim
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377830_a_379159]
-
tine ca un dar e ca o naștere-renaștere mereu într-un punct anume al răscrucilor în care ajungi știu. nu vei fi acuzat de oameni pentru diabetul pe fond de stres generat în fond de propriile renunțări la alb-negru mult gri îndulcit cu iluzii și optica orbului uitat în parc fără baston scrie liniștit. mă ascund în alt punct învăț gravura fără inserții ascult ecoul acuzațiilor într-un proces al propriei creșteri sau căderi între adaosuri și absențe Anne Marie Bejliu
ÎNTRE ADAOSURI ŞI ABSENŢE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377883_a_379212]
-
face pomenirea de an , si stâlpul, si toate cele.... -Rămâneți cu bine, oameni buni..., se auzea vocea stinsa a femeii, ca un ecou din altă lume. -Rămâneți cu bine..... .... Privea în sus, după o urmă de soare. Dar cerul era gri, de toamnă târzie și rece. Deodată, o oboseală grea îi apasă pe umeri, pe brațe, pe piciore,pe suflet ... Vroia să stea jos, să nu se mai ridice, să nu mai audă, să nu mai vadă... Puterile parcă o părăseau
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
obsesiva, deveniseră banale și chiar naive, dar le spunea cu o tărie aproape inexplicabilă: “ tot răsare soarele, până la urmă!” De data asta pașii îi erau grei. Umerii plecați. Ochii nu mai vedeau decât pietrele din caldarâm,într-o amestecătura de griuri . Lumină caldă al începului de vară parcă o ardea în spate cu prea multă putere . Cînd ceață de pe ochi s-a mai risipit în minte i-au răsunat doar cuvintele doctorului : “.....singura soluție este operația !...alte alternative....după! și apoi
LICURICII de MIRELA PENU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377942_a_379271]
-
-n închipuiri. Dacă plâng, simt că trăiesc, dacă râd, simt că plutesc, dar sunt ca cerul din care cad picuri înstelate, ca cerul care plânge cu soare, care plânge razele de lună, care găzduiește norii și albi și negri și gri ... Sunt o pânză albă pe un șevalet pe care poate picta oricine dorințe pastelate, reci sau vreo mixtură și mă poate cutremura în si minor, în ecouri prelungi ... Când iubești, viața poate fi atât de frumoasă! Mangalia, 27.01.2016
CÂND CUVINTELE SE TERMINĂ ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378039_a_379368]