1,082 matches
-
v. punerea în pagină experimentală, cu literele zigzagate). Un text mai puțin comentat de exegeza anterioară anului 1990 este „Victoria sălbatecă“, proză publicată în foileton în numerele din 1927. Ov.S. Crohmălniceanu (care așază proza scurtă a lui Vinea sub semnul grotescului expresionist) o ignoră, iar Simion Mioc - deși o citează la bibliografie - o confundă cu fragmentul intitulat „Escroc sentimental“ (nr. 99, 1931), „prototextul” romanului Lunatecii, apărut postum. O atenție sporită îi acordă Elena Zaharia-Filipaș în monografia „Ion Vinea“. Textul e alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc „Imn benzinei“, improvizează parodic pornind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
român față de URSS. Autorul menționează, cu „tîlc”, faptul că membri ai revistei Vu au mers în Rusia de azi spre a vedea „miracolul învierii din cenușe”. În schimb, o notă de la rubrica „Note-cărți-reviste” a numărului 87 denunță tranșant amploarea și grotescul cenzurii din Uniunea Sovietică: „Uniunea Republicilor Sovietice este azi unica țară din lume care nu cunoaște noțiunea libertății presei. Rusia are censură nu numai pentru ziare și reviste, ci și pentru cărți, pliante, ziare, reclame, anunțuri, ba chiar și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excesiv și flegmatic, iar prin ambiția de a se substitui sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui marxism estetizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce erau pe buzele oricărui individ atent la ultimele știri. Alături de fotografia ei este expusă o poză umană simiescă, cu o expresie eminamente tâmpă și idiotizată care contrasta cu uitătura vioaie și expresia inteligentă a lui M.M. și, măcar prin grotescul situației, conferea un aer doct și triumfal patrupedului. Imediat sub poză, este reprodus în limba franceză, în original, răspunsul dat de maimuță autorului norocos al fotografiei, un ziarist sosit de puțină vreme în Tanzania pentru a da glas miracolului maimuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu doar pentru că am o sticlă de bourbon Four Roses, din care o să ai și tu o picătură, ci și pentru că, În afară de ceea ce toată lumea face acum În mod obișnuit, eu am o misiune aparte, un amestec de hilar și de grotesc. Dar, despre toate astea, dimineață... La mulți ani, Încă o dată, ție și alor tăi! Să chem un taxi? Întrebă Marta cu o voce În care iluzia unui refuz nu Își găsea loc. Te rog, zise Flavius-Tiberius. Cum cu siguranță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă sărută. · Și ca orice vis frumos, ar fi trebuit să se termine așa. Însă se transformă într-un coșmar. După o perioadă de timp fericită iată că îmi spune că face parte din Mafie. Chiar dacă nu are nimic din grotescul ei, nu pot accepta ocupația lui, și i-o spun, după care o rup cu el. Intru în apartament și îl găsesc la mine. Stătea în picioare, trist. Se apropie de mine și spune: Să vedem dacă într-adevăr îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ale cărui vârfuri ascunse străluceau prin singura ei fereastră. Nu era o cameră frumoasă și probabil că ar fi părut complet neinteresantă de n-ar fi fost sculpturile. Sculpturile erau hidoase. Asta nu pentru că ar fi fost grotești, fiindcă și grotescul, măiestrit lucrat, devine frumos. Nu pentru că subiectele lor ar fi fost hidoase - chiar și capetele urâte pot fi emoționante atunci când sunt lucrate cum trebuie. Sculpturile erau pur și simplu - și fără urmă de îndoială - extrem de urâte, părând să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aproape că era să mi pierd echilibrul, când m-am trezit dintr-o dată cu ea (aș fi vrut ca Melanie să nu mă găsească așa... dar acum era prea târziu). Rămăsesem suspendat În fața ei, cu bucata aceea de carne atârnându-mi grotesc din șold, sprijinit cu o mână de marginea chiuvetei, jenat, umilit, cu privirea ruptă. Melanie mi-a spus ciripitor (era foarte bine dispusă - cum nu o văzusem niciodată!), neluând În seamă postura mea, că astăzi este ziua ei de naștere
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În semn de omagiu pentru Sarah Bernhardt. Toate sugerează ceva din natura impertinent revoltată a dandy-ului. El refuză astfel să se lase prins În canoane, să execute partitura pe care toți o așteaptă, fără a cădea vreodată Însă În grotesc, fără a fi excesiv În sfidare. Marchizul de Saint-Cricq face, de pildă, o impresie execrabilă când e văzut ținând frâiele calului prin portiera elegantei trăsuri. Gesturile unui dandy autentic trebuie să aibă o insolență rafinată, nu brutală. O altă amprentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pluriformă a lui Klingsor, eroul lui Hermann Hesse) sau o dedublare (ca În portretul lui Dorian Gray). Acest tip uman e victima propriei unilateralități. Trăind invariabil pe o singură traiectorie, lipsa unor potențialități deschise către viața autentică Îl anihilează. Un grotesc tragic se Încheagă astfel sub aburii fascinatorii ai esteticului. În Moartea la Veneția, masca semnifică transfigurarea desfigurată a artistului, dizolvarea oribilă a condiției umane. Dacă pentru om, În genere, masca este un mijloc de adaptare, pentru „decadent” - neadaptabil prin definiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
câteva ori locul.) Imbecil! (Privește spre chepeng.) Uah! (Se așază înapoi pe rogojină, sprijinit de zid, scoate o oglindă mică dintr-un buzunar și începe să se privească atent; își schimbă rând pe rând expresiile, de la ură la tandrețe, de la grotesc la melancolie, în tot acest timp sonorizând prin onomatopee.) Uahhh... Uuuu... Ihâââ... Sssst... Eheee... Iiii... Țțțț... Buah... Izbucnește într-un râs hilar.) Ce... nebun! (În oglindă.) Nebuniile! (Se lipește cu fața de oglindă.) Ehe-he... (Se privește admirativ.) Nebuniile! (Duios.) Nebunaticule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tâmpe și zvâcnete de inteligență; în tot cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime prin semne și sunete guturale, risipindu-se cu voluptate în acest tip de comunicare; el începe prin a fi demn de milă, trece prin grotesc și ajunge la enervare; semnele grafice prin care vor fi notate replicile sale nu au decât rolul de a puncta replica și nu de a o exprima; regizorul va compune personajul după viziunea sa ori după gama de posibilități ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sunt scheme tactice precum Înaintări, retrageri, desfășurări și replieri și așa mai departe; dar numai atunci când sunt combinate Într-un anumit mod, problema Îți dă satisfacție. Tactica Însemna În concepția mea o Înșelătorie aproape diabolică și o originalitate vecină cu grotescul; și, deși În chestiuni de construcție Încercam să mă conformez, ori de câte ori era posibil, regulilor clasice, cum ar fi economia forței, a unității, eliminarea fleacurilor, eram Întotdeauna gata să sacrific puritatea formei exigențelor conținutului fantastic, făcând forma să se umple și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
plac grozav! Ionescu ridică piedica armei. ― Fiți atenți, băieți! Orice greșeală... Nucu Scarlat îi aruncă o privire întunecată. ― Dă-i drumul! Avem când să ne socotim greșelile. Inginerul se simți cuprins de un sentiment de jenă. Găsea scena de un grotesc penibil. Patru bătrânei smulși brutal de la tabieturile lor inofensive ― cleveteli banale cu o farfurioară de dulciuri în mână și o partidă meschină de poker la cinci bani deschiderea ― puși dintr-o dată în fața unor necunoscuți înarmați. ― Deci chestiune de câteva ore
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce menținea în stare de umilință statul de drept, pe care l-a făcut să-și plece capul și să îngenuncheze. Nu se știe cine a fost cel care, în departamentul oficial al cifrării, a hotărât să-i acorde comisarului grotescul nume conspirativ de papagal-de-mare, fără îndoială, trebuie să fi fost vreun dușman personal, întrucât porecla cea mai justă și meritată ar fi cea de alehin, marele maestru de șah, din nefericire retras din categoria celor vii. Îndoiala ivită se risipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
niciodată destinul. Mi-am permis această digresiune pentru a pătrunde mai adînc În structura personajului care nu Îmi apare aici ca un caz aparte ci ca un multiplu al celorlalți, cu atît mai mult cu cît el anunță premizele finale - grotescul tragic. 7. Probabil că s-a născut la Începutul anilor 30, Într-o familie de mic burghezi cu un statut social și material corespunzător. În text ni se dau cîteva detalii. Tatăl profesor de muzică la Odorhei. Evenimentele istorice poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
hazlii și de iscusită născocire“. Florența a perseverat, până a nu mai avea egal, în „organizarea unor asemenea serbări și spectacole“. Sărbători și spectacole poate himerice și eterogene. Caricatură, frenezie... — Caraghioase sperietori medievale ? Mai curând o provocare. Parodia cadavrului dogmei. Grotesc popular, măștile, bucuria reîncarnării, „negarea iden tității și conformității tâmpe cu tine însuți“. Metamorfoză, persiflare... În centrul atâtor scene aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat... Lupta centaurilor cu lapiții, Triumful lui Silen... crengi și scorburi, guri ilare, ochi morți, „fosforescente
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o priveau cu furie. Dădea din mâini, agitat. Trupul convulsionat intrase într-o criză frenetică. Strănuta, da, începuse din nou să strănute iepurașul ! Cine știe ce rudă uitată, care nu apăruse decât o singură dată, revenea brusc și tulbure în memoria deținutei ? Grotescul scenei nu mai putea fi ameliorat. Strănuta continuu, prelung. Iritarea și slăbiciunea întregii ființe sensibilizaseră parcă, dintr-odată, toate membranele care vibrau, rănite. Plăcerea strănutului ! Parcă i-ar curăți și i-ar regenera toate mucoasele. Icnea, purificat. Întinerit, golit. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grea, legănându-se, în falduri. Oase albe, de mort, ale pieptului, brațelor și picioarelor, în lumina făcliilor ridicate de cavaleri slujitori, și ei, ai Morții. Șirurile de călăreți purtau măști, semănând, și ele, cu niște cranii. Cor popular care râde, grotescul care „leagă inseparabil moartea de înnoire“, eliberând gândirea, imaginația, prea multă vreme siluite de o seriozitate impusă, fariseică și tâmpă. Renașterea, precedată și pregătită printr-o „carnavalizare a conștiinței“ ? Morții se așezau pe marginea mormintelor din care ieșiseră pentru a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni unor arahnoizi care insultau sacra mișcare ritmică a dansului. Autoarea atrasă de astfel
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa cu mișcări ridicule, ca un bondar croit caraghios, greoi și comic pe suportul piciorușelor subțiri.” Grotescul descrierii scoate la iveală sensibilitatea naratoarei care pare copleșită de abundența grotescului în manifestare ce, paradoxal, ar trebui să fie artistică. Totul este o schimonosire, păreau asemeni unor arahnoizi care insultau sacra mișcare ritmică a dansului. Autoarea atrasă de astfel de făpturi care prin contrast lasă dezvăluirii frumosul pe care-l caută
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de gîndul morții În bucătărie, rugăciunea spusă disperat printre oale, cu fața ascunsă de castroane, Îngenuncherea care nu poate fi nici ea decît falsă, de suprafață, doar pînă trece durerea de burtă luată drept otrăvire; și-ar mai fi și grotescul tipic Daneliuc, Îmblînzit acum, grotescul tîmpiților care caută melci pentru-un senator, un termen curios, senator, cu totul nepotrivit pentru aceste plaiuri cu fluiere, spre deosebire de personajul purtător de funcție, infectat și Înconjurat de prostie, o prostie primitivă și abisală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rugăciunea spusă disperat printre oale, cu fața ascunsă de castroane, Îngenuncherea care nu poate fi nici ea decît falsă, de suprafață, doar pînă trece durerea de burtă luată drept otrăvire; și-ar mai fi și grotescul tipic Daneliuc, Îmblînzit acum, grotescul tîmpiților care caută melci pentru-un senator, un termen curios, senator, cu totul nepotrivit pentru aceste plaiuri cu fluiere, spre deosebire de personajul purtător de funcție, infectat și Înconjurat de prostie, o prostie primitivă și abisală, de datul din coate și fălci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]