5,257 matches
-
încurajat-o. Dar nu-i vorba doar de cronici. Cea mai mica ofensa, reală sau imaginara, îl aruncă în brațele disperării. Gândul că Din adâncuri nu i-a fost nominalizat la premiul Booker practic l-a împins în pragul sinuciderii. — Habar n-am avut... spuse Șam. Și i-ai povestit chestia asta lui Fanny Tarrant? — Da. — Dar doar între voi. Nu. — Valeu! se strâmba Șam. — Eram furioasă. Îmi pierdusem simțul rațiunii. Nu mi-am dat seama că mă-nregistrează până când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ochi cafenii prietenoși și o gură cu buze groase peste o bărbie de masticator. Doar nasul era perfect. Citise toate cărțile din biblioteca liceului și dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau habar. Unii susțineau chiar că așa ceva nici nu există. Așteptând să termine liceul, Grațian făcea fotografii și sculpta. Peștele impresiona pe toți cei veniți să aplaude evenimentul artistic cel mai de seamă al unui Început de vară ploioasă. Umbrele, balonzaide, flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de filmare. O aiureală provocată de un om care strigă Într-o pâlnie. Ție Îți place să strigi? Du-te dracului, zise Grațian pe un ton cât se poate de politicos. Mai bine citește ceva din cartea aia de care habar nu aveai până acum. A Început să citească un pasaj subliniat cu creionul: „Prințul era abătut. «Toate astea n-ar trebui să dureze; totuși, o să dureze veșnic; e vorba de veșnicia omenească, bineînțeles, un secol, două secole... și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de bărbați fără maniere. Bărbații educați din „Bosnia” erau cu toții de acord că fundul lui Margit merita un tratament aparte, ce presupunea nu doar admirație și dragoste, ci și o știință aparte a Împreunării de care profesorii de la Scuola Rivulina habar nu aveau. Cum habar nu avea nici el, Coriolan. Spre deosebire de alții, Însă, el era de partea bărbaților educați. Când a Întâlnit-o prima oară pe Marta cu vata ei de zahăr În Piața Carolina i s-a părut că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bărbații educați din „Bosnia” erau cu toții de acord că fundul lui Margit merita un tratament aparte, ce presupunea nu doar admirație și dragoste, ci și o știință aparte a Împreunării de care profesorii de la Scuola Rivulina habar nu aveau. Cum habar nu avea nici el, Coriolan. Spre deosebire de alții, Însă, el era de partea bărbaților educați. Când a Întâlnit-o prima oară pe Marta cu vata ei de zahăr În Piața Carolina i s-a părut că o vede pe fata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Petru ca Într-o doară. Da. Acum Înțeleg anunțul, zise Petru. O să Îl pricepi și mai bine dacă o să-ți spun ce mi-a zis fiică-mea: nu ești bun de nimic, nomenclaturistule, impotentule! De unde a scos chestia cu nomenclaturistule, habar n-am, Întrucât io am lucrat doar la biroul de evidență al tovarășilor. Îi drept că au vrut odată să mă trimită la studii la Ștefan Gheorghiu și io le-am spus că Îs mulțumit cu ce câștig aici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Precup! I-a plăcut totdeauna istoria. O și cunoaște, nu-i vorbă. Își mai umplu un pahar cu vin. Îl ridică și spuse tare: la mulți ani domnu' Precup! Nu-l luă nimeni În seamă. De necaz Îi dădură lacrimile. Habar nu aveți voi cine e domnu' Precup Dionisie, maistru pensionar cu școală de maiștri la stat! Goli paharul până la ultima picătură. Un efort care Îl obligă să-și sprijine apoi capul În farfuria din fața lui În care mai rămăsese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și, poate după un minut, și-a recăpătat un soi de echilibru precar. Mi-am șters mâinile de jeanși și, înainte să-mi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui ultim acces sâcâitor de tuse. Bine. Respiră doar, ești bine. Habar nu aveam cine sunt sau unde mă aflu. Asta n-a fost o revelație neașteptată, nici un mare șoc. Ideea se închegase pe când icneam și mă sufocam și, chiar și acum, după ce-mi recăpătasem controlul asupra corpului și eram perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a fost răpită. Mă refer la o parte din mine, de-aici (își atinse tâmpla). Și a fost încorporată în altceva; un ceva uriaș, anormal, necontrolat. În locul părții pierdute, am primit ceva din el. Se opri să-mi urmărească reacția. Habar nu aveam ce mi se citea pe față. — El e dezactivat, o masă de grupuri informaționale, ca un cod de virus, dar e înăuntru minții mele și nu poate fi scos afară. M-am gândit la cuvintele ei. — Informațiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca să simt ușoara adâncitură lăsată de pixul lui în timpul scrisului. O să ajungem azi? — O, da, zise Scout, pornind-o din nou printre rafturi. S-ar putea să ajungem într-o oră. Se întoarse și zâmbi. Dacă ai cât de cât habar să citești o hartă. — Să citesc o hartă? — Haide. După câteva minute, am găsit altă bucată de hârtie, apoi alta și-apoi alta. Am urmat dâra din firimituri de cuvinte printre vechile turnuri de cărți și de-a lungul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ar fi putut oferi ajutor. Acum mi-am dat seama că greutatea și dimensiunea francheții mele acționase ca o stavilă periculoasă, ținând la distanță toate lucrurile importante și practice despre care ar fi trebuit să mă întreb pe mine însumi. Habar nu aveam cine era de fapt bărbatul acela sau ce fel de relație avusese cu Primul Eric Sanderson. Intrasem în asta complet nepregătit. — Nu înțeleg..., continua gura mea să-ncerce să spună, ... care-i.... — Dar ai făcut-o, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și se uită drept la mine. — Există? am repetat după câteva secunde. Te întreb pentru că ești singura persoană pe care o pot întreba. Fața doctorului se înroși. — „Eu sunt singura persoană pe care o poți întreba?“ Tu chiar n-ai habar, nu-i așa? Am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare. — Poftim? Ce înseamnă asta? Fidorous se întoarse din nou spre masă. — Nu-i treaba mea. Eu nu sunt tatăl tău, Eric, și am o mulțime de lucruri de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu mâna în fața ochilor săi - la toate astea. Părea relativ calm, dar văzusem pe viu cât de repede se putea schimba asta. Nu mă..., am încercat, apoi: N-am vrut să mă uit așa. Mă privi un moment și eu habar nu aveam ce urma să se întâmple. Când vorbi, se uită în altă parte, întorcându-se spre masa cu lumânări. — N-ar fi trebuit să-ți spun ce ți-am spus despre Scout. Orice ar fi între voi trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-ți mărturisi/deplînge eșecul ("Păcat de tine, Iordana!", de cîte ori n-am auzit compătimiri formulate așa) e să-l explici. Dar o să mă asculte cineva? Generația nouă nu știe ce înseamnă dosar de cadre, origine socială, apartenență de clasă. Habar n-are ce presupune să te naști într-o "pătură" greșită: a intelectualilor de dreapta, ori a "chiaburanilor", ori a popilor. Orice urcuș pe scara socială, orice avansare îți erau din start anulate: "Nu-i bun: e copil de popă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aveam 29 de ani atunci), cartea de debut: eseuri despre cîțiva poeți, produse la 23-26 de ani. Și nici n-am știut de interdicție. Doar atîta că, după ce-am fost zvîrlită din presă, mi se respingeau absolut toate textele. Habar n-am avut. Nici n-am presupus măcar cum și cînd m-au pus pe lista de interziși. Numai că nu-mi apăreau articolele. Se rătăceau prin mapele redacționale și, după "săptăluni", pricepeam că n-or să mai apară. Camarazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o poveste. Și ceva de spus. Grav. Tare-aș vrea să beneficiez de un interviu lung-lung. Să profit de tot ce știți. Cunoașteți din interior coșmarul. Eu n-am apucat să fiu decît "șoim al patriei". Și pionieră, atîta. Direct, habar n-am cum a fost, aveam zece ani la revoluție. Haideți, Iordana Marievici, acceptați o carte de convorbiri. Fata asta știe ce vrea. Modalitatea dialogului e din nou în modă. Nu intră talk-show-ul în procedura democratică? De nobis ipse silemus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cuvintele limbii mele, numai pe ele le percep vii, ca pe niște ființe. Numai în cuvintele limbii tale se întîmplă să-ți amintești de lucruri pe care nu le-ai învățat niciodată"††. Brăduț mi-a scris, cu jale abia reținută: "Habar n-ai de sentimentul ăsta: că aerul țării tale te protejează. Ești în gol dincoace, în gol". Așadar, înapoi la masa de scris, Iordana! Nu te gîndi la fărărostul muncii tale. Și-n nici un caz să nu te vezi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
orgasm cu o fantasmă. Dă buzna ca un Intercity peste corpul meu dezgolit. Mă ghemuiesc să scap de pictorul-ochi, dar mă ajunge cu linia. Mă simt ca un animal în sacrificiu, biciuit. E celibatar Rusalin sau se face că este? Habar n-am ce viață sentimentală a avut, are. Albumul îmi spune că trece printr-o nebunie de asfințit, înainte de căderea ultimă. Perverserezi, Russ, perverserezi! Mi-o confirmă și ultimul autoportret. Unul violent autoironic, violent anti-idealist; un fel de salamandră înaripată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mod de lecturare. "Istoria nu e reală, ci verosimilă. Personajul reacționează ca X, dar nu-i X. Și nimeni nu este Iordana Marievici. Lumea e de hîrtie, Fluturel, e reprezentarea mea. Nu mai căuta cheia". "N-o să-mi spui că habar n-ai cine-i Bebe Sex, cine-i Antofiță, cine-i Turcitu... Horia Zilieru se recomandă el însuși lancu Păun. E cineva să nu știe că magistrul Ț e Țațomir, că Leandru e... Bășinică al nostru, de la "Ora", că Magda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să te văd. Te știu. Îți știu coapsa, cotul, palma, călcîiul. Pielea ți-o știu centimetru cu centimetru. Zbîrcitură cu zbîrcitură, încheietură dureroasă cu încheietură dureroasă... Asta era? Nu-i o rușine să îmbătrînești, cum li se pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a bătrîneții. Hei, e un cîine de față, ce Dumnezeu! Cît mai e pîn' la cină? Dați mîncare la cățel, intonează Tano, pe o arie din Bărbierul din Sevilla. Am tot pritocit relația noastră, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că nu poate fi decât soția banală și searbădă a lui Maurizio sau, mai degrabă, mama cea voluntară a Pulcheriei. Dar niciuna dintre ele nu sunt presupuse să apară în piesă și nici prea mult nu se vorbește despre ele. Habar nu am cine este și nici de unde vine. Piesa n-ar trebui să aibă decât două personaje sau, mă rog, cinci, dacă mă puneți și pe mine, îngerul și albina. Nici nu înțeleg cum ar fi putut intra aici, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bulevardul Karl Marx 51, astfel că, în timp ce aici Mioara era matroana orgiilor, dincolo pândea prin gaura cheii orgiile mamei. Bucuria de aici era durere acolo și, indiferent care ar fi fost poziția oglinzilor, durerea de aici acolo cânta. Universurile paralele habar n-aveau unul de celălalt. Dacă vreuna de dincolo s-ar fi întors cu spatele, ar fi salutat cu aceeași mână, dar cu dosul palmei. Dacă simetriile erau inversate, trăirile nu puteau fi altfel, din această cauză spuneau Vocile o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să cumpere Ceasul din Centrul Orașului și bustul lui Traian, cu Daci cu tot, Iaso! avea ceva din grandoarea, bărbăția și dobitocia lui Ave Cezar! Busculada creată o încânta pe Alimentară, nu că ar fi fost cu un scop anume habar n-avea că ea deturnase totul ci pentru că era foarte colorată și mișcată. Spiritul de turmă care nu a putut fi eradicat de nicio Revoluție (culturală sau politică) înflori excedentar, pentru că hibernase în bolul fertil, mustind de vicii ascunse, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
există, va fi forma sa materială. Dovadă filosofică, postulat, cuvânt magic, absolut. Existența lui îi va dovedi nonexistența sa. Aceasta e uitarea, închisoarea perfectă pentru Mioara. Dorința ei de a fi văzută, cunoscută, acest vedetism agresiv, dovedindu-i inconsistența iubirii. Habar nu are că ea, de fapt, nu există. Vrea să-și expună inexistența? Răspuns: N-are decât! Nu mai are mult de trăit. Atunci, în groapa comună a Lumii, nici Dumnezeu nu o va mai ghici. Pentru că Mioara este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în raport cu prognoza de rezistență a clădirilor, calculată ca urmare a furtului de materiale, la construcția lor cu acceptul Primarului, a acoliților săi et Company, la maximum 123 de ani, brăileanul trăind cât cioara, quod erat demonstrandum!... Sigur, omul de rând habar n-avea, Brăila existând dintotdeauna sub un clopot divin, dar sigur, efect imediat simțit în Iad, pentru că foarte rar marfa păcatului ateriza aici, îngrijorare care stârni oarece panică în rândul dizidenților Universului. Se hotărî o masă rotundă, cu negocieri dure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]