1,040 matches
-
trebuie să ne ducem și la cârmuire... Dacă trebuie, ne-om duce... vorbi fata pe gânduri. Într-un rând, la despărțire, flăcăul își aduse aminte de ceva și începu a râde. —Ascultă, Marghioliță, zise el, ce-aveai tu atuncea, în hambar, când tot îmi spuneai să nu mă duc pe la madama de la curte?... Da’ te-ai dus?... Nu m-am dus, dar m-am mirat... Parcă îi erai o dușmancă... Doar te duci la dânsa, și ea îți vrea binele... —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din formație. Doctorul Ransome avusese dreptate cînd prezisese că aprovizionarea cu alimente a lagărului Lunghua avea să Înceteze curînd. O dată pe săptămînă, un singur camion sosea de la Shanghai cu cîțiva saci de cartofi stricați și mîncare pentru animale adunată din hambare și plină de gărgărițe și murdărie de șobolani. Prizonierii care stăteau la coadă pentru micile lor rații se luau adesea la bătaie. Iritați de prezența lui Jim care aștepta toată ziua la ușile bucătăriei, un grup de englezi din Blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se unească și el cu vrăjmașii noștri, să ne bată și să iasă apoi din țară." 11. Și au pus peste ei isprăvnicei să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetățile Pitom și Ramses, ca să slujească de hambare lui Faraon. 12. Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmulțea și creștea, și s-au scîrbit de copiii lui Israel. 13. Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. 14. Le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
spune! Dar totul e bine și așa, când ai un prieten adevărat. POVESTEA SORICELULUI ALB Familia șoriceilor Stuart își avea locuința la marginea unui lan de porumb. Totul se petrecea într-o armonie perfectă căci toate erau așa cum își doreau. Hambarul era plin cu boabe încit să le ajungă pe un an întreg, șoriceii cei micuți erau sănătoși și creșteau văzând cu ochii. Blana lor catifelată, ochii mici și negri ca niște mărgelușe te făceau să stai tot timpul în preajma lor
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am izbutit să-l conving, expunându-i pe larg posibilitățile de plasament sigur în țara în care se calcă pe galbeni, se arde țițeiul supraabundent și în acre putrezesc grânele devenite neîncăpătoare în hambare și silozuri. - Crapul de patruzeci de chile se răstoarnă din năvod înapoi în Dunăre, i-a spus monstrul cu cap de dovleac, înăbușit în coșul pieptului meu. Fiindcă la noi, să vezi mata, adăugase piticul scuipându-și călușul, - la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
etajul trei, la doi era locul de depozitare, iar la primul etaj se aflau rebuturile. Lipită de această clădire, pe care domnul Gonzalez o numea „creierul central“, era fabrica, un hangar de avioane de tipul celor care seamănă cu un hambar. Cele două coșuri care se ridicau din acoperișul de tablă al fabricii erau înclinate într-un unghi ce forma o imensă antenă de televiziune cu urechi lungi ca de iepure, antenă care nu primea nici un semnal electronic încurajator din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
are înclinație spre legi, poate scormoni prin memorie clauza adecvată. Vehiculele alea trebuie într-adevăr eliminate. E destul să le știu gonind pe undeva în noaptea aceasta întunecoasă, ca să fiu cuprins de neliniște. Fabrica este o clădire mare, ca un hambar, unde sunt valuri de stofe, mese de croit, mașini de cusut masive și cuptoare care asigură aburii pentru călcat. Efectul general este destul de suprarealist, mai ales când vezi, în acest decor mecanizat, Les Africains mișcându-se încoace și încolo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sau cam așa ceva și astăzi abia dacă are un aspect urban. Străzile orașului, pe măsură ce traversează St. Charles Avenue și ajung în acest loc, se schimbă gradat de la asfalt la pietriș. E o mică așezare rurală care are chiar și câteva hambare; un sat pierdut, microcosmic, în mijlocul orașului. Prăvălia lui Mattie Ramble arăta ca toate clădirile din cvartalul în care se afla: scundă, nezugrăvită și imperfect verticală. Era ușor înclinată spre dreapta, înspre șinele de tramvai și râu, iar fațada ei părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ishida, dacă s-ar fi iscat vreo bătălie. Locuința samuraiului era ceva mai bună decât casele țăranilor, însă nu mai mare decât o mână de case cu acoperișuri de paie înghesuite laolaltă. Spre deosebire de locuințele țăranilor, cea a samuraiului avea câteva hambare, un grajd pentru cai și întărituri de pământ de jur împrejur. În ciuda fortificațiilor, nu era deloc făcută pentru luptă. Pe muntele din nordul luncii se găseau ruinele cetății ce aparținuse samuraiului care stăpânise odinioară aceste locuri și care fusese înfrânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe la samurai. După ce-și vărsa amarul, pleca acasă trăgându-și piciorul rănit ca pe un câine șchiop. Lăsându-și oamenii în umră, samuraiul urcă singur dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii stăpânului, caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își scutură cu grijă zăpada de pe straie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
descălecă, luă o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind. Apoi vocea sa răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse scrum, iar acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri adăuga o nouă undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta celorlalți vitejia sa. Ceilalți îl auziră tușind. Apoi vocea sa răzbătu gros: N-avem de ce să ne îngrijorăm. E doar un hambar care mocnește. Ardea un hambar mare. Totul înăuntru se făcuse scrum, iar acum flăcările licăreau pe stâlpii pârjoliți și pe grinzile acoperișului, ca o ceată de pitici ce dănțuiau. Ecoul bârnelor care se prăbușeau în răstimpuri adăuga o nouă undă de tristețe priveliștii aceleia pustiitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
slăbiciune pe care îl zăreau pe chipul misionarului. Tanaka îi îndemnă pe ceilalți, ca pentru a arăta că de acum el era cel care dădea ordine în locul lui Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în întâmpinarea noastră. Îl întrebă pe moșier despre ce se întâmplase. Au ajuns până aici, cei din tribul Huaxteca? — Nu, padre, clătină din cap moșierul. Auzind de răzmerițele lor, indienii dimprejur zbuciumă și ei încoace și-n colo și ard hambare. Au dat foc la ogoare, iar acum se ascund prin apropiere. Noi trebuie să mergem până la Veracruz... Vă însoțim noi! Japonezii știu să mânuiască puștile? — Știu să tragă cu pușca poate cu mai multă dibăcie decât voi. Sunt un popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici măcar o filă întreagă din istoria culturii europene nu s-ar rupe". Suntem o cultură mimetică? Suntem o cultură inconsistentă? Sau producem cultură doar pentru propriul consum, ca țăranul român cu mentalitate medievală, care își evaluează cu mândrie boabele din hambar și slana din pod, singurele certitudini în fața viitorului de a doua zi...? Povestea e veche, cea cu originalitatea ori lipsa de originalitate a intelectualului român. Scepticismul acut al monomaniacului sublim întru idee care a fost Noica (de altminteri, departe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dacă la începutul lumii am fost doi, acum suntem singuri. * A merge împreună nu înseamnă a parcurge același drum. * Atunci când stelele încalcă regulile de circulație, plouă cu meteoriți. * Apa trece, gunoaiele rămân. * Belșugul de pe ogoare nu se află și-n hambare. * Nu poți să fii Soare dacă nu luminezi pe alții. * Luna fură lumina Soarelui pentru a ne-o oferi nouă. * Se poate trăi cu orice handicap; cu cel intelectual se vegetează. * Afonii cântă fals și în gând. * În somn, toate
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ghicitorilor. Trimitea după toate acestea și după plante ce creșteau pe insule nu mai mari ca petele în ocean sau pe vârfuri de munte nelocuite de oameni. Trimitea să fie distruse regate întregi, să fie jefuite și cercetate în amănunt hambare și câmpuri. Cerea carne de tigru și urs, gâscă siberiană și antilopă neagră. Trimitea după broaște țestoase, țestoase-de-apă-dulce, vipere și foci. După tatu, antilope, zebre și balene. Cerea elefanți, hipopotami, iaci și cocori, macaci și... maimuțe! Maimuțe! Ah, să gătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în care temutul combinator J.R. ajunsese într-un sat obscur, unde învârtelile lui uzuale nu mai aveau valoare de schimb. Fără terminalele politico-economice și extensiile lui financiare, capitalistul pur-sânge se vedea redus la o condiție umilitoare: legat fedeleș într-un hambar, jignit și amenințat de niște țărănoi care nu puteau admite că o fetișcană locală căzuse în mrejele lui J.R. Astfel că eroul nostru negativ era obligat să se descurce ca un cowboy de duzină, să iasă din încurcătură mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
s-au petrecut sau chiar dacă mi s-au întâmplat mie și nu altcuiva. M-am născut acum șase ani în vama de pe râul Hudson. Am fost conceput cu un an în urmă într-o noapte luminată de fulgere, într-un hambar din Germania mirosind a balegă. Orice dovezi ale unei existențe anterioare sunt doar zvonuri pe care le-am auzit. În locul amintirilor am instincte; în locul trecutului am acest prezent greu de explicat, căpătat prin metode necinstite și absolut ieșit din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
deasupra încheieturii. Înregistraseră cicatricea de pe brațul drept de la mușcătura de șobolan, dar nu și numărul de pe brațul stâng. Erau prea mulți cu acest semn distinctiv. Solicitantul declară că nu a fost niciodată condamnat pentru încălcarea legii. Scârțâie balamalele de la ușa hambarului. Animalele se răsucesc, răsuflă greu și tropăie. Bătrânul sforăie. Dar nu am fost niciodată condamnat pentru nimic. Am pus documentele la loc în buzunarul de la piept, la adăpost de orice pericol, gata să fie arătate la cerere. Mai erau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
probabil murisem în timpul marșului forțat sau imediat după aceea, în Mauthausen. Ar fi putut avea dreptate dacă soldatul german - care nu arăta mai arian decât ofițerii SS ce ne duceau spre vest sau mai uman decât nenorocitul de fermier din hambar - nu mi-ar fi dat o bucată de pâine mucegăită, sub un impuls de moment pe care nu îl voi înțelege niciodată și pe care probabil nici el nu l-a înțeles atunci. Sau poate că el înțelegea. Se întrevedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu un vârf ascuțit. I-am simțit greutatea în palmă. Mi-am imaginat-o izbind capul lui Mintz. Sângele înflorind, ca un boboc care se desface. Ochii lui Mintz căscați și morți ca niște monede, exact ca ochii bărbatului din hambar. Lasă vina, să vorbim despre răzbunare, ar fi trebuit să-i spun. Nu, i-am zis lui Stanley Mintz. Nu, i-am repetat și doctorului Gabor. Nu am căutat niciodată ajutor psihiatric. De ce aș fi făcut-o? „Nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fi vrut să mă duc la subsol. Masa mea de lucru era bine aprovizionată cu ciocane, fierăstraie și unelte grele. Aveam cu mine un ciocan atunci când am urcat treptele cu tata și Otto, ca să găsim hoțul. Folosisem un topor în hambar. Dar nu aveam timp să mă duc la subsol. Îmbrățișând din nou peretele, m-am întors în bucătărie și m-am aplecat spre sertarul de lângă chiuvetă, unde Madeleine ține cuțitul de pâine, cel de tăiat carne și alte feluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bătea în geamuri și apa ne înghițea. Părul fiicelor mele plutea în jurul fețelor lor uluite. Piciorușele puternice ale fiului meu tăiau apa neagră. Mă zbăteam să îi salvez, dar curentul îi ducea departe de mine. Credeam că noaptea aceea din hambar fusese ceva neobișnuit. Acum știam că era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac din nou. În urmă cu câțiva ani spusesem că mă voi întoarce, deși atunci eram sigur că mințeam. Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și dumneavoastră îmi spuneți că nu contează cum l-am ucis? — Cum l-ați ucis? — Cum l-au ucis. Se uita la mine cu acea privire tâmpă. — Nu sunt un criminal. Nu am insinuat niciodată că sunteți. — Acea noapte din hambar a fost o prostie. Așteptă. — Era de înțeles după război. Ne era încă foame, pentru Dumnezeu! Așa era atunci, imediat după război. Continuă să se uite la mine. Voiam doar să ne distrăm. Și să primim și noi ce ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]