884 matches
-
numit guvernator al Basarabiei, și a deținut funcția respectivă până la revoluția din februarie, când a fost demis la cererea sa. După Revoluția din Octombrie a fost unul dintre principalii lideri ai Uniunii proprietarilor din Ucraina. A fost un delegat din cadrul guberniei Kiev la Congresul agricultorilor de pe 29 aprilie 1918, proclamat de generalul Skoropadski. A fost un ministru-adjunct de interne în cabinetul lui Fedir Lizogub, iar apoi ministrul mărturisirii în cabinetul lui . În noiembrie 1918, a fost trimis la conferința de la Iași
Мihail Voronovici () [Corola-website/Science/334620_a_335949]
-
Tocila uneori Tocilă (în ) este o comună în raionul Ananiev, regiunea Odesa, Ucraina, formată numai din satul de reședință. Conform datelor din 1859 în satul Tocila din ținutul Ananiev, gubernia Herson locuiau 1.180 persoane (576 bărbați și 604 femei), existau 234 de gospodării, și o biserică ortodoxă. Către 1886 în satul din parohia Handrabura locuiau 1.481 de persoane, în 309 de gospodării, exista aceeași biserică ortodoxă. În recensământul
Tocila, Ananiev () [Corola-website/Science/334632_a_335961]
-
Ivan L'vovici Blok (în ; n. 1858 - d. 1906) a fost un om de stat rus, viceguvernator al guberniilor Basarabia și Ufa, ulterior, guvernator al guberniilor Grodno și Samara. A fost unchiul celebrului poet rus Aleksandr Blok. În anii 1870, Ivan a locuit cu părinții săi în Sankt Petersburg, în apropiere de Podul Palatului. Și-a început cariera de
Ivan Blok () [Corola-website/Science/334642_a_335971]
-
Ivan L'vovici Blok (în ; n. 1858 - d. 1906) a fost un om de stat rus, viceguvernator al guberniilor Basarabia și Ufa, ulterior, guvernator al guberniilor Grodno și Samara. A fost unchiul celebrului poet rus Aleksandr Blok. În anii 1870, Ivan a locuit cu părinții săi în Sankt Petersburg, în apropiere de Podul Palatului. Și-a început cariera de funcționar public la 16 mai 1880, în
Ivan Blok () [Corola-website/Science/334642_a_335971]
-
funcționar public la 16 mai 1880, în următorii 10 ani, însă, nu se cunoaște cu exactitate unde a activat. Începând cu 25 iunie 1891 a servit în calitate de președinte al congresului ținutului Ekaterinburg. Pe 13 iulie 1902 a devenit viceguvernator al guberniei Ufa. După Ufa, a devenit viceguvernator al Basarabiei. La 4 iunie 1905, Blok a devenit guvernator al guberniei Grodno, ulterior a fost numit guvernator al guberniei Samara, fiind numit la ordinul ministrului de interne P. Durnov. Situația din Samara era
Ivan Blok () [Corola-website/Science/334642_a_335971]
-
activat. Începând cu 25 iunie 1891 a servit în calitate de președinte al congresului ținutului Ekaterinburg. Pe 13 iulie 1902 a devenit viceguvernator al guberniei Ufa. După Ufa, a devenit viceguvernator al Basarabiei. La 4 iunie 1905, Blok a devenit guvernator al guberniei Grodno, ulterior a fost numit guvernator al guberniei Samara, fiind numit la ordinul ministrului de interne P. Durnov. Situația din Samara era extrem de dificilă în acea perioadă. Blok a suprimat puternic activitățile antiguvernamentale, antagonizând astfel, liberalii din Samara. De asemenea
Ivan Blok () [Corola-website/Science/334642_a_335971]
-
în calitate de președinte al congresului ținutului Ekaterinburg. Pe 13 iulie 1902 a devenit viceguvernator al guberniei Ufa. După Ufa, a devenit viceguvernator al Basarabiei. La 4 iunie 1905, Blok a devenit guvernator al guberniei Grodno, ulterior a fost numit guvernator al guberniei Samara, fiind numit la ordinul ministrului de interne P. Durnov. Situația din Samara era extrem de dificilă în acea perioadă. Blok a suprimat puternic activitățile antiguvernamentale, antagonizând astfel, liberalii din Samara. De asemenea, a demis șeful gubernatorial al jandarmilor, generalul-maior Karataev
Ivan Blok () [Corola-website/Science/334642_a_335971]
-
Serghei Dmitrievici Evreinov (în ; n. 1869 - d. 1931) a fost un om de stat rus, viceguvernator al Basarabiei și guvernator interimar al guberniilor Samara și Iaroslavl. Evreinov s-a născut la 10 octombrie 1869 într-o veche familie nobilă din gubernia Tula. În 1889 a intrat la Academia Teologică din St. Petersburg și a absolvit-o în 1893 cu titlul de student real
Serghei Evreinov () [Corola-website/Science/334643_a_335972]
-
Serghei Dmitrievici Evreinov (în ; n. 1869 - d. 1931) a fost un om de stat rus, viceguvernator al Basarabiei și guvernator interimar al guberniilor Samara și Iaroslavl. Evreinov s-a născut la 10 octombrie 1869 într-o veche familie nobilă din gubernia Tula. În 1889 a intrat la Academia Teologică din St. Petersburg și a absolvit-o în 1893 cu titlul de student real. La 14 ianuarie 1893 a fost angajat în Cancelaria de Stat, cu rangul de secretar provincial în Departamentul
Serghei Evreinov () [Corola-website/Science/334643_a_335972]
-
și Przemysl, pe teritoriul Austro-Ungar ocupat de trupele ruse în timpul ofensivei. Pentru munca depusă în acea perioadă a fost ridicat în grad de consilier de stat. În anii 1915-1916, pentru scurte perioade de timp, a fost un guvernator interimar al guberniilor Samara și Iaroslaval. În ceea ce privește convingerile sale, a fost un monarhist, revoluția ne întâlnind-o cu mare entuziasm. Trebuia să emigreze, ca și fratele său și cele două surori, însă din motive necunoscute s-a reținut până la Revoluția din octombrie. Ca
Serghei Evreinov () [Corola-website/Science/334643_a_335972]
-
diplomatice româno-sovietice pentru detensionarea relațiilor bilaterale. Statul român nu recunoștea URSS și nu avea relații diplomatice cu acest stat. Discuțiile s-au axat pe faptul că Basarabia era un teritoriu care fusese anexat de Imperiul Țarist în 1812, transformat în gubernie, și care se unise în 1918 cu România. Diplomatul sovietic Maxim Litvinov a prezentat guvernului român condus de Ion I.C. Brătianu un plan de desfășurare a unui plebiscit în Basarabia delegația română a respins propunerea sovietică de a organiza un
Planul de invadare a Ucrainei, STRATEGIE SIMILARĂ exersată în România () [Corola-website/Journalistic/102255_a_103547]
-
proclamat Republica Democratică Moldovenească, iar la 7 decembrie a fost investit guvernul (Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei), sub conducerea lui Pantelimon Erhan În contextul în care Basarabia se afla la sfârșitul anului 1917 sub teroarea trupelor rusești bolșevizate cantonate în gubernie și a bandelor de dezertori de pe front, Sfatul Țării nu a avut cum face față anarhiei instalate cu puținele sale unități militare (numite cohorte) - și ele contaminate parțial de bolșevism. Ca atare, într-o primă încercare datată 8 decembrie 1918
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
pentru prima dată în cronicile rusești din 1500. El făcea parte din Vodskaia Piatina, una dintre cele cinci "piatine" în care era împărțită Țara Novgorodului. În urma reformei administrative realizate în 1708 de Petru cel Mare, Tosno a fost inclus în Gubernia Ingermanland (cunoscută încă din 1710 ca Gubernia Sankt Petersburg). Dezvoltarea sa în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea s-a datorat în principal poziției sale geografice pe drumul dintre cele două capitale ruse. Începând din 1774 a fost
Tosno () [Corola-website/Science/337606_a_338935]
-
1500. El făcea parte din Vodskaia Piatina, una dintre cele cinci "piatine" în care era împărțită Țara Novgorodului. În urma reformei administrative realizate în 1708 de Petru cel Mare, Tosno a fost inclus în Gubernia Ingermanland (cunoscută încă din 1710 ca Gubernia Sankt Petersburg). Dezvoltarea sa în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea s-a datorat în principal poziției sale geografice pe drumul dintre cele două capitale ruse. Începând din 1774 a fost o stație de pe drumul poștal. În 1849
Tosno () [Corola-website/Science/337606_a_338935]
-
de pe drumul poștal. În 1849 a fost inaugurată calea ferată care leagă Tosno cu St. Petersburg și Ciudovo. În secolul al XIX-lea, Tosno a făcut parte din Uezdul Sankt-Peterburg (redenumit în 1913 Uezdul Petrograd și în 1924 Uezdul Leningrad; gubernia a fost redenumită în consecință Petrograd în anul 1913 și Leningrad în 1924). Uezdurile au fost desființate la 1 august 1927 și s-a format raionul Kolpino, cu centrul administrativ în orașul Kolpino. Guberniile au fost desființate, de asemenea, iar
Tosno () [Corola-website/Science/337606_a_338935]
-
Petrograd și în 1924 Uezdul Leningrad; gubernia a fost redenumită în consecință Petrograd în anul 1913 și Leningrad în 1924). Uezdurile au fost desființate la 1 august 1927 și s-a format raionul Kolpino, cu centrul administrativ în orașul Kolpino. Guberniile au fost desființate, de asemenea, iar raionul a fost inclus în Okrugul Leningrad din Regiunea Leningrad. Tosno a făcut parte din raionul Kolpino. La 19 august 1930 a fost desființat raionul Kolpino și Tosno a devenit centrul administrativ al nou-înființatului
Tosno () [Corola-website/Science/337606_a_338935]
-
prozei sovietice. Și-a petrecut ultimii ani de viață la Geneva, unde a tradus "Porumbelul de argint" al lui Andrei Belîi și a lucrat sporadic la memoriile sale. Slonim s-a născut în Novgorod-Severskîi, ce făcea parte pe atunci din gubernia Cernigov a Imperiului Rus (iar azi se află în regiunea Cernigău, Ucraina) sau, potrivit altor surse, în Odesa. Părinții săi erau intelectuali evrei ruși din clasa de mijloc; unchiul lui Slonim a fost criticul literar Iuli Aihenvald. Viitorul critic era
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Patriei, apoi a lucrat la Gosplan și în diferite ministere. Mama lui Vladimir, Galina Vasilievna Valuțkaia (născută Kolceva), a fost casnică. Părinții ei — Vasili Alexeevici Kolcev și Julietta Ivanovna Racimanova, amândoi proveniți din clasa muncitoare — au sosit la Moscova din guberniile Riazan și Tula. Valuțki a început să practice scenaristică în timpul școlii când el și cu prietenii lui urmăreau multe filme realizate în timpul războiului. În 1956 el a intrat la VGIK pentru a studia scenaristica sub îndrumarea lui Valentin Turkin. În timpul
Vladimir Valuțki () [Corola-website/Science/337679_a_339008]
-
Teritoriul a făcut parte din Principatul Moldovei, apoi din 1711 a făcut parte din raiaua Hotin a Imperiului Otoman. În 1812 prin Tratatul de la București, raiaua Hotin este anexată de Imperiul Rus și devine unul din cele 10 ținuturi ale guberniei Basarabia (ținutul Hotin- "Хотинский уезд"). În timpul Primului Război Mondial, colțul de nord-est al Ținutului Hotin a fost singura porțiune a Basarabiei, care a fost ocupată temporar de către Austro-Ungaria. După Primul Război Mondial, nordul Basarabiei a făcut parte din componența României, în urma unirii
Basarabia de Nord () [Corola-website/Science/337677_a_339006]
-
au fost încurajați să emigreze în Armenia Rusă, iar 30.000 de armeni au urmat chemarea. Rusia a anexat părți semnificative din teritoriul ocupat de armeni. Potrivit recensământului rus din 1897, 1.127.212 armeni se aflau pe teritoriul Rusiei (Gubernia Erevan, 439.926; Gubernia Elisabethpol , 298.790; Regiunea Kars, 72.967, Gubernia Tiflis, 230.379, Gubernia Baku, 52.770; Gubernia Mării Negre, 6.223 Regiunea Daghestan, 1.652, Gubernia Kutaisi, 24.505). În aceeași perioadă (recensământul din 1896), numărul armenilor din
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
emigreze în Armenia Rusă, iar 30.000 de armeni au urmat chemarea. Rusia a anexat părți semnificative din teritoriul ocupat de armeni. Potrivit recensământului rus din 1897, 1.127.212 armeni se aflau pe teritoriul Rusiei (Gubernia Erevan, 439.926; Gubernia Elisabethpol , 298.790; Regiunea Kars, 72.967, Gubernia Tiflis, 230.379, Gubernia Baku, 52.770; Gubernia Mării Negre, 6.223 Regiunea Daghestan, 1.652, Gubernia Kutaisi, 24.505). În aceeași perioadă (recensământul din 1896), numărul armenilor din Imperiul Otoman era de
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
armeni au urmat chemarea. Rusia a anexat părți semnificative din teritoriul ocupat de armeni. Potrivit recensământului rus din 1897, 1.127.212 armeni se aflau pe teritoriul Rusiei (Gubernia Erevan, 439.926; Gubernia Elisabethpol , 298.790; Regiunea Kars, 72.967, Gubernia Tiflis, 230.379, Gubernia Baku, 52.770; Gubernia Mării Negre, 6.223 Regiunea Daghestan, 1.652, Gubernia Kutaisi, 24.505). În aceeași perioadă (recensământul din 1896), numărul armenilor din Imperiul Otoman era de 1.095.889 (vilayetul Adana, 97.450 vilayetul
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
Rusia a anexat părți semnificative din teritoriul ocupat de armeni. Potrivit recensământului rus din 1897, 1.127.212 armeni se aflau pe teritoriul Rusiei (Gubernia Erevan, 439.926; Gubernia Elisabethpol , 298.790; Regiunea Kars, 72.967, Gubernia Tiflis, 230.379, Gubernia Baku, 52.770; Gubernia Mării Negre, 6.223 Regiunea Daghestan, 1.652, Gubernia Kutaisi, 24.505). În aceeași perioadă (recensământul din 1896), numărul armenilor din Imperiul Otoman era de 1.095.889 (vilayetul Adana, 97.450 vilayetul Alep, 37.999; vilayetul
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
semnificative din teritoriul ocupat de armeni. Potrivit recensământului rus din 1897, 1.127.212 armeni se aflau pe teritoriul Rusiei (Gubernia Erevan, 439.926; Gubernia Elisabethpol , 298.790; Regiunea Kars, 72.967, Gubernia Tiflis, 230.379, Gubernia Baku, 52.770; Gubernia Mării Negre, 6.223 Regiunea Daghestan, 1.652, Gubernia Kutaisi, 24.505). În aceeași perioadă (recensământul din 1896), numărul armenilor din Imperiul Otoman era de 1.095.889 (vilayetul Adana, 97.450 vilayetul Alep, 37.999; vilayetul Ankara, 94.298; vilayetul
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]
-
rus din 1897, 1.127.212 armeni se aflau pe teritoriul Rusiei (Gubernia Erevan, 439.926; Gubernia Elisabethpol , 298.790; Regiunea Kars, 72.967, Gubernia Tiflis, 230.379, Gubernia Baku, 52.770; Gubernia Mării Negre, 6.223 Regiunea Daghestan, 1.652, Gubernia Kutaisi, 24.505). În aceeași perioadă (recensământul din 1896), numărul armenilor din Imperiul Otoman era de 1.095.889 (vilayetul Adana, 97.450 vilayetul Alep, 37.999; vilayetul Ankara, 94.298; vilayetul Bitlis, 131.300; vilayetul Bursa, 88.991; vilayetul
Chestiunea armeană () [Corola-website/Science/336062_a_337391]