957 matches
-
grade Celsius; la o astfel de temperatură, electronii sunt expulzați din nucleele atomilor, formând plasma. (atomii își pierd electronii și devin ioni), lovindu-se unii de alții și provocând reacții termonucleare. În Soare, hidrogenul intră în fuziune pentru a forma heliu în lanț proton-proton: rezultă mai departe: "Nașterea" unei stele are loc în decursul milioanelor de ani, pe parcursul mai multor etape: în interiorul unui nor molecular se formează "globule", care cu timpul se transformă în protostele și apoi în stele. În spațiu
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
ani. Când o stea și-a consumat în timp cea mai mare parte din combustibilul de hidrogen, miezul acesteia se contractă și devine mai cald. Hidrogen se găsește încă din abundență la marginea stelei, unde continuă sa se transforme în heliu. ua se mărește, și culoarea acesteia tinde spre roșu. Steaua devine o gigantă roșie. Diametrul său poate ajunge de 10 până la 100 ori mai mare decât cel al Soarelui nostru. În centru se declanșează noi reacții nucleare: heliul prezent în mijlocul
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
transforme în heliu. ua se mărește, și culoarea acesteia tinde spre roșu. Steaua devine o gigantă roșie. Diametrul său poate ajunge de 10 până la 100 ori mai mare decât cel al Soarelui nostru. În centru se declanșează noi reacții nucleare: heliul prezent în mijlocul stelei se transformă în carbon. Atmosfera stelei este proiectată în spațiu, formând în jurul stelei o sferă de gaze în expansiune, o nebuloasă. Când heliul din mijlocul stelei se transformă în carbon, steaua se contractă din nou, dar nu
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
mai mare decât cel al Soarelui nostru. În centru se declanșează noi reacții nucleare: heliul prezent în mijlocul stelei se transformă în carbon. Atmosfera stelei este proiectată în spațiu, formând în jurul stelei o sferă de gaze în expansiune, o nebuloasă. Când heliul din mijlocul stelei se transformă în carbon, steaua se contractă din nou, dar nu mai devine suficient de caldă pentru a declanșa noi reacții nucleare. Ea devine o pitică albă (o stea mică, de mărime comparabilă cu Pământul; dar unde
Stea () [Corola-website/Science/297467_a_298796]
-
deja aproape de linia orizontului și încălzirea balonului nu mai era posibilă. Decizia a fost luată de a anula misiunea. ARCA a decis să reproiecteze rachetă Helen ca să folosească două trepte în loc de trei și să fie transportată de un balon cu heliu. Nouă rachetă s-a numit Helen 2. În data de 27 Aprilie 2010 au realizat un test de avionica pentru sarcina utilă a European Lunar Lander propulsat de rachetă Helen, folosind un balon cu aer cald care a ridicat trei
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
un balon cu aer cald care a ridicat trei mebri arca la altitudinea de 5.200 m. În data de 4 August 2010 o nouă încercare de a lansa rachetă a avut loc, dar o eroare în construcția balonului cu heliu a cauzat ruperea acestuia și misiunea a fost anulată. Un nou balon cu heliu a fost construit pentru a transporta doar treaptă a doua a rachetei Helen 2. În data de 1 octombrie 2010 rachetă a efectuat un zbor cu
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
5.200 m. În data de 4 August 2010 o nouă încercare de a lansa rachetă a avut loc, dar o eroare în construcția balonului cu heliu a cauzat ruperea acestuia și misiunea a fost anulată. Un nou balon cu heliu a fost construit pentru a transporta doar treaptă a doua a rachetei Helen 2. În data de 1 octombrie 2010 rachetă a efectuat un zbor cu succes până la altitudinea de 38.700 m, atingând viteză maximă de 2320 km/h.
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
parașutelor de frânare atmosferică a modulului EDM în cadru programului ExoMars. Are aceeași greutate și sistem de declanșare a parașutei prezente pe modulul ESA. Vehiculul DTV urmează să fie ridicat la altitudinea de 24 km de un balon stratosferic cu heliu. La acea altitudine va fi lăsat incădere liberă până când va detecta o presiune dinamică identică cu cea întâmpinată de modulul EDM la intrarea în atmosferă planentei Marte. În acele condiții parașuta va fi declanșată și vehiculul va ateriza pe suprafața
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
umflat. Echipa a reușit să desfășoare brațele și să reia umlfarea dar soarele era deja aproape de apus și balonul solar nu mai putea fi folosit. Misiunea a fost anulată. Pentru Misiunea 4 ARCA a decis să folosească un balon cu heliu și să reproiecteze rachetă Helen. Nouă versiune, numită Helen 2 a fost pregătită de zbor pe 4 august 2010. La umflarea balonului, din cauza unei erori de construcție balonul s-a rupt și misiunea a fost anulată. O nouă încercare a
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
erori de construcție balonul s-a rupt și misiunea a fost anulată. O nouă încercare a fost făcută pe 1 octombrie 2010 și a fost folosită doar treaptă a doua a rachetei Helen 2 și un balon mai mic cu heliu. Zborul, numit Misiunea 4B, a fost unul de succes, Helen 2 a pornit motorul la altitudinea de 14.000 m și a ajuns la altitudinea de 38.700 m. Zborul a dovedit corectitudinea metodei de stabilizare gravitațională. După dificultățile întâlnite
ARCA Space Corporation () [Corola-website/Science/317009_a_318338]
-
de sud a planetei la o altitudine de 370-400 km. Toate cele șase motoare principale ale "MRO" au funcționat timp de 27 de minute pentru a încetini sinda de la ~2.900 m/s la ~1.900 m/s. Vaporul cu heliu sub presiune a fost mai rece decât se aștepta, ceea ce a redus presiunea din rezervorul de combustibil cu aproximativ 21 kPa. Reducerea de presiune a cauzat scăderea cu 2% a puterii motorului, dar "MRO" a compensat automat extinzând timpul de
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
au fost extrase prin bandă Ka de 36 de ori cu aceste antene demonstrând funcționalitatea de recepție în bandă Ka pentru toate antenele. Nava utilizează un rezervor de combustibil de cu de hidrazina. Presiunea combustibilului este reglata prin adăugarea de heliu sub presiune dintr-un rezervor extern. Șaptezeci la suta din combustibil a fost utilizat la intrarea pe orbită. "MRO" are douăzeci de propulsoare la bord. Șase propulsoare mari produc fiecare câte pentru un total de necesari pentru intrarea pe orbită
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
clasă spectrală are 10 subdiviziuni, notate cu cifre arabe de la 0 la 9. Spre exemplu după A9 urmează F0. Mai exista și următoarele clase speciale: Clasa W sau WR o reprezintă stelele Wolf-Rayet superluminoase, în special neobișnuite, pentru că acestea au heliu în cea mai mare parte a atmosferei lor în loc de hidrogen. Se presupune că sunt stele supergiante pe moarte cu un strat de hidrogen aruncat înapoi de caldura vânturilor solare cauzate de temperaturile lor ridicate, astfel încât este expus în mod direct
Clasificarea spectrală Harvard () [Corola-website/Science/317240_a_318569]
-
parte a atmosferei lor în loc de hidrogen. Se presupune că sunt stele supergiante pe moarte cu un strat de hidrogen aruncat înapoi de caldura vânturilor solare cauzate de temperaturile lor ridicate, astfel încât este expus în mod direct miezul lor fierbinte din heliu. Clasa W este divizată în subclasele: în funcție de poziția dominantă a liniilor de emisie a azotului și carbonului în spectrele lor (și în straturile exterioare).
Clasificarea spectrală Harvard () [Corola-website/Science/317240_a_318569]
-
în atmosfera lor. Încălzind baloane de hidrogen mase mari ar putea fi suspendate la nivelul unei gravitații terestre. Jupiter este cel mai puțin favorabilă colonizării datorită gravitației uriașe, radiațiilor și a vitezei de lansare mari. Coloniile acestea ar putea exporta heliu pentru reactoarele cu fuziune (dacă vor deveni practice). Lansarea de de pe acești giganti pare mult peste posibilitățile unor rachete chimice, datorită combinației de viteză și accelerație uriașe necesare pentru a părăsi orbita joasă. Paul Birch a propus o metodă mai
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
câțiva centimetri pe an. Acest lucru este de așteptat să continue și în viitor, ducând la mutarea plăcilor, modificarea continentelor și chiar ciocniri între continente. Producerea energiei de către Soare se bazează pe fuziunea termonucleară a hidrogenului și transformarea lui în heliu. Acest lucru are loc în nucleul stelei utilizând reacția în lanț proton-proton. Deoarece în nucleul solar nu există nici o convecție, rezultatele procesului de fuziune sunt acumulările de heliu. Temperatura în centrul Soarelui este prea mică pentru fuziunea nucleară a atomilor
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
Soare se bazează pe fuziunea termonucleară a hidrogenului și transformarea lui în heliu. Acest lucru are loc în nucleul stelei utilizând reacția în lanț proton-proton. Deoarece în nucleul solar nu există nici o convecție, rezultatele procesului de fuziune sunt acumulările de heliu. Temperatura în centrul Soarelui este prea mică pentru fuziunea nucleară a atomilor de heliu prin procesul triplu-alfa, astfel încât acești atomi nu contribuie la producerea de energie netă de care este nevoie pentru a menține echilibrul hidrostatic al Soarelui. În prezent
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
lucru are loc în nucleul stelei utilizând reacția în lanț proton-proton. Deoarece în nucleul solar nu există nici o convecție, rezultatele procesului de fuziune sunt acumulările de heliu. Temperatura în centrul Soarelui este prea mică pentru fuziunea nucleară a atomilor de heliu prin procesul triplu-alfa, astfel încât acești atomi nu contribuie la producerea de energie netă de care este nevoie pentru a menține echilibrul hidrostatic al Soarelui. În prezent, aproape jumătate din hidrogenul aflat în miezul soarelui a fost consumat și înlocuit în
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
triplu-alfa, astfel încât acești atomi nu contribuie la producerea de energie netă de care este nevoie pentru a menține echilibrul hidrostatic al Soarelui. În prezent, aproape jumătate din hidrogenul aflat în miezul soarelui a fost consumat și înlocuit în principal cu heliu. Pentru a compensa reducerea în mod constant a numărului de atomi de hidrogen pe unitatea de masă, temperatura în miezul Soarelui a crescut treptat, printr-o creștere a presiunii. Acest lucru a făcut ca fuziunea hidrogenului rămas să se efectueze
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
metalelor la temperatura ordinară nu au putut fi explicate prin statistica clasică. Statistica Bose-Einstein, admițând ocuparea unei stări de către un număr foarte mare de particule, echivalează cu o forță atractivă care favorizează condensarea. În cazul unui gaz de atomi de heliu, deși masa este mică, temperatura de prag este foarte scăzută; proprietățile neobișnuite ale condensatului de heliu la temperaturi sub 3 K sunt explicate ca fenomene de degenerescență.
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
unei stări de către un număr foarte mare de particule, echivalează cu o forță atractivă care favorizează condensarea. În cazul unui gaz de atomi de heliu, deși masa este mică, temperatura de prag este foarte scăzută; proprietățile neobișnuite ale condensatului de heliu la temperaturi sub 3 K sunt explicate ca fenomene de degenerescență.
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]
-
zborurile Titan și Saturn anterioare, dar la Apollo 13 ele au fost amplificate de o interacțiune neașteptată cu cavitația turbopompei. Misiunile ulterioare au implementat modificări anti-pogo care erau la acea dată deja în dezvoltare. S-a adăugat un rezervor de heliu la linia de oxigen lichid a motorului central pentru a atenua oscilațiile de presiune și un sistem automat de oprire a propulsiei pentru siguranță. Valvele propulsoare ale tuturor celor cinci motoare J2 ale treptei a doua au fost simplificate. În
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
au scufundat în adâncime datorită unei densități mai mari și deoarece se află într-o stare de agregare fluidă, nucleul pământului fiind format în mare parte din nichel și fier. Elementele din univers sunt formate în special din hidrogen și heliu care prin procese nucleare de fuziune au dat naștere la alte elemente. Ca exemplu, uraniul are trei izotopi naturali: U, U și U. Abundența lor naturală oscilează între 99.2739 - 99.2752%, 0.7198 - 0.7202% și 0.0050 - 0
Abundență naturală () [Corola-website/Science/316568_a_317897]
-
colaps (cunoscut sub numele de nebuloasa presolară) ar fi format ceea ce a devenit Sistemul Solar. Compoziția din această regiune, cu o masă puțin peste cea a Soarelui a fost aproximativ aceeași cu cea a Soarelui de astăzi, cu hidrogen, împreună cu heliu si urme de litiu produse de nucleosinteza Big Bang-ului, formând aproximativ 98% din masa acestuia. Restul de 2% din masă a constat în elemente mai grele care au fost create de nucleosinteza din generațiile anterioare de stele. În viață
Geneza și evoluția Sistemului Solar () [Corola-website/Science/318632_a_319961]
-
botezată Kepler-296f, orbitează în jurul unei stele de două ori mai mici decât Soarele. Kepler-296f este de două ori mai mare decât Pământul, dar cercetătorii nu știu încă dacă este o planetă gazoasă, acoperită de un nor dens de hidrogen și heliu, ori dacă este o planetă bogată în apă, înconjurată de un ocean adânc. O planetă extrasolară (exoplanetă) deosebită este Gliese 581 c, care a fost descoperită în aprilie 2007 la Observatorul astronomic din Geneva: ea prezintă temperaturi de suprafață între
Exoplanetă () [Corola-website/Science/318854_a_320183]