1,078 matches
-
zugrăvirii Infernului pe care îl cunoaște din ilustrații și cărți. Se pare că imaginația lui Bosch nu cunoaște limite. Creaturile sale din Infern sunt niște monștri stranii, dar moderația le face credibile. Inventivitatea metodică, temeinică, a pictorului sporește senzația de grotesc transmisă de operele sale. Șirul torturilor și monștrilor este cumplit și infinit de lung. Scriitorul italian Dino Buzzati spunea: : în Infernul muzicanților, Bosch ne prezintă un șir întreg de torturi. Creaturi dintre cele mai diferite - păsări, iepuri și rozătoare - dau
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
agațe cu toată puterea de existență, de viață. Tocmai din acest motiv viața nu mai poate fi văzută prin aceeași prismă a frumosului, ca înainte. Liniștea sublimă din Dantelăreasa lui Vermeer nu își mai află locul în realitatea războiului. Reprezentarea grotescului este în același timp o glorificare a existenței în orice formă, oricât de coruptă, depravată sau săracă, dar și o reacție de opoziție față de factorii care cauzează corupția, depravarea, sărăcia. Ei prezintă umanității în luptă rezultatele acțiunii lor, „fructele răului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
altă parte a încercat să provoace cititorul să privească războiul din cât mai multe puncte de vedere. Poveștile de război examinează complexitatea urmărilor acestuia, ele devenind prisma emoțiilor noastre cele mai adânci și mai puternice. PREMIUL II Burlescul medieval și grotescul contemporan interferențe culturale Roxana Văduva, clasa a X-a coord. prof. Dorina Apetrei Colegiul Național, Iași Dacă ar fi să se realizeze un tablou în care să se concentreze șaisprezece secole de artă, inițiați fiind de rigoarea Evului Mediu, am
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
justificarea „urâtului” în opera artistică, o „categorie, ipostază estetică reflectând realitatea cu formele ei fantastice, bizare, disproporționate, de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios, ridicol, bizar”. Aparent fără nicio diferență din perspectiva definirii celor două, burlescul și grotescul se suprapun din punct de vedere teoretic. Însă fiecare dintre aceste noțiuni a avut o perioadă de dominare, în funcție de evoluția sau involuția societății, de măsura în care cultura și literatura au putut fi accesibile omului obișnuit. Burlescul medieval conturează ipostaza
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a artei burlești literatură, pictură sau muzică își are proporțiile în funcție de cel căruia i se oferă. Sugestia și nu explicitul este ideea pe care pare să o urmeze, în timp ce omul medieval recunoaște simboluri, le ansamblează și stabilește raportul cu realitatea. Grotescul devine conceptul asociat prezentului, alimentat de abstragerea cunoașterii, se îndreaptă către devalorizarea tradiției. În secolele în care putem vorbi despre evoluția societății, contemporanul este influențat de tot ceea ce înseamnă mass-media, fără a permite interpretări ale informației. Totul este oferit, în timp ce
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cele trei forme ale artei literatură, plastică și muzică -, ființei umane i se ilustrează angoasele, astfel încât acesta se eliberează psihic și se purifică, le cunoaște, ajungând să le înțeleagă. Omul medieval este dominat de obscurantism (teamă, incultură, prejudecăți), metamorfozat în grotescul imagistic, de aceea artiștii încearcă să pună în lumină tot ceea ce se pliază pe defectele umane, teamă, scepticism. Din punct de vedere literar, exemplul elocvent este François Rabelais, cel despre care se spune că a creat literatura franceză. Dacă în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
regăsirii în unul dintre ele. Oamenii sunt atât de ocupați, încât privesc superficial chiar și arta neplastică, mulțumindu-se cu ceea ce aud, cu ceea e frumos în aparență, dar nu are un mesaj. Raportându-ne la ceea ce reprezintă într-adevăr grotescul în muzica existentă astăzi, putem oferi ca exemplu o formație de „death metal” cu începuturile în 1983 - Necrophagya. Derivat din două cuvinte grecești substantivul „nekron” (cadavru) și “phagein” (a mânca) numele în traducere înseamnă mai mult decât kitsch-ul care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
au dreptul la analize din perspectiva unor principii estetice proprii, de regulă moștenite odată cu deprinderile de exprimare prin intermediul unui anume tip de expresie artistică. Sensibilitatea și creativitatea artiștilor vor fi puse în slujba exprimării Adevărului, Binelui, Frumosului, Comicului, Tragicului sau Grotescului - adică a modului în care percep viața pământeană sau din Lumea de Dincolo. Problema esteticii folclorului a constituit subiectul a numeroase dispute teoretice. Ovidiu Bârlea, încercând să definească principalele orientări a concluzionat: „încercarea de a se apropia de jaloanele esteticii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
formule artistice accesibile receptorului obișnuit. Înțelegerea evoluției, a transformărilor succesive manifestate în arta populară ne obligă să reconsiderăm rolul său în influența pe care o manifestă asupra omului, indiferent de poziția sa în ecuația actului de creație (receptor sau artist). Grotescul, urâtul nu se abat de la aceste reguli, acționând ca instrumente de reglare a conduitelor și relațiilor din cadrul comunităților care generau spectacolele sau basmele populare. În aceste forme de creație, categoriile estetice amintite vin să așeze în fața publicului oglinzi ce supradimensionează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ar fi transferat departe de spațiul cotidian. Formele prind contur prin respectarea regulilor generale care implică, în egală măsură, principii practice și mitice, deopotrivă. Astfel, materialele utilizate, îmbinarea culorilor sau liniile contururilor sunt alese conform canoanelor tradiționale care impun asocierea grotescului cu stilizarea, esențializarea și hiperbolizarea. Creatorul măștii alege acele elemente esențiale pentru a sublinia caracteristicile personajului reprezentat, le supune propriei viziuni dar le și adaptează putinței de înțelegere a semenilor; o formă sau un mesaj mult prea încifrat ar îndepărta
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fetei care doarme, șade ghemuit un monstru. Goya a reușit să exprime cel mai bine spaimele, coșmarurile omenirii. Chiar dacă tema, punctul lui de plecare era, în general, satira socială sau politică, el trece de foarte multe ori dincolo de satira obișnuită, grotescul monstruos, cutremurător al personajelor și scenelor nu e cel al unor simple caricaturi. Își tratează privitorii fără "delicatețe" cu o anume brutalitate, nemenajandu-le deloc sensibilitatea, ci punându-le în față întreaga oroare: pe uriașul reprezentând pe Saturn devorându și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
omenesc capabil sa cucerească sensurile supreme ale existenței . îmbinarea diverselor episoade si a elementelor ce alcătuiesc acele mistere medievale pun in evidență varietatea debitului epic, detașând uneori în prim-plan tablouri lirice cu inflexiuni de tragic, ironie și umor până la grotesc. Versurile sunt perfect adaptate la imagine, la colorit sau la simpla evocare a trecutului. Cuplul Mefisto-Faust Figura goetheană a lui Mefisto nu mai sperie. Copitele, coada și coarnele i-au dispărut Diavolului, iar în schimbul acestora apar travestiurile precum atunci cand diavolul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
vremea aceea (anii 1961-1972), n-am știință! Fapt este că în România e loc pentru toți pământenii sălășluind aici de veacuri. V.P.: Unii politicieni români (mulți dintre ei semidocți) nu dau doi bani pe scriitori, nu-i interesează cultura. Ilogismul, grotescul acestei situații: când ajung la pușcărie, domnii politiceni se apucă de scris, devin scriitori. Cum comentați cinismul lor, această supremă lipsă de scrupule? Sau cum naiba s-o mai numim? C.C.: La rândul lor, scriitori demni de acest nume, adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de la Chișinău foloseau semne infantile: furnica, rândunica... Partidele respective au sfârșit în ridicol. Semnul magic trebuie să fie puternic pentru a induce forță alegătorilor, dar și alesului. Electoratul trebuie flatat, gâdilat cu insistență. Senzația trebuie să fie puternică, vecină cu grotescul. “Eu știu că mă minți. Minte-mă, dar minte-mă frumos!” De aceea, minciuna trebuie să fie solidă, clară, evidentă, salutară, să zdrobească subconștientul prin imagine. Partidul Edinaia Rossia (Rusia Unită) a folosit un urs, animal care semnifică puterea Rusiei
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
neagră, infernală, despre lumea lui Caragiale. E cea a lui Mircea Iorgulescu, din Marea trăncăneală eseu despre lumea lui Caragiale sau cea rezultată din filmul De ce trag clopotele, Mitică?, al lui Lucian Pintilie, în care se merge pe identificarea dintre grotescul lumii caragialiene și grotescul lumii comuniste. Nu întâmplător și filmul lui Pintilie și eseul lui Iorgulescu au fost interzise. E o viziune de identificare. Ei bine, Steinhardt e pe o viziune de contradicție, dar o viziune în care lumea lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lui Caragiale. E cea a lui Mircea Iorgulescu, din Marea trăncăneală eseu despre lumea lui Caragiale sau cea rezultată din filmul De ce trag clopotele, Mitică?, al lui Lucian Pintilie, în care se merge pe identificarea dintre grotescul lumii caragialiene și grotescul lumii comuniste. Nu întâmplător și filmul lui Pintilie și eseul lui Iorgulescu au fost interzise. E o viziune de identificare. Ei bine, Steinhardt e pe o viziune de contradicție, dar o viziune în care lumea lui Caragiale, așa cum este ea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
dar ele vorbesc despre un univers claustrant, lipsit de dumnezeire, de ideal, despre încătușare și decădere (Flautul descântat, Ogor pustiu, S-a culcat o fiară, Un plop uscat). Nu lipsește nici poemul de tip pamflet, cu bine cunoscutele mărci ale grotescului ("Și Dumneata a cărui gură pute/ Ce fel de viermi și ce fel de ciuperci/ Hrănești cu vorbele stătute?", Și Dumneata?). În cazul lui Arghezi se observă poate cel mai bine ritmul rapid cu care se produc răsturnările de statut
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acea zi "gimnastica bustului". Cu o activitate publicistică intensă, Caraion pledează, în termenii avangardei, pentru o literatură sinceră, lipsită de estetizarea gratuită, anticalofilismul devenind în acest caz nu doar o formulă în sine, ci și o modalitate de exaltare a grotescului și a urâtului ca tematică literară și mod de expresie. Am ales însă să insistăm asupra poeziei, căci ea este cea care l-a apropiat în tinerețe de grupul de la Albatros, dincolo de părerile exprimate de el sau reticențele altora din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cea din urmă floare pe care mi-o arunci/ și de balcon îmi agăț pielea ca pe o cămașe deoparte -/ sunt Soarele ce-și găsește lăncile aduse din spelunci/ în pulpele dumitale dogorind ca niște orașe incendiate". Imaginile tind spre grotesc fără însă să provoace repulsie, căci senzualitatea se amestecă aici cu mortuarul ca de atâtea ori. Prin aceeași tehnică a ștergerii contururilor, a fluidizării imaginii, se reface și imaginarul tradițional religios, spiritual. Raiul e cel mai adesea unul subacvatic sau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ea fusese utilizată și de poeții interbelici care nu au aparținut propriu-zis avangardei. În același stil, al încălcării convențiilor, se schițează și universul din Cruciera, unde sugestiile biblice se asociază cu o lume în care apar constant termeni din sfera grotescului ("Nu începuse încă ora lepădării de sine/ și de șase ori se desfrunzise catargul", "Plugar pe ape cernite semănam deznădejdea,/ scuipatul roșu al trăgătorilor de la rame;/ câteodată iarba de pușcă, alteori calendarul,/ iscodind eczema ce se întindea pe armuri și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
caligrafia, cuvânt", Partitură). Insistăm asupra acestor elemente ale imaginarului poetic pentru că ele se constituie într-o rețea de motive care revin obsedant în lirica lui Ion Caraion. Sunt aici câteva structuri șocante generate de efortul repoetizării limbajului folosind ca sursă grotescul. Astfel se revalorifică imaginea câinelui, animalul psihopomp, gardian al infernului, dar și credincios apărător al omului, care, chiar și pe tărâmul de dincolo, este, în general, valorizat pozitiv (deși e un simbol ambivalent ca majoritatea structurilor care iau naștere din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
soare." (În singurătatea luminii). Deși versurile exprimă dorința de a regăsi vârsta inocenței, se simte și aici apăsarea unui sentiment tragic, a disperării, a singurătății ("Se va aprinde o lampă și-n depărtare/ va striga un copil", În singurătatea luminii). Grotescul, țipătul, stridențele introduse în cadența versului, toate disonanțele acestea conturează un univers al decăderii, postapocaliptic (contextul istoric - perioada celui de-al Doilea Război Mondial - justifică aceste imagini, ele însă rămân și în lirica ulterioară ca semn al unui spațiu coșmaresc
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tuturor drumurilor, unde mizeria ar fi trebuit să provoace groază, dezgust, nu există decât o curiozitate manifestată ludic ("Ce curios e hoitul în amurg!", Memorie). Discrepanța dintre reacția comună la o asemenea scenă a sfârșitului și uimirea inocent jucată integrează grotescul în normalitate. Totul transmite ideea de moarte, de încremenire. S-a observat întotdeauna în cazul lui Ion Caraion capacitatea deosebită a acestuia de a da concretețe limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe ferestre/ și constelațiile curgeau violete de parcă se topea întregul zenit". Pe lângă senzația de lichefiere a universului, dincolo de proiectarea unei lumini ciudate asupra tabloului, referința la spiritul romantic sugerează intertextul, acceptarea experienței romantice, preluarea ei, dar și detașarea de aceasta. Grotescul e prezent și în Fanții, imaginarul poetic face acum referire la mlaștina, o altă sugestie a acvaticului mortuar, "sudoarea mlaștinii", "miasma grea", "smârcuri". "Cu talie de miri ies fanții din tarot la înnoptat -/ îmbracă în ei sudoarea mlaștinei, miasma grea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vegetal, lucrurile își pierd contururile: "Obișnuit sosește o păroasă din artic/ misterioasă la aspect ca o rună/ înfierbântată mă sugrumă îndată/ cu îmbrățișare de iederă brună". De aici totul se pierde în același senzorial, ciudat, în care sugestia sexuală și grotescul se prelungesc una-n altul, "Sărutul meu de departe, de foarte departe/ pe sânii ei țuguiați fantomatic va trece;/ spre pulpe lunecând ca un melc,/ pe coapse își va lăsa visul umed și rece". Sunt poate aici reminiscențe din universul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]