930 matches
-
vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
privirea spre fața mea, ca să vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare și umorul părintesc. A urmat un cărucior mai ușor, și când se răsucea, copilul avea tendința să se ridice, trăgând de ham, apucându-se de marginile căruțului; stând În picioare, nu atât ca pasagerul amețit al unui vas de plăcere, cât ca un savant preocupat dintr-o navă spațială; examinând jurubițele pestrițe ale unei lumi vii și calde; privind cu interes filosofic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
plăcere, cât ca un savant preocupat dintr-o navă spațială; examinând jurubițele pestrițe ale unei lumi vii și calde; privind cu interes filosofic perna pe care a reușit s-o azvârle peste bord; căzând și el Într-o zi când hamul a pocnit. Mai târziu a mers Într-una din zile din acele mici mașinării numite plimbătoare; de la Înălțimile inițiale, elastic și sigur, copilul a ajuns tot mai jos, până ce, la un an și jumătate, a atins pământul În fața plimbătoarei, strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la picior, traversând sinucigaș printre trăsuri și sănii, spre Sărindar, ocărât mai întâi de câțiva vizitii ce urcau, în șir, spre Capșa, apoi de cei de pe partea opusă, aflați în drum către Dâmbovița, și care traseră unul după altul de hamuri ca să nu se ciocnească între ei. Se uită îndărăt. Polițaiul îl onoră în aceeași clipă cu bastonul ridicat amenințător și-apoi îl lăsă în plata Domnului, luând-o spre clădirea Prefecturii, aflată la câteva minute distanță. — Era s-o pățești
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care, pe drept cuvânt, își închipuia că sunt pentru ea, nevasta se îmbunase și nu mai era așa arțăgoasă ca mai înainte. Îi răspunse cu glasul ei din tinerețe că-și dorea să aibă o trăsură și cai frumoși, cu hamuri elegante, cum are lumea bună și măcar un ajutor două la gospodărie, că o durea peste tot și nu mai putea face toată munca singură: spală, calcă, aerisește, șterge praful, îngrijește grădinița de legume, întoarce bălegarul, caută găinile de ouă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Marioara îi surâse cu un zâmbet seducător cu gropițe, pus la păstrare de o grămadă de vreme, și anume de la divorț: iată că-l regăsise. Urmă, pe la 8 și jumătate, trăsura familiei Margulis, veche, dar cu caii proaspăt țesălați și hamurile cu ciucuri noi, roșii. Nelu, vizitiul, se făcuse bine, dar era tot tras la față. Doamna abia încăpuse, cu poalele rochiei revărsate, pe una din banchete, iar doctorul era flancat de Jacques și de ștrengarul de Nicu, la a cărui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ne punem totuși prea multe speranțe în timiditatea călăilor. În epoca pragmatismului extrem, dialogul artistului cu neantul pare aproape o glumă. În artă ca și în viață, nu orice conținut are miez. Uneori, libertatea este doar stratul de unsoare de sub ham. Tare mă tem că Homer nu a avut nici legitimație de scriitor. Nu s-a anemiat filmul din cauza televizorului și nici nu a dispărut untul din cauza margarinei. Nu toți scriitorii și-au găsit uniforme adecvate pentru masa de scris. Naivii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
temeau cu toții. El însă își făcea curaj; nu avea de ce să se teamă. Și ele erau un fel de ființe asemănătoare cu eschimoșii. Undeva în dreapta o mulțime compactă de asemenea ființe ceva mai vioaie, toate înfășurate la gât cu niște hamuri viu colorate și cu un fel de căușe suficient de mari în mâini, din care mâncau ceva cu lăcomie. Altundeva, în stânga, o altă mulțime de ființe la fel de compactă însă cu căușele din mâini ceva mai mici, înfășurate și ele la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu un fel de căușe suficient de mari în mâini, din care mâncau ceva cu lăcomie. Altundeva, în stânga, o altă mulțime de ființe la fel de compactă însă cu căușele din mâini ceva mai mici, înfășurate și ele la gât cu niște hamuri de altă culoare, printre înghițituri, amenințau pe cei din dreapta cu mâinile ridicate sus de tot și cu pumnii strânși ca un fel de măciuci. E limpede că se pregătesc de luptă. Acuși se vor năpusti asupra celorlalți. Se urăsc unii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al treilea grup de oameni care semănau cu el; la fel de numeros, cam cât toate triburile de locuitori ai nordului luate la un loc, inert, liniștit și lipsit de vlagă; format numai din trențăroși, palizi, slăbănogi, tăcuți și deznădăjduiți, însă fără hamuri la gât și fără căușe în mâini. Aceștia, cu gurile căscate și cu privirea spre locul unde vor sălășlui când vor trece în lumea spiritelor, parcă așteptau să le cadă ceva din înălțimi. În fruntea fiecărui pâlc, în locuri ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Parlamentului? Parcă am auzit ceva despre acest palat... Vezi că ești pe drumul cel bun, spuse el în continuare. Află că toți cei, pe care-i vezi în dreapta, sunt la putere, au castroanele mai mari și poartă la gât nu hamuri ci eșarfe. Dar cei din stânga? Sunt în opoziție, au castroanele mai mici și poartă și ei la gât eșarfe însă de altă culoare. Sunt nervoși pentru că vor să pună mâna pe castroanele cele mari. Dar spiritele acelea agitate cu pumnii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
activitatea e rezervată nopții, iar odihna, zilei. Doar omul, în ciuda trecerii veacurilor, nu reușise să se adapteze întru totul la noapte, și din pricina asta, când se crăpă de ziuă, Gacel își căuta cămila ce rumega la vreun kilometru distanță, apucă hamurile și porni din nou la drum spre vest. Postul militar din Adoras ocupa o oază în formă de triunghi - ceva mai mult de o sută de palmieri și patru puțuri - chiar în inima unui întins fluviu de dune, încât putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trebuia s-o străbată în demersul său. Pentru că eu nu sufăr de boala indiscreției, nu l-am întrebat pe Vasile Ilucă, încă din faza de proiect a demersului său, nimic în legătură cu dimensiunile lucrării pentru facerea căreia își pusese... gâtul în ham. Sau în jug. Totuna. În timp, însă, mi-am dat seama că gluma se îngroașă. A apărut primul volum, a apărut cel de al doilea volum, apoi următoarele: al treilea, al patrulea, al cincilea. Și omul nu se mai oprea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
justificat ea parcă oarecum copilărește. Pentru că sînt pufoase și merg legănat... Am o colecție întreagă de rațe de toate felurile pe dulap... Dacă ea e mac mac, m-am gîndit eu, atunci eu ar trebui să fiu un fel de ham ham sau ceva similar... deși, ca să-i fac pe plac, pot să spun și eu mac mac... și, pe de altă parte, adeseori mă semnez “cri cri”... vezi că în lumea animalelor - din care facem parte și noi - lucrurile sînt
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ea parcă oarecum copilărește. Pentru că sînt pufoase și merg legănat... Am o colecție întreagă de rațe de toate felurile pe dulap... Dacă ea e mac mac, m-am gîndit eu, atunci eu ar trebui să fiu un fel de ham ham sau ceva similar... deși, ca să-i fac pe plac, pot să spun și eu mac mac... și, pe de altă parte, adeseori mă semnez “cri cri”... vezi că în lumea animalelor - din care facem parte și noi - lucrurile sînt destul de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ca să-i fac pe plac, pot să spun și eu mac mac... și, pe de altă parte, adeseori mă semnez “cri cri”... vezi că în lumea animalelor - din care facem parte și noi - lucrurile sînt destul de încurcate... dacă eu sînt ham iar ea e mac, eu o fugăresc pe ea... dar dacă ea e mac iar eu cri, atunci ea mă ciugulește din iarbă... ei, atunci se pare că trebuie să ne hotărîm cum stau lucrurile. Pînă una, alta, ne-am
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și pămînt și-a desfășurat adevăratele secrete... într-o libertate infinită! Știu cum arată pămîntul văzut de sus și apropiindu-se, cum e să te afli în liniștea absolută a imensității cerului, desprins de orice, atîrnat și legănat ușurel în hamul și frînghiile unei uriașe umbrele albe... Uneori cînd merg pe jos, am soarele roșu rotund în față iar în lateral vîjîitul mașinilor pe șosea și ceva mai încolo dealurile acoperite de zăpadă, constatînd că îmi îngheață nasul și urechile, mă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o lumină ce știau că vine de la casa lor? Nu cunoscuseră toți singurătatea? Nu cunoscuseră toți mirosul stătut al cărților uzate legate În piele, mirosul puternic de tutun și scuipat al juristului american, mirosul closetelor de tribunal, mirosul cailor, al hamurilor, al fînului și al țăranilor asudați, al sălilor de dezbateri și al sălilor de tribunal - mirosul puternic, bărbătesc al Justiției Într-un tribunal de provincie, și nu auziseră un robinet picurînd În Întuneric pe coridoarele lungi și Întunecate, măsurînd curgerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nopții și a zorilor ce se iveau, se desfășura bătălia grăbită, Încîlcită și totuși organizată a muncii. Caii vînjoși, de culoarea fierului, Înhămați cîte patru sau șase, trudeau În praful gros, albicios, al drumului, Însoțiți de zăngănitul de lanțuri și hamuri și de strigătele aspre ale Însoțitorilor. Aceștia Îi mînau spre rîul care curgea În apropiere, pe lîngă șine, pentru a-i duce la adăpost; iar În lumina primelor raze se vedeau elefanții care se bălăceau În rîul bine cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Astfel în una din zile, se află, între altele, că un căpitan din escorta domnească a biciuit un subaltern. Vai, asta la vremuri noi, nu se poate, au strigat unii. Nenorocitul acela, după o noapte de beție cruntă, pusese greșit hamurile cailor ce trăgeau caleașca domnească, fapt ce în opinia comandantului său, putea genera riscuri extreme pentru domnitor, motiv pentru care șeful a recurs la gârbaci ca instrument corector și mai ales pentru ținere de minte. Cel mai revoltat de această
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un triunghi de cer și o ramură de salcâm, ca o bisectoare. Și-a tras bluza peste cap, natural, ca și cum s-ar fi pieptănat. Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie pe pat. Sutienul alb, dantelat, era un ham încordat pentru sânii care se zbăteau, nechezau, o trăgeau înspre mine. Nu apucasem să mă ridic și harnașamentul dispăruse. Acum mă privea intens, scăpărător, cu patru ochi. La tribună ieșise președintele Ilici Piele-Roșie: - Tovarăși, ă ă ă, domnilor și doamnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai accesibilă și informativă au fost două de Paul Ferris: The City (Golancz, 1960) și Gentlemen of Fortune (Weidenfeld, 1984. Datele de la Serviciul național de sănătate au fost furnizate de Noul serviciu public de sănătate: organizare și management de Chris Ham (Oxford, 1991), iar despre numele de cod din timpul războiului am aflat din fascinanta carte a lui Sir John Cecil Masterman The Double-Cross System in the War of 1939 to 1945 (Yale, 1972). În cele din urmă acest roman își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
De mers se poate merge târâș, dar câte unul. Cum îl ducem însă pe Toader?” - se întreba Trestie în timp ce făcea cale întoarsă. „Aha! Am găsit! Trei centuri, trei bretele de la sacii de merinde și sforile de la foile de cort. Facem hamuri din ele și pe Toader îl așezăm pe o foaie de cort ca pe targă”... Timp de aproape un ceas au lucrat la improvizarea tărgii din foaia de cort la care au adăugat și crengi de salcie împletite măiestrit. Trebuie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umblă prin tărtăcuță! Să ne hodinim oleacă și om face-o și pe asta. După ce au mai răsuflat, Trestie a dat semnalul de plecare: La drum, fraților, că prea mult bine strică. Unu... doi... trei... și! S-au opintit în hamuri, iar Toaibă a înfipt cuțitul în lutul cărării și a tras, sprijinindu-se în el ca într-un țăruș. După câțiva pași făcuți așa, Trestie a apeciat ajutorul dat de Toaibă: Hai că merge, Toadere! Merge! Numai că n-o să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]