1,072 matches
-
se ocupau de „vaporizarea” evreilor din partidele comuniste -, ei refuzau un fost om de dreapta cu potențial de influență intelectuală, nu voiau să contribuie la afirmarea internațională a unuia dintre posibilii lor inamici (sau, pentru a folosi termenul comunist clasic, „gropari”). Ajuns în Statele Unite la jumătatea anilor ’50, Eliade a avut timp să-și construiască o nouă identitate: savantul puțin distrat, oarecum passé; omul afabil, chiar generos, poate ușor ridicol; esticul genial, care putea în fond avea unele bizarerii, chiar unele
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de marea mutație de mentalități, începând să difuzeze programe speciale pentru tineret, practic apolitice, mergând până la emisiuni de educație sexuală, modă, jazz și muzică pop. Tinerii est-europeni născuți în lumea comunismului de stat, cei care aveau să devină până la urmă „groparii” ei, mergând în multe cazuri - ca în România anului 1989 - până la sacrificiu, erau atrași spre Occident de „banalitatea binelui” (dacă pot spune astfel, cu un ecou din Hannah Arendt), nu de tragismul confruntării între libertate și tiranie. Nici în Occident
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
își au originile teoriile montajului, care vor guverna cinematograful sovietic până în 1928. Toți marii cineaști sovietici ai anilor ’20, cu excepția lui Protazanov, trecut de 40 de ani, erau de o vârstă cu secolul. Tineri, impetuoși, crezând sincer în comunism ca gropar al țarismului țeapăn și putred și ca întemeietor al unei lumi noi, a mașinilor vii și a oamenilor mai puternici decât mașinile, s-au înscris într-o competiție frenetică pentru a oferi noii orânduiri un nou cinema, care s-o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Bologa. Dar inamicul care mișcă reflectorul, cine e ? În film sunt românii, ceea ce reprezintă o scurtcircuitare masivă a textului lui Rebreanu. Căci, iată unde suntem în prima parte a romanului : — Urâtă țară aveți, muscale ! sare deodată caporalul, întorcându-se spre gropari și uitându-se cu necaz la țăranul care se oprise să răsufle. Auzi ?... Țara... locurile... niet frumos ! Adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stâlcindu-și graiul spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii, nedumerit, cu un zâmbet
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cu efecte epistemice. Faimoase sunt "mâna invizibilă" a pieței pentru care a militat atât de ardent A. Smith, "cușca de fier" a birocrației asupra căreia a avertizat M. Weber, profeția necropolară făcută de K. Marx cum că proletariatul va fi "groparul burgheziei" - al cărei pandant stalinist este la fel de funebra sentință potrivit căreia "țarismul seamănă cu cocoșatul pe care nu-l mai poate îndrepta decât mormântul" (Cursul scurt de istorie a PC bolșevic al US, 1953, p. 131) -, sau formula "vieții ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
perenitatea lui, cu osebire în cazul clasicilor. Opinie întemeiată pe piața capitalistă modernă a culturii, piață centrată pe noutate, singura pusă în valoare. Aplecarea spre mai vechile realizări artistice sînt, cum crede eseistul, de natură socială. Consideră trecerea timpului drept groparul oricărei creații artistice și argumentează: "Desigur, uzura sau moartea valorilor intelectuale sînt fenomene complexe. Gloriile trecute se întunecă și se luminează capricios, și forme vechi de artă pot să reînvie, într-o măsură oarecare, în fantazia artiștilor. La ceilalți, care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
săpau cu pickhamere automate pământul Înghețat din cimitire, Faulques observase că Olvido pășea precaut, ca vânătorii, printre crucile și pietrele peste care se așternea zăpada, fotografiind coșciuge mizere, Întocmite din cutii de ambalaj, picioare aliniate lângă gropi deschise, lopeți de gropari puse grămadă peste bulgări Înghețați de glod negru. Și, când o biată femeie În doliu Îngenunchease În fața unei gropi recent astupate, cu ochii Închiși și Îngânând ceva ca o rugă, Olvido apelase la ajutorul românului ce le servea de interpret
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pătrundă sub pleoapa trasă, iar alta și pătrunsese în nara plină de noroi"), îl înspăimântă pe virtualul sinucigaș, care ajunge să-și regrete intenția necugetată și să-și plângă de milă. Plimbându-se apoi printr-un cimitir, Bizu aude cum groparii glumesc pe seama unui craniu cu dantura intactă și e nevoit să constate că moartea nu-i o soluție, de vreme ce "nici în mormânt oamenii nu-și găsesc liniștea de veci". Dar gândul sinuciderii nu e determinat de cauze exterioare, de ostilitatea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la nimic, domnule căpitan, fac doar ceea ce se nimerește. Ă Tot ca zeii... Ascultă, omule, nu ți se întîmplă să cînți cînd lucrezi la un sicriu? Se spune că Titanii îngînau cîte o melodie cînd tăiau craterele pentru vulcani, iar groparul din piesa de teatru cîntă, cu sapa-n mînă. Tu nu cînți niciodată? Ă Eu să cînt, domnule? Păi, sînt prea nepăsător de felul meu, ca să cînt. Dacă groparul ăla cîntă, o fi pentru că sapa lui nu scoate nici o muzică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Titanii îngînau cîte o melodie cînd tăiau craterele pentru vulcani, iar groparul din piesa de teatru cîntă, cu sapa-n mînă. Tu nu cînți niciodată? Ă Eu să cînt, domnule? Păi, sînt prea nepăsător de felul meu, ca să cînt. Dacă groparul ăla cîntă, o fi pentru că sapa lui nu scoate nici o muzică domnule căpitan. Pe cînd ciocanul meu face o muzică! Ia ascultați! Ă Da, fiindcă izbește într-un capac sonor, iar lucrurile sonore sînt goale pe dinăuntru. Și totuși dulgherule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vă mai amintiți momentul în care, în prezența lui Gorbaciov (venit la București să-l decoreze pe Ceaușescu, dar și, decorîndu-l, să-l lase mortal din brațe), panicatul dictator dîmbovițean s-a împiedicat la urcarea treptelor spre tribună și tot groparul său a fost acela care l-a prins de subsuoară să nu cadă. Parcă i-ar fi șoptit Gorbaciovul: stoi, nu acum, îți zic eu cînd... A fost singura dată cînd am respirat același aer cu Ceaușescu (o, ce riscată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gîfîiala lui de început, monstru e și acum, mai ales acum, uitat aici, blestem industrial orașului-lumină. Rod întîrziat al dezordinii ce afectase, ab ovo, mintea clasicului bărbos, criminal-falimentară în utopia ei destinată fericirii generale. Și însușită, nemestecat, de clasicii descendenți, groparii Rusiei imperiale. Spre nenorocirea unei mari părți a omenirii. Unde ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi făcut de rîs ajuns pe caldarîm, a renunțat. E de observat, nu?, umorul (chiar dacă un pic negru) și de-o parte, și de cealaltă. Nici o reținere însă în relatarea aceluiași Cioran, altădată, privind relația sa de copil cu groparul cimitirului din natalul Rășinari, care-i facilita jocul de fotbal cu... tigvele proaspăt dezgropate. Aici, rîsul filosofului e total: gîlgîit, sufocat, devastator. "Ianus bifrons" reversul inocent. Rîsul Scălîmbului de Ribera (1591-1652), dacă n-ar fi atît de frumos în sine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neașteptate. Vizita lui Gorbaciov la București făcută unui Ceaușescu oricum agonic a stat sub semnul unei împiedicări caraghioase. Nu mai puțin iată istoric premonitorie. Țanțoșul bucureștean nu poate evita împiedicarea în chiar momentul în care-și poftește, pe trepte, propriul gropar moscovit la tribuna discursului. Într-un moment în care noul scenariu european e deja semnat de Moscova și Washington. De care însă ignoranța paranoică a pantofarului n-are cunoștință. Cît îi va trebui unei îndepărtate Cube să-și regăsească paradisul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bună? Costache: Bun, bun, dar, în definitiv, au fost sau nu aleși de popor? Octav: O, Doamne, tata, dacă tot mai crezi că poporul știe ce vrea și ce face, înseamnă că... Costache: Domnule, da i-au votat sau nu! Groparul: Ei și! Costache: Cum ei și?! Groparul: Domnule, i-au votat și gata; i-au votat și i-au uitat; aleșii strigă "la muncă, popor" iar poporul spune "n-aud bine, ce-ai spus?"; aleșii toarnă în difuzoare lapte și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
au fost sau nu aleși de popor? Octav: O, Doamne, tata, dacă tot mai crezi că poporul știe ce vrea și ce face, înseamnă că... Costache: Domnule, da i-au votat sau nu! Groparul: Ei și! Costache: Cum ei și?! Groparul: Domnule, i-au votat și gata; i-au votat și i-au uitat; aleșii strigă "la muncă, popor" iar poporul spune "n-aud bine, ce-ai spus?"; aleșii toarnă în difuzoare lapte și miere iar poporul face din ochi și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
din ochi și spune "mă, ce voce frumoasă are ăsta!" Și la alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și tine, între tine și mama, între noi toți și noi toți, între noi toți și primărie, și biserică, și guvern, și parlament, și președinție... Cam
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și tine, între tine și mama, între noi toți și noi toți, între noi toți și primărie, și biserică, și guvern, și parlament, și președinție... Cam asta înseamnă. Groparul: Ba, capra-i mai moartă decît spui tu... Mai ai o țigară? (ia una și o aprinde); Domnule, un conducător, fie el ministru, parlamentar sau ceva și mai mare... trebuie să-și cîștige un ceva..., nu știu cum să-i spun..., o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
om, ca și tine, dar în același timp să crezi că e, totuși, ceva mai mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu, săracu, n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
chef să vă duceți acasă..., sau la restaurant..., dacă n-o să știți încotro să vă duceți..., să știți că ați plecat pe drumul spre dumneavoastră... Deocamdată, SOMN UȘOR. Cavou bar In memoriam Sfîntului Corneliu Coposu IAȘI aprilie-iunie 1995 Personajele: Octav Groparul Mona Marieta Costache Matei Preotul Dascălul Securistul Femeia în doliu Doctorul Turistul scoțian Nae Țigani (trei care vor juca și rolurile fantomelor) PARTEA ÎNTÎI (Două treimi din scenă sunt separate de a treia printr-un gard de lemn printre ale
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dincoace de gard, un cort, o bancă de felul celor din parcuri; în funcție de desfășurarea jocului, se vor mai aduce în scenă o masă tip camping, un taburet, un scaun de rafie; dincolo de gard, adică în curtea cimitirului, cîțiva copaci nefructiferi -) Groparul: (poate avea în jur de 50-55 de ani, îmbrăcat... ca un gropar, vorbește singur și poartă cu el o sacoșă, fie că are ceva în ea fie că nu; intră prin spărtura din gard și odată ajuns lîngă cort scoate
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în funcție de desfășurarea jocului, se vor mai aduce în scenă o masă tip camping, un taburet, un scaun de rafie; dincolo de gard, adică în curtea cimitirului, cîțiva copaci nefructiferi -) Groparul: (poate avea în jur de 50-55 de ani, îmbrăcat... ca un gropar, vorbește singur și poartă cu el o sacoșă, fie că are ceva în ea fie că nu; intră prin spărtura din gard și odată ajuns lîngă cort scoate cîte ceva din sacoșă și mănîncă) Domnule, ai s-ajungi să n-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
intră prin spărtura din gard și odată ajuns lîngă cort scoate cîte ceva din sacoșă și mănîncă) Domnule, ai s-ajungi să n-ai ce mînca în cimitir...! Țiganii ăștia-s de groaza lumii! Dacă eu, vorba aia, care-s gropar titular, abia apuc să pun mîna pe-oleacă de pomană, atunci ce să mai zici de-un nevoiaș, de-un bătrîn, de-un copil...! De groaza lumii nu altceva! Săracii, stăpînii mortului, nici ei n-apucă să împartă pomenile... să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Trică și Gică... (din cort iese Octav; cu o ținută vestimentară ca a unuia care doarme în cort... se acomodează cu lumina... ) Pot să-ți spun atît; e cam pe la sfîrșitul lunii mai... orele... între dimineață și prînz... Octav: Ziua? Groparul: Habar n-am... Eu nu înțeleg de ce trebuie să știi ziua! Trei... cincisprezece... douăzeci și șapte... marți... vineri... Cu ce-ajută numărătoarea asta! Ia de-aici... un picior de găină... ți l-am păstrat... Hai ia-l și zi bogdaproste
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
peste groapă...! Și, mai ales, de ce se dă vie! Friptă ar fi mai... operativă... mai eficientă... Ha! O iau șefii... cred că o împart cu popii... Treaba lor... Octav: Totuși ce zi e azi? Mi se pare că-i joi. Groparul: Ba eu cred c-ar putea fi luni... Punem pariu? Octav: (după o clipă de concentrare) Nu mai pune, că-i marți... Groparul: De unde știi?! Octav: Nu pot să-ți spun... Groparul: Ei, fie și marți... Păi nu-s mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]