1,498 matches
-
unor stihuri izvodite, ca și atâtea altele, la beție. Poezia, poezia, poezia... Ce este poezia? Poezia este atunci când... Instantaneu, el realizează că are pielea de găină, cordul-sloi, părul țeapăn-măciucă, iar dinții i se lovesc de-a surda, între ei. În spatele haitei, se stârnește mișcare. Cățelandrii și jitiile de pripas, din josul ierarhiei, cu cozile lor debălăzate, roase și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jerba prelungită a jetului lichid de alcool rafinat, proiectată cu boltă, cu o dibăcie haiducească, pe care i-o dă lui Vierme numai frica morții, moment în care aerul irespirabil, îmbâcsit de miasmele acumulate de hidrocarburi, din jurul și de deasupra haitei asmuțite se aprinde, ca amorsat de explozia unui proiectil trasor, cu napalm! Îngerul bate puternic din aripi, absorbind în întregime deflagrația. Încă o bătaie profundă și răcoroasă și scena luminată de flăcări ca ziua se întunecă și se îndepărtează rapid
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
facultății de zootehnie și avea în subordine încă trei lucrători. Voi sări peste multe alte întâmplări și vă voi spune că am învățat să călăresc. Acolo ai cal și câini dresați care ajută la deplasarea oilor și la apărarea de haitele de câini Dingo care atacă turmele precum lupii la noi. De la început mi-am dat toată silința să muncesc cât mai bine pentru a nu-i face de rușine pe doamna Minodora și soțul ei. Așa că de la an la an
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în fața porții, mă păzește și își așteaptă masa. E așa de blînd și de bun ! Da’ ce să faci, mai sînt și zile proaste în viață, filosofează bătrîna doamnă, cu un zîmbet calm pe buze : azi s-a terminat pensia... Haita de cîini din mijlocul străzii îmi dă fiori. Noroc că sînt cu mașina și reușesc să trec nevătămat printre ei. Sînt însă, evident, furioși, latră și aleargă după mașină. „își apără teri toriul”, îmi explică doctorul veterinar la care tocmai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ai arenei publice. Singura diferență „emoțională” dintre cele două tabere pare a fi că „dreptacii” îi disprețuiesc pe toți ceilalți, în timp ce stîngacii îi urăsc mai ales pe anumiți exponenți ai taberei adverse. Dreapta și stînga se constituie astfel reciproc ca haite distincte în și prin înjurarea stîngii/dreptei. E simplu, eficient și tradițional. Dar suspendă în actul înjurăturii mutuale orice formă de comunicare socială. Un prim pas spre maturitate în această privință ar fi dacă s-ar trece de la înjurături la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
destul de penibil. Ne adunaserăm tot grupul și, în spatele blocului, la lumina crudă, galbena ca șofranul, a unui foc de cartoane de ambalaj de la televizoare, ne înarmaserăm cu șipci lungi de la depozitul de mobilă. În cea mai mare tăcere, porniserăm în haită să-i atacăm pe copiii de la blocul din dreapta Aleii Circului, cel cu florăria. Am năvălit mascați și zbierând din spate și i-am luat la goană pe cei care jucau acolo tenis cu piciorul sau băteau de perete o minge
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a ajuns aici? Pe unde a intrat? Mă privește o clipă, apoi se duce la ușă. În acest moment oprește un tren. CÎinele dă din coadă, anunțîndu-mă că e timpul să mă ridic. Ieșim pe ușă Împreună, el apărîndu-mă de haita de animale care stă aliniată la colțul cantonului, fără să sufle. La 23 și 15 minute, reușesc să cobor În Caracal. Dar eu merg un pic mai departe, unitatea mea se află la Deveselu. Și mă gîndesc că, poate, cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
construirea unei scări a valorilor inspirate din fondul ancestral de "estetică a eticii" poporului român. Prof. dr. Ioan DRĂGAN Universitatea din București Discurs preliminar Un relativism generalizat Pentru fiecare un cuvânt. Pentru fiecare cuvântul care a cântat pentru el, Când haita, pe la spate, l-a atacat. Pentru fiecare cuvântul care a cântat pentru el și-a înghețat. Paul Celan (Argumentum e Silentio) Puterea numirii! Se știe din vechime, "Dumnezeu a spus". Și făcând astfel, creează ceea ce numește: lumină, cer, apă, pământ
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
să-I acordați atenția. PĂTRATUL. În pătratul respectiv care e un dreptunghi rotund veți observa doi bărbați care, stând pe vine se alăptează dar nu de la o lupoaică, cum intelectual puteați greși. De la lupoaică se alăptează doar membrii Partidului Noua Haită. Bărbații, adevărații bărbați care sunt doar ai noștri și care stau în poziția amintită, sug dintr-o sticlă de samahoancă, ceea ce ne va aduce, dincolo de damph, un plus de voturi din partea cultivatorilor de sfeclă domestică și, acolo unde sunt condiții
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și s-a înecat? De câte ori îmi trec prin minte aceste presupuneri, le alung imediat. Nu mai vreau să mă gândesc la ele. Prefer să nu bănuiesc nimic. Îmi închipui uneori cum va arăta gara la iarnă. O zăpadă ticăloasă. Și haite de lupi care cântă colinde. Singurele colinde pe care le înțelege pustiul. Și pe care le merită. Oare ce credeți despre mine acum? Că am prea multă imaginație? Vă înșelați, am prea puțină. Tocmai de aceea când strig "nu exist
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-o. Aș fi putut tăgădui foarte bine, invocând un motiv de circumstanță, orice. La ce bun? Din clipa când Lena îmi dezvălui brutal jocul meu subconștient, am simțit că se sfârșise farmecul care dădea viață acestei legături auxiliare. După înfrîngere, haita gândurilor asmuțită de simțiri se năpusti mai sălbatic asupră-mi, dezlănțuind o adevărată răscoală în ființa mea. În definitiv, pentru ce părăsisem pe Mihaela? Ce anume mă determinase să fac acest pas necugetat? Îmi era frică de ea, frică de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pierdut a rămas pierdut. Între atâtea altele, s-au cumpărat cavouri istorice cu blazon, fără ca noii proprietari să marcheze undeva numele originar al familiei. În schimb, s-a afișat în sfârșit, la intrare, ghidul mormintelor de interes public, iar în locul haitelor de câini ai nimănui, care cutreierau ca strigoii flămânzi aleile și cotloanele de taină, avem acum un număr respectabil de paznici patrulând vigilent, de zici, când dai să intri, că pătrunzi într-un obiectiv militar strategic. Întrebat de TVR Cultural
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
antică. Și voi încerca s-o dovedesc. Simt, de-afară, miros agresiv de alge putrezite și de nămol răscopt. Pe plajă, se joacă volei. Strigăte vesele subliniază fiecare punct marcat. Am exagerat, oare, când am pretins că n-am instinctul haitei? Cred că nu, dar nici să stau prea departe de ea nu-mi place. Am aflat că se fac glume pe seama punctualității cu care cobor pe plajă. E singura dată când am reușit să impun o impresie atât de falsă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vechime de peste un mileniu, rivalizând în prestigiu cu Alexandria. Trecuseră pe aici Brutus și Cicero. Trecuse, dacă nu mă înșel, și un împărat. Tiberiu. Efesienii duceau ofrande la templul zeiței Artemis (sălbateca, însingurată Artemis, care umbla prin păduri cu o haită de câini, dăruiți de Pan, și vâna animale cu săgețile făurite de Hefaistos), dar povesteau în șoaptă cum părinții lor îl ascultaseră pe apostolul Ioan, care venise la Efes, după răstignirea Învățătorului său, împreună cu Fecioara Maria, care locuise acolo, într-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
doar niște argați în spațiu-ncercuit al morții. O clipă am crezut că nu mai sunt: pădure-adâncă, și din mine rupeau flămândele jivine și nu puteam să le înfrunt. O mână a sărit din umăr, un lup trăgea de un picior, haitele puse pe omor, nu mai aveam cum să le număr. Ce-am mai rămas, m-am dat la dos, sângele-râu...miros de sânge... și astăzi, cel ce-am fost mai strânge bucăți de suflet de pe jos!” Este știut că-n
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
numit. Capule Alb, ce-i cu tine? Ce-i cu mine? Știu eu ce să fie? Dar cu tine? Știu eu ce să fie? Hai la medic. Hai. De-acolo au revenit acasă cu un Auu! prelung, ca al unei haite de lupi, în toiul iernii viforoase. Motive de sănătate. Motive împotriva cărora n-ai cum să lupți. Motive genetice. N-ai cum să le învingi. Ruja, nu va putea face, niciodată, copii. Din cauza ei? Și. Dar? Și din a lui
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și improvizate. În această puzderie de împătimiți ai turismului montan - un grup, vesel, entuziast, nu cu mai puțin talent, decât altele, alcătuit din membrii formației instrumentale VIOLA, de pe lângă Casa de cultură, din vale. Veneau, de obicei, membrii formației respective,în ’’haită’’, cum zicea Alinuș, inima haitei,în toate împrejurările, bine pregătiți, cum au venit șiîn acea duminică neagră. Ajungeau, sus, printre primii. Puneau instrumentele pe cunoscuta de-acum tereasă a cabanei, tot acoloîși lăsau și rucsacii cu hrană; se echipau pentru
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de împătimiți ai turismului montan - un grup, vesel, entuziast, nu cu mai puțin talent, decât altele, alcătuit din membrii formației instrumentale VIOLA, de pe lângă Casa de cultură, din vale. Veneau, de obicei, membrii formației respective,în ’’haită’’, cum zicea Alinuș, inima haitei,în toate împrejurările, bine pregătiți, cum au venit șiîn acea duminică neagră. Ajungeau, sus, printre primii. Puneau instrumentele pe cunoscuta de-acum tereasă a cabanei, tot acoloîși lăsau și rucsacii cu hrană; se echipau pentru schiat, și o porneau,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din destinul meu? Nu cred că explicația e pe de-a întregul valabilă, de vreme ce ― m-am convins de asta de nenumărate ori ― nu-mi sunt suficient mie însumi. Fac parte din specia lupilor-singuratici care nu pot trăi liniștiți departe de haită. În realitate, am fost o singură dată în marginea unui deșert, în Egipt, și n-am îndrăznit să mă aventurez printre dunele, cenușii-gălbui, de nisip pe care nu creșteau decât tufe rare de alfa. Amurgurile vin repede în deșert și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să ațipesc, am aprins lumina. Luasem cu mine cărțulia cu sfaturi pe care și le da Marc Aureliu. Becul chior, vederea slăbită și confuzia simțurilor provocată de nesomn, făceau lectura un chin, de aceea am renunțat și am ascultat concertele haitelor de câini din curtea spitalului. În paralel, îmi reproșam că am ajuns un fel de marionetă a angoaselor mele, că sunt obosit sufletește peste măsură, că nu mai văd nici un capăt. Spre dimineață, mi-am revenit. Am găsit chiar puterea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că s-a ars. Să se Împartă tortul! strigă Martin. Ce-ți spuneam, uite-l cum Își dă În petic. Susana Lastarria comenta tot ce se petrece Împreuna cu sora ei Chela, care venise ca s-o ajute să strunească haita aceea de mici jivine. Și jivinele mîncau acum tortul, cake is the name și-i era imposibil să termine cu comentariile: e fiul lui cutărică, al deputatului cutare, ce băiat bun era, În ultimul timp a Îmbătrînit mult, e leit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea, dacă n-ar fi vândută posesorilor de ARO ori celor ce au sobe cu petrol” “Văd că sunteți foarte documentat. Nu nțeleg, însă, de ce nu spuneți toate aste când și unde trebuie” “Păi, ce rezolv așa? Vreți să sară haita pe mine? Ei vi le-am spus dumneavoastră, poate le fructificați cumva” “Nu-nțeleg” “Ei, nu-nțelegeți... Cu temutul dumneavoastră condei...” “Temut? Hm! Cine să se teamă de poezia?...” “Lăsați, că nu-i vorba numai de poezie. Mai e și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vă rog? Dați-le peste cap în plină adunare. Faceți acolo pe viteazul și informați opinia publică în for constituit” “Vai, vai, ce limbaj! Parcă am fi în ședință, pe-onoarea mea. Păi, cum să spun în ședință asemenea lucruri?! Haita e de partea lui Laurențiu Iliescu, nu a mea. Că a luat el de la părinții elevilor vreo mie de lei, cică pentru că a plătit manopera la tâmplar. Da’ lambriurile le-a pus el, cum s-a priceput. De-aia-s
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
într-un moment când Sydney insista că era ora 8.00 p.m., își dădu seama că toată chestia cu invitația ar fi putut fi o capcană. Privi spre marea pestriță a fețelor zâmbitoare, curioase, ale unei specii care vâna în haită. Nu suporta să-și citească discursurile. De obicei dezvolta niște notițe, dând reprezentații fluente, efervescente. Dar în seara aceea, când se abătu de la însemnări, îl apucă vertijul. Era cățărat pe o stâncă înaltă, peste care se revărsau șuvoaie de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
totul, ca și cum am fi noii indieni Pawnee. —Consorțiu? Ridicase pe farfurie piramide din tofu. Știa la cine se referise, fără să fie nevoie ca el să-i spună. Iar el știa întrebarea ei, înainte ca ea s-o formuleze. —O haită de afaceriști învârtiți de prin partea locului. Nu cumva știi din întâmplare...? N-ai auzit nimic de chestia asta? O cercetă, cu o expresie nesigură pe chip. Karsh. — Nimic. Ar fi trebuit să aud? El ridică din umeri și clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]