1,047 matches
-
Otoman. După ce a fost luat prizonier de turci și a fost eliberat, s-a reîntors în serviciul activ militar fiind înscris în registrele cazacilor. El s-a stabilit la Subotiv împreună cu familia sa numeroasă. Hmelnițki a luptat sub comanda marelui hatman al Coroanei Stanisław Koniecpolski, a condus delegații ale cazacilor la curtea regelui Władysław al IV-lea Vasa și și-a câștigat un bun renume în rândurile cazacilor. Viața sa a luat o nouă întorsătură după moartea hatmanului Stanisław Koniecpolski, când
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
sub comanda marelui hatman al Coroanei Stanisław Koniecpolski, a condus delegații ale cazacilor la curtea regelui Władysław al IV-lea Vasa și și-a câștigat un bun renume în rândurile cazacilor. Viața sa a luat o nouă întorsătură după moartea hatmanului Stanisław Koniecpolski, când moștenitorul acestuia, Aleksander Koniecpolski, a încercat să ocupe moșia lui Hmelnițki. În 1647, starostele din Cihirin (șeful administrației locale regale), Daniel Czapliński, a început să-l hărțuiască în mod deschis pe Hmelnițki, pentru a-l ajuta pe
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
ale lui Hmelnițki au făcut ca rutenii oprimați să se alăture rapid mișcării sale. După respingerea de către cazaci a unei încercări a trupelor polono-lituaniene de recucerire a Siciului, noi recruți s-au adăugat răsculaților. Cazacii l-au ales pe Hmelnițki hatman la sfârșitul lunii. Noul hatman a depus eforturi remarcabile pentru recrutarea de noi luptători. El a trimis o ambasadă în Crimeea, invitându-i pe tătarii din Crimeea să se alieze cu cazacii în lupta împotriva inamicului comun, statul polono-lituanian. Fie
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
ca rutenii oprimați să se alăture rapid mișcării sale. După respingerea de către cazaci a unei încercări a trupelor polono-lituaniene de recucerire a Siciului, noi recruți s-au adăugat răsculaților. Cazacii l-au ales pe Hmelnițki hatman la sfârșitul lunii. Noul hatman a depus eforturi remarcabile pentru recrutarea de noi luptători. El a trimis o ambasadă în Crimeea, invitându-i pe tătarii din Crimeea să se alieze cu cazacii în lupta împotriva inamicului comun, statul polono-lituanian. Fie pentru că a subestimat amploarea rebeliunii
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
în Crimeea, invitându-i pe tătarii din Crimeea să se alieze cu cazacii în lupta împotriva inamicului comun, statul polono-lituanian. Fie pentru că a subestimat amploarea rebeliunii, fie pentru ca a dorit o reacție foarte rapidă, care să împiedice răspândirea revoltei, marele hatman al Coroanei Marcin Kalinowski a trimis o armată formată din 3.000 de oameni, sub comanda lui Stefan Potocki, să zdrobească forțele lui Hmelnițki, fără să mai aștepte ajutorul oferit de principele Jeremi Wiśniowiecki. Hmelnițki s-a grăbit să iasă
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
IV-lea Vasa a murit, lăsând Polonia fără conducător într-un moment dificil. Șleahticii au început să-și părăsească proprietățile în fața atacurilor răsculaților, în vreme ce armata lui Hmelnițki se îndrepta spre vest. Cazacii și-au oprit marșul la Bila Țerkva, unde hatmanul lor a emis o listă de cereri adresată Coroanei poloneze, printre care se aflau creșterea numărului de cazaci înregistrați, retrocedarea bisericilor luate de la ortodocși și plata salariilor cuvenite cazacilor, restante pe cinci ani.. În acest moment, veștile despre izbucnirea unor
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
izbucnirea unor revolte ale țăranilor l-au pus pe gânduri pe Hmelnițki, care era de origine nobilă. Până la urmă însă, după ce a pus cap la cap toate informațiile cu privire la situația din țară și după ce s-a sfătuit cu consilierii săi, hatmanul a ajuns la concluzia că toate acestea nu fac decât să creeze condițiile necesare pentru obținerea autonomiei. Deși resentimentele lui Hmelnițki împotriva șleahtei poloneze și a magnaților au ajutat la radicalizarea poziției sale, ambiția sa de a deveni conducătorul rutenilor
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
de lider a cazacilor zaporijieni, ci al întregii Ucraine și prezenta pretenții pentru moștenirea Rusiei Kievene. Într-un panegiric în onoarea lui Hmelnițki se subliniază că „Atâta vreme cât în Polonia este rege Jan al II-lea Kazimierz Waza, în Rusinia este hatman Bogdan Hmelnițki”.. După bătăliile de la Zbaraj/Zbaraż și Zboriv/Zborów, Hmelnițki a câștigat numeroase privilegii pentru cazaci, ca urmare a semnării Tratatului de la Zboriv. La un moment dat însă, cazacii au fost abandonați de foștii lor aliați, tătarii din Crimeea
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
Primul monarh care a introdus acest sistem a fost Stefan Batory, al cărui prim registru conținea 500 de nume. Cazacii înregistrați formau o elită în rândul cazacilor. Ei erau comandați de "starșina" („bătrâni”) și "otamani" care erau responsabili în fața marelui hatman al Coroanei (cel mai înalt comandant militar al Re...). Cea mai mare parte a cazacilor înregistrați formau unități de cavalerie ușoară de elită ("cioragiev"), excelenți arcași, iar mai târziu pușcași, specializați în atacuri-fulger, ambuscade și cercetare. Aceste unități de cavalerie
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
împotriva suedezilor în întreaga țară. Unitățile mici ale ocupantului au for atacate, iar acestea, la rândul lor au trecut la represalii. Toate acțiunile insurecționale au trecut la un moment dat sub controlul liderului militar polonez Stefan Czarniecki și a mareului hatman litunaian Jan Paweł Sapieha, care au început să organizeze atacuri pentru eliminarea celor loiali lui Carol Gustav. În 1656, Ioan Cazimir al II-lea a fost încoronat de sprijinitorii lui în caterala din Lwów, unde a depus celebrul său jurământ
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
cele două puteri să ajungă la un nivel extrem de scăzut la începutul secolului al XVII-lea. Ambele părți au început pregătiri de război. Otomanii considerau că urmau să fie gata de luptă în 1621, în vreme ce Seimul Rzeczpospolitei a respins cererile hatmanilor pentru fonduri. Consiliul secret al Senatului polonez a hotărât în cele din urmă să trimită forțele armate ale uniunii la luptă în 1620, deși cei mai mulți membri ai Seimului considerau că armata poloneză nu este pregătită suficient pentru o campanie de
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
fonduri. Consiliul secret al Senatului polonez a hotărât în cele din urmă să trimită forțele armate ale uniunii la luptă în 1620, deși cei mai mulți membri ai Seimului considerau că armata poloneză nu este pregătită suficient pentru o campanie de amploare. Hatmanul Stanisław Żółkiewski, care avea în acel moment peste 70 de ani, a hotărât să lupte cu trupele otomane pe pământ străin, mai precis în Moldova. Hatmanii Zółkiewski și Koniecpolski și-au condus armatele la Țuțora ("Cecora" în sursele poloneze, o
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
Seimului considerau că armata poloneză nu este pregătită suficient pentru o campanie de amploare. Hatmanul Stanisław Żółkiewski, care avea în acel moment peste 70 de ani, a hotărât să lupte cu trupele otomane pe pământ străin, mai precis în Moldova. Hatmanii Zółkiewski și Koniecpolski și-au condus armatele la Țuțora ("Cecora" în sursele poloneze, o comună din județul Iași ), unde avea să înfrunte hoarda lui Han Temir. Armata poloneză număra peste 10.000 de soldați (dintre care 2.000 de infanteriști
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
atac de amploare a turcilor pe 6 octombrie, cei mai mulți nobili au început să fugă în dezordine spre nord, lăsând infanteria și tabăra fără apărare. Fuga cavaleriștilor a pecetluit soarta întregii expediții: cei mai mulți soldați polonezi au fost uciși sau luați prizonieri. Hatmanul Żólkiewski a fost ucis în timpul luptelor, iar mulți alți conducători precum Koniecpolski, Samuel Korecki, Mikolaj Struś, Mikołaj Potocki, Jan Żółkiewski, Łukasz Żołkiewski, Stanisław "Rewera" Potocki și Bogdan Hmelnițki au fost luați prizonieri. Capul lui Żółkiewski a fost înfipt într-o
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
cazacii au reușit să reziste din 2 septembrie până pe 9 octombrie. Primele zăpezi și și pierderea a aproximativ a 40.000 oameni l-a făcut pe sultan să ceară începerea negocierilor. Cu doar câteva zile mai înainte de ridicarea asediului, marele hatman Jan Karol Chodkiewicz a murit de epuizare în cetate pe 24 septembrie 1621. Luptele s-au încheiat cu un rezultat neconcludent, iar tratatul de pace de la Hotin a reflectat această situație. Rzeczpospolita a reușit să obțină recunoașterea graniței pe Nistru
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
care le promisese autonomie. În martie 1918, după ofensiva încununătă cu succes a lui Kornilov, Rada s-a plasat sub autoritatea generalului. După moartea lui Kornilov din iunie 1918, Rada a semnat o înțelegere pentru formarea unei federații cu guvernul hatmanului Pavlo Skoropadski. Divizarea din rândul cazacilor a continuat: în timp ce unii dintre ei s-au reîntors la casele lor, alții s-au alăturat bolșevicilor. În plus, cazacii oscilau între loialitatea către Armata Rușilor Voluntari a lui Denikin și forțele naționaliste ucrainene
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
27 decembrie a anului respectiv. Când Maximilian a încercat să rezolve litigiul prin aducerea unei forțe militare și când a început războiul de succesiune din Polonia, el a fost învins în Bătălia de la Byczuna de susținătorii lui Sigismund, sub comanda hatmanului polonez Jan Zamojski. Maximilian a fost luat prizonier și a fost eliberat după intervenția Papei Sixtul al V-lea. În 1589, el a renunțat la dreptul său asupra coroanei poloneze. În 1592, Sigismund s-a căsătorit cu arhiducesa austriacă Ana
Sigismund al III-lea Vasa () [Corola-website/Science/318135_a_319464]
-
Principatul Moldovei după uciderea domnitorului patriot Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574) și urcarea pe tron a lui Petru Șchiopul. Romanul prezintă luptele pentru putere din Moldova, fiind inspirat din viața lui Ioan (Nicoară) Potcoavă. Fiu după mamă al domnitorului ucis, hatmanul Nicoară Potcoavă întreprinde în Moldova o incursiune fără succes pentru a-l pedepsi pe trădătorul Irimia Golia, iar apoi se întoarce în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, cu care pregătește o acțiune militară mai amplă pentru a-l alunga
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
primăverii anului 1576, un grup de oșteni moldoveni în frunte cu Nicoară Potcoavă (fratele după mamă al fostului domnitor Ion-Vodă cel Viteaz ce se refugiase după Bătălia de la lacul Cahul (1574) în tabăra cazacilor zaporojeni de la Pragurile Niprului și devenise hatman) și cu fratele său, Alexandru, traversează Nistrul și atacă palatul domnesc de la Iași, dar este nevoit să se retragă după o încăierare cruntă cu turcii în urma căreia Nicoară este grav rănit. Pentru a-i păcăli pe urmăritori, grupul lui Nicoară
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Nicoară. Între timp, mezinul Alexandru se îndrăgostește de Ilinca, nepoata mazilului. Apariția în sat a iscoadelor domnești grăbește plecarea grupului înspre nord. Grupul de viteji se îndreaptă înspre codrii de pe văile Șomuzului și Siretului, trecând pe la Mănăstirea Pobrata, prin Dolheștii hatmanului Șendrea, pe la moara lui Barbacot de pe valea Șomuzului, ajungând în final la curtea ruinată a lui Iurg Liteanul de la confluența Sucevei cu Siretul, unde se născuseră cei doi frați Potcoavă. Drumeții pribegi trec Siretul pe podul de șaici de la Vercicani
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
este ucis după ce încercase să-l atace mișelește pe oșteanul moldovean. Grupul lui Nicoară Potcoavă trece Nistrul pe la vadul Lipșei și este primit pe malul ucrainean de pan Tadeus Kopițki și de dregătorii târgului Movilău, care fuseseră anunțați de sosirea hatmanului printr-o scrisoare trimisă anterior. Hatmanul se îndreaptă apoi spre Brațlau pentru a se întâlni cu pârcălabul Țopa, ce fusese trimis acolo cu misiune. După un sfat cu cămătarul evreu Iacob (Cubi) Lubiș, care-l pune la curent cu noutățile
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
atace mișelește pe oșteanul moldovean. Grupul lui Nicoară Potcoavă trece Nistrul pe la vadul Lipșei și este primit pe malul ucrainean de pan Tadeus Kopițki și de dregătorii târgului Movilău, care fuseseră anunțați de sosirea hatmanului printr-o scrisoare trimisă anterior. Hatmanul se îndreaptă apoi spre Brațlau pentru a se întâlni cu pârcălabul Țopa, ce fusese trimis acolo cu misiune. După un sfat cu cămătarul evreu Iacob (Cubi) Lubiș, care-l pune la curent cu noutățile din Lehia, Nicoară Potcoavă se duce
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Țopa, ce fusese trimis acolo cu misiune. După un sfat cu cămătarul evreu Iacob (Cubi) Lubiș, care-l pune la curent cu noutățile din Lehia, Nicoară Potcoavă se duce la casa sa de la Zid Negru (Ciornaia Stenà), de pe malurile Niprului. Hatmanul Costandie Șah strânsese 15 sotnii de cazaci în taberele de la Lunca Mare și de la Ostrovul Moldovenilor, cărora li se adaugă în primăvara anului 1577 o parte din foștii oșteni ai lui Ion-Vodă, fugiți de traiul greu din Moldova lui Petru
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
doi are loc o confruntare, dar ucigașul reușește să fugă și, fiind urmărit, pătrunde cu calul în mlaștină și se scufundă acolo. La începutul lunii noiembrie 1577, cele 30 de sotnii ale lui Nicoară Potcoavă, împreună cu 40 de sotnii ale hatmanului Șah se îndreaptă spre Moldova. Pe drumul spre Nistru este prins și ucis boierul Gavril Ciohoranu, care se refugiase la Iampol și trădase lupta de eliberare a Moldovei de sub turci. Sotniile trec Nistrul la 12 noiembrie 1577 și se îndreaptă
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Șah și Pokotilo, de oștenii moldoveni de încredere și de presvitera Olimbiada. După plecarea sa, turcii îi amenință pe polonezi că-i vor ataca cât timp Nicoară Potcoavă va găsi refugiu pe pământurile lor. Adus cu promisiuni mincinoase la Liov, hatmanul Potcoavă este întemnițat și apoi executat. Fostul domn al Moldovei își primește pedeapsa cu demnitate, grăind că Polonia este o țară de mișei îngenuncheați la picioarele păgânilor turci și că regele Ștefan Báthory s-a acoperit pe veci de rușine
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]