2,577 matches
-
și curajul de a rosti adevărul despre noi înșine, dar și priceperea de a vorbi lumii, ca niște buni europeni, despre probleme românești. martie, 1998 Cine va aprinde lumina în Basarabia? Alegerile locale și referendumul consultativ privind forma prezidențială de guvernământ, inițiat de șeful statului au dezvăluit încă o dată, pentru cine mai avea oarecare dubii, că „țărișoara” orbecăiește, colectiv și solidar, tocmai în cercul al noulea al întunericului preletal. Comuniștii și partidele nostalgiei sovietice, care au format un singur bloc electoral
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de la Chișinău, readucând în legalitate partidul comunist ținut câțiva ani pe tușă de elanul mișcării - cum s-a spus - „de eliberare națională”. Ajuns președinte, dorința cea mai fierbinte a lui Petru Chirilovici a fost să promoveze ideea unei alianțe de guvernământ cu ortacii lui Voronin și să submineze metodic partidele de orientare democratică și pro-europeană. Culmea acestui joc periculos „pe-a prăpastiei buză” - cum ar spune o poetă mistică și revoluționară de la noi - a constituit-o absurdul proiect de republică prezidențială
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
suntem cămile, a observat cu năduf spicherița și a adăugat: aceste controale trebuie să înceteze.” În spatele insuficienței intelectuale (folosim, evident, un eufemism) pe care o trădează la tot pasul, cu efecte de show involuntar, îndelung savurate de presă, partidul de guvernământ își pune în aplicare, voinicește, programul electoral: atacă limba română și istoria națională, vinde Moscovei, la un preț de nimic, întreprinderi moldovenești, șicanează investitorii occidentali (cazul Union Fenosa este cel mai scandalos) și încheie contracte cu regiuni din Federația Rusă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
P.D.L.) transformându-se într-un îndârjit apărător al președintelui Traian Băsescu. Dincolo de aceste anomalii și tentative veleitare, și alte asociații românești au contribuit în diferite moduri la organizarea recentelor campanii electorale; creând în Italia mai multe secții P.D.L. (partidul de guvernământ în România). Simptomatic este faptul că niciuna dintre acestea nu a fost înregistrată conform legii (aici vom aduce în discuție atitudinea politică de protest a P.I.R., Partidul Identitatea Românească, o formațiune politică de care ne vom ocupa în detaliu imediat
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
a emite decrete cu putere de lege. Prin aceleași prevederi constituționale privind puterea judiciară, toate hotărârile judecătorești se executau numai în numele regelui. S-a păstrat doar inamovibilitatea judecătorilor (art. 76), însă puterea judecătorească nu avea dreptul „să judece actele de guvernământ”, după cum nici „actele de comandament cu caracter militar”(art. 78). Tratatele politice și militare sau convențiile pentru comerț, navigație și altele asemenea nu mai aveau nevoie de acordul Parlamentului, ci erau semnate direct de suveran (art. 46). În bună parte
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
ordinea zilei, el se obișnuise să guverneze România numai prin decrete-legi. Ca lege fundamentală a funcționării statului, Constituția din 27 februarie 1938 a consfințit instaurarea la 10 februarie 1938 a regimului carlist. Instituționalizarea lui a marcat o altă formă de guvernământ în istoria României. Acum, monarhia avea un rol pe deplin decisiv și dominant în sistemul politic al țării, căci de facto și de jure Parlamentul, guvernul și chiar puterea judecătorească erau subordonate exclusiv regelui. Instaurarea dictaturii regale prin noua Constituție
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
cea pe termen lung, de la centralizare la descentralizare, de la ajutorul instituțional la autoajutorare, de la ierarhii către rețele, de la opțiunea exclusivă către cea multiplă, de la democrația reprezentativă la cea participativă; sau Fukuyama (1992) în evoluția către sistemele democratice ca forme de guvernământ și universalizarea lor după încheierea Războiului Rece ș.a. Se poate spune că orice analiză actuală asupra schimbării este până la urmă tributară acestei viziuni. Bineînțeles că ea își are criticii și susținătorii săi, pentru că, fără îndoială, orice modificare a unui statu-quo
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
7 % din voturi și intrând în Parlament, în vreme ce CD (PNȚCD-ul și aliații săi) nu a reușit să treacă pragul electoral de 10 % necesar unei coaliții. Acest fapt a dus la dispariția din rândul partidelor parlamentare a fostului partid de guvernământ (PNȚCD). Așadar în 2000 a început un nou ciclu electoral de stânga în România, Ion Iliescu (cu 66,83 % din voturi) și Partidul Social-Democrat, etichetați drept "foști comuniști", preluând din nou puterea. Alegerile din 2004, au adus un rezultat neașteptat
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
guvern care trebuie să fie, încă din momentul formării lui, o expresie a majorității parlamentare 6. Regimul prezidențial concentrează în schimb întreaga putere executivă în mâinile președintelui republicii. În S. U. A. regimul prezidențial este în strânsă interacțiune cu forma de guvernământ republicană, după cum o arată și denumirea 7. Constituirea parlamentului. Practica social-politică a pus în evidență existența a trei căi de constituire a parlamentului: a) numirea parțială sau totală a membrilor parlamentului; b) constituirea sa pe calea electorilor, a censului; c
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
o lungă evoluție, Parlamentul s-a consolidat sub forma celor două camere o cameră inferioară, Camera Comunelor (House of Commons) și o Cameră superioară, Camera Lorzilor (House of Lords). În Camera Comunelor, deputații care aparțin celor două partide (partidul de guvernământ și opoziția) sunt așezați față în față. În tabăra partidului aflat la guvernare există deputați care dețin funcții în guvern și așa- numiții "care nu dețin o funcție în guvern". Funcția de șef al opoziției este una statală. Ședințele Parlamentului
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
guvernare există deputați care dețin funcții în guvern și așa- numiții "care nu dețin o funcție în guvern". Funcția de șef al opoziției este una statală. Ședințele Parlamentului sunt conduse de un speaker, ales din rândul parlamentarilor. Candidatul partidului de guvernământ nu reușește să se impună întotdeauna, chiar dacă susținătorii acestuia încearcă ca acest speaker să preia o funcție de conducere, care reprezintă, în fond, interesele tuturor parlamentarilor și nu doar pe cele ale guvernului. Compunerea Camerei Comunelor nu oglindește, la fel ca
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
propriei persoane, o parte din suveranitate. Suveranitatea populară aparține poporului ca o sumă a voințelor individuale, ceea ce impune principiul suveranității 70. În aplicarea acestei teorii se acceptă utilitatea instituțiilor reprezentative, faptul că sunt indispensabile unei guvernări, dar nu absolutizează valoarea guvernământului reprezentativ, absolutizându-se doar dreptul poporului de a participa la guvernare prin vot, care nu poate fi refuzat niciunui cetățean, întrucât dreptul îi aparține în calitatea sa de titular al unui fragment de suveranitate. Teoria suveranității naționale, elaborată de Adunarea
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
că la SAC2, dar de această dată se conturează un atac implicit asupra acțiunilor întreprinse de EI. (2) Rolurile tematice sunt: * agent: Ion Iliescu; * pacient abstract: "integritatea teritorială a țării și caracterul de stat național unitar al României", "formă de guvernământ", "legile", "drepturile cetățenilor"; * instrumente destructive: "măsuri aventuriste" care să afecteze negativ pacienții abstracți. • schemă de predicație se axează, spre deosebire de SAC 2, pe un proces acțional dominant destructiv β ("a se opune", "a nu acceptă"). • schemă rezultativa. Se observă același timp
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
spre dragii membri fideli ai partidului său cel mai iubit, care să fim sinceri până la capăt, numai de cultură eco nu le arde lor. Modelul politic și social de succes, galopant asimilat de acești membri bine ghiftuiți ai partidului de guvernământ, cuprinde mari palate de beton, mașini multe și cât mai puternice, eventual elicoptere, partide de vânătoare, dezmăț cu târfe și caviar, vizoane și vuittoane, dispozitive speciale de protecție, cheltuieli bugetare de protocol, conturi umflate la bănci din străinătate, adică așa cum
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
între reprezentanții și conducătorii Asociației. Existau și diverse forme de legături bancare sau comerciale. Un alt model ar putea să fie cel german. În momentul în care protestanții și catolicii s-au hotărât să colaboreze, au format un partid de guvernământ cu totul credibil, ceea ce pe vremea lui Bismarck catolicii singuri nu puteau nici să viseze. Zentrum era un partid defensiv, cu o serie de interese care erau strict ale confesiunii catolice, nu putea să fie un partid de guvernământ. Abia
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de guvernământ cu totul credibil, ceea ce pe vremea lui Bismarck catolicii singuri nu puteau nici să viseze. Zentrum era un partid defensiv, cu o serie de interese care erau strict ale confesiunii catolice, nu putea să fie un partid de guvernământ. Abia când s-au aliat, cele două confesiuni au putut să organizeze un partid de guvernământ legitim și credibil. Direcții noi în cultura română S. A.: Asta ne readuce, prin noțiunea bismarckiană de Kulturkampf, la conflictele noastre culturale. După acest excurs
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
viseze. Zentrum era un partid defensiv, cu o serie de interese care erau strict ale confesiunii catolice, nu putea să fie un partid de guvernământ. Abia când s-au aliat, cele două confesiuni au putut să organizeze un partid de guvernământ legitim și credibil. Direcții noi în cultura română S. A.: Asta ne readuce, prin noțiunea bismarckiană de Kulturkampf, la conflictele noastre culturale. După acest excurs despre posibila refondare a democrației românești care să mobilizeze și elemente, tradiții, experiențe locale, ne întoarcem
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
comedia studiată Subiectul dramatic este inspirat din evenimentele politice ale anului 1883, surprinzând un episod din campania electorală pentru desemnarea unui candidat în alegerile parlamentare. Acțiunea piesei urmărește lupta pentru putere ce se dă între două grupări ale partidului de guvernământ: aripa conservatoare și grupul disident, reformator. Polarizarea personajelor este evidentă încă din lista de personaje, unde se reliefează grupurile de interese. În fruntea primei grupări, care deține puterea, este situat Ștefan Tipătescu, în vreme ce aripa „independenților“, care aspiră la putere, îl
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
separația între Biserică și Stat. Immortale Dei în 1885 și Libertas praestantissimum în 1888 o susțineau cu toată tăria: separarea rămînea pentru Leon al XIII-lea "o greșeală periculoasă". Dar, în același timp, el arăta indiferența Bisericii față de forma de guvernămînt, recunoscînd deci democrația, dovadă fiind politica sa franceză numită a "Ralierii". În 1891, el a oferit, prin Rerum Novarum, un text care a pus bazele democrației creștine, "marea cartă a acțiunii social-creștine", cum o numea papa Pius al XII-lea5. Acest
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și a votului feminin, în cadrul unui Stat cu structură federală, i-au permis să devină axa tuturor guvernelor între 1919 și 1932. A preluat conducerea în mai multe rînduri, cu cancelarii Fehrenbach, Wirth, Marx, Brüning, von Papen, devenind partidul de guvernămînt prin excelență, cu lozinca "hinein in den Staat"21, în ciuda transformării aripii bavareze în partid autonom în 1919 Bayerische Volkspartei 22. Acest partid, apărător al specificului regional, se situa pe poziții foarte conservatoare, chiar reacționare; la alegerile prezidențiale din 1925
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1940 de Șt. Gr. Berechet și folosită de Gh.I. Brătianu în invocata lucrare despre Basarabia, se preciza în legătură cu planurile țarului: "În 1806, am crezut că vom cuceri cele două Principate fără lupte și că vom organiza din ele patru guvernăminte ruse. Împrejurările ne-au silit, până la sfârșit, să ne mulțumim cu un câștig mai modest. Din ceea ce am dobândit, am alcătuit provincia (oblasti) Rusiei."9 Într-adevăr, la 15 aprilie 1810, Rusia anunța că vrea ambele Principate, Projuranschi detaliind un
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
această țară tratează cea din urmă, unica clasă pozitivă a României, pe acel țăran care muncind dă viață pământului, plătind dări hrănește pe acești mizerabili, vărsându-și sângele onorează această țară."77 Pe 3 ianuarie 1878, Eminescu amintește partidului de guvernământ că ideea independenței României a fost pusă întâia oară de conservatori, în anii 1870-1871, dar nu prin război, ci prin tratative comerciale și politice, fără a neglija întărirea armatei care combătea acum pe front. Poetul le amintește liberalilor că, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sau alta a liberalismului occidental secularizat nu e deloc întemeiată. Asta seamănă cu prostia aceea fundamentalistă a lui Fukuyama privind "sfîrșitul istoriei". Pare că cineva insistă să credem că universalizarea democrației liberale occidentale reprezintă viitorul omenirii, forma ei finală de guvernămînt, care va asigura pacea perpetuă și bunăstarea în exces pentru toată lumea, de data aceasta pe baza vectorului tehnologic. Deci combaterea sărăciei, combaterea schimbărilor climatice, fericirea de-a dreptul, nu reprezintă o problemă economică, sau politică, sau morală, ci una tehnică
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
instituționali variabili. Apar comportamente așa-zis "non-logice", cauzate de anumite stări de spirit diverse, emoții sau sentimente. Nu vom detalia contribuțiile sociale ale autorului, mai ales că el ajunge și la metafizică și la morală, devenind adept al formelor de guvernămînt antiindividuale și antiplutocratice. Teoria sa socială se fondează, ca și cea economică, pe ipoteza că toate structurile sociale pot fi analizate prin combinarea unui mic număr de variabile de bază, numite reziduuri. Datorită unor astfel de concepții, guvernul fascist al
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
o lectură esențială pentru cei interesați de promovarea și prezervarea democrației și a libertății, ca și de tendințele politice globale apărute în ultima vreme. Ascensiunea puternică a democrației în ultimii cincizeci de ani a făcut din ea forma standard de guvernămînt, ce conferă legitimitate politică majorității statelor lumii. Monarhiile sunt depășite, iar dictaturile discreditate. Pînă și dușmanii declarați ai democrației îi împrumută cel puțin retorica și îi imită ritualurile, ceea ce înseamnă că democrația pare să fi cîștigat disputa cu alte forme
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]