925 matches
-
valorizează doar prezentul, adeptul lui fun morality și al senzualismului, nu crede în morala economisirii sau în răbdarea fericită, trăiește într-o "cultură a nerăbdării și a satisfacerii imediate a dorințelor". (Lipovetsky, 2007, p. 95) Turbo consumatorul este individualist, egocentric, hedonist, doritor de experiențe noi, dar fără implicare și angajamente. Cealaltă latură a individului turboconsumator este descrisă de Zygmunt Bauman, care îl arată pe acesta disperat să găsească un exemplu, pentru a se descurca cu propriile nefericiri, generate de înmulțirea nelimitată
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
înțelegem semnificația acelor sunete, până la distanța la care vedem cu ochiul liber și percepem în mod limpede ceea ce vedem. Se poate închega astfel o "nouă alianță" între simțuri și rațiune, una care să recupereze măsura vechilor greci, adepți ai școlii hedoniste sau cinice; cel puțin așa gândește Michel Onfray, care trimite la reflecțiile lui Brillat-Savarin: "Măsura pe care o invocă Brillat-Savarin este obținută cu ajutorul unei ecuații între senzație și conștiință: dacă simțurile debordează cunoașterea și rațiunea, folosirea lor este nefastă. În
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
la ceea ce vechii greci numeau fericita cale de mijloc, obținută în afara și împotriva exceselor, ca abținere în numele unei înțelepciuni superioare bucuriilor clipei. Dar lumea adulților s-a schimbat; etica așteptării a fost înlocuită (în primul rând de către adulți) cu etica hedonistă a consumismului, iar sursele de cunoaștere s-au multiplicat, ceea ce a condus la relativizarea poziției (adică a autorității) profesorului. În mod neașteptat, constatăm că există adulți care refuză maturizarea, adică refuză responsabilitatea care însoțește viața adultului, interzicându-i să se
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
zestrea biologică; dacă pare o trecere a achizițiilor culturale în plan secund și o "biologizare" (am spune, instinctualizare) a naturii umane, atunci nu este vorba decât de o privire superficială, așa cum demonstrează Michel Onfray, rebelul gânditor francez; pentru acesta, dimensiunea hedonistă a vieții trimite cu necesitate la celălalt, la intersubiectivitate, adică la împărtășiri care depășesc sfera instinctuală: "Cred, într-adevăr, că desfătarea fără conștiință nu aduce decât ruina sufletului, dacă ne este permis să spunem astfel. Rutul și iarba păscută, copulația
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
sufletului, dacă ne este permis să spunem astfel. Rutul și iarba păscută, copulația sălbatică și prada sfârtecată de animal îi dau cu siguranță acestuia o anume satisfacție, dar ea nu ține, în nici un caz, de vreun demers etic, estetic și hedonist. În această privință, s-ar putea avansa ideea că erotismul este pentru sexualitate ceea ce gastronomia este pentru hrănire: un plus de suflet. Și că în plăcere nu există o dimensiune hedonistă decât atunci când intră în joc acest plus de suflet
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în nici un caz, de vreun demers etic, estetic și hedonist. În această privință, s-ar putea avansa ideea că erotismul este pentru sexualitate ceea ce gastronomia este pentru hrănire: un plus de suflet. Și că în plăcere nu există o dimensiune hedonistă decât atunci când intră în joc acest plus de suflet, acea fărâmă ce se adaugă la jubilația unui sentiment care nu nesocotește lumea, pe ceilalți, realul, situația dată, intersubiectivitatea în care se desfășoară tot ceea ce survine". (Onfray, Rațiune agurmandă, 2000, p.
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cele din urmă, în special atunci când sunt comparate cu altele mai noi, se numesc "efecte de tip spirala plăcerii". Efectul spiralei plăcerii a fost investigat de Danny Kahneman și colegii săi când au studiat psihologia a ceea ce ei numesc "stări hedoniste". Oamenii achiziționează un articol nou, se simt mai satisfăcuți după un impuls inițial, apoi revin rapid la nivelul lor standard de bunăstare. Așadar, atunci când "treci" la ceva mai bun simți un impuls de satisfacție odată cu schimbările în tehnologie. Dar apoi
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
subiectivității de către un „stat al capitalismului despotic” al cărui prim cetățean este „corpul fără organe”. Demersul ideologic al celor doi filosofi capătă imaginea unui „liberalism tehnologic” populat de „corpuri fără organe”, iar mașinăria socială a producției dezirante devine o expresie hedonistă a practicilor consumeriste. Schizoanaliza, continuată de către Guattari (1989Ă în contextul mai apropiat al electronizării ontologic-sociale, poate converge de asemenea, în mod paradoxal, la critica umanistă a lui Virilio. Cel dintâi delimitează o a treia zonă istorică denumită „era computerizării planetare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trup.” Da de unde jupîne amăgitor și scornitor, noi urmașii lui Iosius cel adevărat avem un proverb care spune că hoțul strigă totdeauna hoții! Îndrăcitul Irineu care a scris despre ei, i-a acuzat de cele mai infame practici se-xuale și hedoniste chiar dacă Tora este plină de asemenea blăstămății, considerîn- du-i întruchiparea răului pe pământ și nici nu se putea altfel pentru întunecata secă- tură, cît timp Carpocrate le rupea gîtul cu minciunile lor mozaice spunînd despre Iisus adevărul iar Hristos
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
sunt adevărate, garnitură e falsă, iar aparent totul e invers. Însă finalitatea teatralității nu este doar în a disimula, ci și în a crea un consens euforic, ca în piesele lui Molière. Aparențele arată partea frumoasă a lucrurilor, recreând atmosferă hedonista din perioada cercetată. A părea înlocuiește categoriile clasice ale frumosului/uratului 161. Pentru Pariziana, forma e deasupra fondului. Pariziana instituie o poetica și o estetică nouă cea a aparentei. Conform acestui program, ea își construiește viața că opera de artă162
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
înseamnă identitatea lor. De aici opoziția lui Kant față de eticile în care fericirea și virtutea sunt legate analitic, în sensul că dacă este dată una dintre ele, atunci ar fi dat, în conceptul acesteia, și cea de-a doua (eticile hedoniste, eticile stoice etc.). Aceste două concepte formează o sinteză în Binele Suveran care este a priori, o legătură ce trebuie concepută ca necesară. Numai că experiența fericirii sau a virtuții nu scoate la iveală nimic în sensul unei sinteze a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri reflexivă se desprinde o intenție morală, care îi colorează într-un fel aparte pornirea hedonistă. Ici și colo poate fi întâlnită o adevărată terminologie poetică, unor vocabule mai vechi („icoană”) alăturându-li-se altele mai noi („metaforuri”, „eleghie”). Termenul „poézie”, cu acest accent - semn al filierei rusești - este, s-ar părea, folosit pentru prima oară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
mai ales sub aspectul grijii extreme pentru formă. Altminteri, nimic din răceala / impersonalitatea parnasienilor, la care cultivarea formei e doar un pretext de sugrumare a expresiei eului. Or, particularitatea e tocmai exprimarea liberă a afectivității; poetul e un epicureu, un hedonist chiar, care glosează pe tema odei horațiene către Taliarh, încearcă să fixeze clipa în anluminura versului, elogiază fericirile periplului mundan: „Citește-mi din Horațiu iar și iarăși / poemul despre Taliarh, cu sobe / în care plâng păduri - cu vinuri vechi / ajunse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
contribuția majoră a valorilor la demararea creșterii. Schimbările culturale profunde pe care le-a cunoscut Occidentul în anii 1960 și 1970 încurajează cercetarea. Noua eră care a început este numită, după unii autori, postmodernă, postindustrială (Bell, 1973), narcisistă (Lasch, 1978), hedonistă, individualistă (Lipovetsky, 1983), secularizată (Rémond, 1998), postmaterialistă... Ipoteza postmaterialistă a lui Roland Inglehart (începând cu 1971) deschide o gamă largă de investigații empirice. O altă serie de inițiative i se datorează lui Milton Rokeach (1973). În 1981, o primă anchetă
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
proprie; * planificare/decizie de moment*; * modernitatea gospodăriei*. Postmodernitate: * toleranța (față de noile modele familiale, față de anumite comportamente, față de persoanele diferite ca rasă, etnie, comportament, etc.)*; * ecologism protejarea mediului chiar cu costuri ridicate*; * orientări postmoderne (valorizarea dezvoltării personale, accentuarea consumului, accentuarea laturii hedoniste a vieții)*. 3.2.1 Tradiționalism-modernitate În ce privește atitudinea față de schimbare (datele de mai jos provin din baza de date European Values Survey, 1999), surprinsă pe o scală de 10 trepte (Oamenii ar trebui să fie mai precauți înainte de a face
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
există și nuanțări ale acestei opinii, caracteristice anumitor categorii sociodemografice (vezi tabelul de mai jos; în tabel au fost trecute doar categoriile sociodemografice ce au avut valori reziduale ajustate semnificative). Concluzionând, România este puțin înclinată să îmbrățișeze valori de tip hedonist. În ce privește dezvoltarea personală, una din nevoile superioare amintite de obicei în discuția despre postmodernitate, aceasta este valorizată chiar și în rural: 67,7 % consideră că e bine " Să se pună mai mult accent pe dezvoltarea fiecăruia". Semnificativ mai înclinați să
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950), pref. P. Leonăchescu, București, 2000. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 278-286; Florin Faifer, Necruțătorul, CL, 1999, 12; Iordan Datcu, Memoriile lui Constantin Beldie, ALA, 2000, 537; Gh. Grigurcu, Memoriile unui hedonist, RL, 2000, 41; Z. Ornea, Dezvăluirile lui Constantin Beldie, RL, 2000, 46; Popa, Ist. lit., I, 724-725; Săndulescu, Memorialiști, 215-220. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
au nevoie, uneori remarcabilă, și nu așteaptă nimic de la aceste întîlniri pe plan social, profesional sau financiar". Aceste fraze scrise de Jack Baillet pe 22 noiembrie 1971132, pun accentul pe libertatea care domnea cu ocazia reuniunilor și insistă asupra componentei hedoniste: cuvîntul "plăcere" revine adesea în discursul celor care își amintesc, nostalgici, de discuțiile lipsite de un plan anume. Să vorbești despre subiecte va-riate, să nu te limitezi la un registru, să vorbești fără constrîngeri, fără să te temi de vreun
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ideală (a se citi utopistă), limbajul publicistic vizează un proiect civilizator, axat pe informarea și educarea publicului cititor, iar "articularea strategiilor de generare și consum, aproximarea universurilor de așteptare, definirea genurilor mediatice în funcție de un proiect de cunoaștere sau de unul hedonist rămân problematici majore ale cercetării"429 în acest domeniu. Considerăm că specificul limbajului jurnalistic este dat de procesul de resemantizare a referențialului evenimențial, potrivit finalităților demersului jurnalistic și în acord cu orizontul de așteptare al publicului cititor. În acest sens
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de discurs induce ideea unui "umanism" al consumului, care este un punct strategic al ideologiei sale (așa cum Debord subliniază "umanismul mărfii"). Cu rădăcini în era modernă a societății de consum, dar exacerbată în societatea postmodernă, se conturează astfel o morală hedonistă, denumită de Baudrillard "morală a satisfacției pure". În aceeași măsură, Gilles Lipovetsky 366, de pildă, va dezvolta o etică a postdatoriei, la fel cum Zygmunt Bauman 367 va fundamenta o etică postmodernă. Lipovetsky descrie societatea postmorală, aflată sub domnia valorilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care totul este transpus în imagini și semne la rândul lor consumabile. Această spectacularizare nu mai trimite însă către ceva exterior, întregul consum (fie el și de semne) rotindu-se doar în jurul omului modern alienat. În acest sens, consumul este hedonist și denotă o regresivitate continuă către structura consumatorului, iar abundența pare a fi câștigul obținut de pe urma acestei dispariții a transcendenței. Pentru Baudrillard, era consumului presupune transformarea tuturor obiectelor, indivizilor sau relațiilor în semne și modele consumabile, transparente, care fac să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o vor pune în aplicare și modul cum vor preda. Concepția profesorului despre cursanți și filosofia sa despre ceea ceconstituie o predare adecvată pentru aceștia vor sta la baza întregului design instrucțional. Astfel, dacă profesorul găsește că studenții sunt leneși, hedoniști, orientați spre gratificații imediate, dependenți, necesitând supervizare, strategiile sale de predare vor fi diferite față de situația opusă, când consideră că studenții săi sunt responsabili, vor să învețe, au obiective clare cu privire la ceea ce vor să învețe etc. Dacă în prima situație
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o vor pune în aplicare și modul cum vor preda. Concepția profesorului despre cursanți și filosofia sa despre ceea ceconstituie o predare adecvată pentru aceștia vor sta la baza întregului design instrucțional. Astfel, dacă profesorul găsește că studenții sunt leneși, hedoniști, orientați spre gratificații imediate, dependenți, necesitând supervizare, strategiile sale de predare vor fi diferite față de situația opusă, când consideră că studenții săi sunt responsabili, vor să învețe, au obiective clare cu privire la ceea ce vor să învețe etc. Dacă în prima situație
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
câteva principii de bază în înțelegerea crimei și stabilirea pedepsei. Aceste principii susțineau faptul că: 1. Oamenii dispun de liber arbitru în alegerea comportamentelor lor. 2. Prevenirea comportamentelor violente se poate face ținând seama de faptul că ființă umană este hedonistă, căutând plăcerea și evitând durerea, și în același timp este rațională, având posibilitatea de a cântări costurile și beneficiile fiecărei acțiuni. Nu sunt recunoscuți factori motivaționali aparținând subconștientului sau inconștientului. 3. Pedeapsa poate preveni crimă și severitatea ei și trebuie
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sau de respectarea valorilor. În societ]țile de mici dimensiuni, moral] nu este în primul rând o preocupare pentru idealuri abstracte, ci se refer] mai degrab] la starea de lucruri și la tr]inicia relațiilor. Morală nu este o cale hedonist], de absolut] indolent], ci un efort de a ajunge la cele mai rezonabile aranjamente posibile ținând seama de fericire și durere, de bucuriile și necazurile tuturor. Ins] eforturile nu sunt încununate de succes întotdeauna. Orice antropolog întâlnește și comportamente care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]