952 matches
-
se ajunge la un important material posibil de a fi supus unei „interpretări hermeneutice” (H. Tellenbach). Această interpretare a sensurilor discursului este calea cea mai sigură ce ne conduce către descoperirea și înțelegerea semnificațiilor noi ale fenomenelor psihice morbide. Actul hermeneutic este în același timp o metodă subtilă și prețioasă, dar și riguroasă de descifrare a „simbolicii alteralității psihice”. Mai mult decât atât, explicarea „patologicului” ne deschide calea înțelegerii „normalului”, prin faptul că alteralitatea este negația dialectică a normalității, sau, altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
investigarea naturii lor, luându-se ca temă de analiză „subiectul uman”. Menționăm în această privință câteva dintre cele mai semnificative și mai cunoscute modele epistemice ale bolii psihice în acest sens: - modelul fenomenologic-comprehensiv (K. Jaspers); - modelul existențial (L. Binswanger); - modelul hermeneutic (H. Tellenbach). 7) Modelul psihanalitic (S. Freud) reprezintă un moment esențial în evoluția metodologiei clinice și a modului de a gândi suferința psihică și bolnavul psihic. Modelul psihanalitic se bazează în principal pe analiza contextului narativ al bolnavului, din care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trebuie să găsească, în cadrul trăirilor unei persoane, „contextul psihologic”, în sensul „fenomenologiei spirituale”, care după Ed. Husserl este o „unitate a sensurilor sau a comprehensiunii unor momente care se alcătuiesc interior”. Pornind de la aceste aspecte L. Binswanger a introdus principiul hermeneutic ca metodă în psihopatologie. Întrucât metoda hermeneutică în psihopatologie este legată de semnificația istoriei vieții interioare a subiectului, vom avea în vedere faptul că ea reprezintă însăși fundamentarea inteligibilului epifenomenal în neinteligibil, sau a bolii psihice asupra sănătății mintale. Elementul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și al acțiunii acestuia ? Cu aceste întrebări intrăm în domeniul hermeneuticii psihopatologice. În această situație obiectul este reprezentat „prin ceea ce intervine patologic” în cadrul „istoriei individuale” a persoanei respective (L Binswanger, K. Lowith, H. Tellenbach). L. Binswanger remarca faptul că materialul hermeneutic în acest caz este reprezentat atât de elementele „verbale”, cât și de cele „non-verbale” ale discursului sau „narațiunii clinice” a bolnavului, și care se cer a fi „descifrate”. În această privință M. Scheler vorbește de o veritabilă „gramatică a exprimării
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simbolic este însă numai una dintre etapele hermeneuticii; în cazul acesta se consideră că „fenomenul neînțeles al unui sindrom nevrotic este numai o formă mascată a unei corelații inteligibile, care poate fi însă „demascată” analitic prin interpretare (H. Tellenbach). Actul hermeneutic este însă reprezentat prin „întâlnirea dintre bolnavul care comunică și medicul care ascultă”. Această comunicare, realizează un tip special de „relație atmosferică” (H. Tellenbach) în care sunt concentrate experiența și cunoștințele psihiatrului cu impresiile venite din partea bolnavului, considerat ca interlocutor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suntem legați de acesta în sfera atmosferică comună, că noi doi nu ne putem pune de acord, că nu ne potrivim împreună, că nu ne găsim, că nu ne putem înțelege între noi. Din acest motiv o încercare de contact hermeneutic pe baza unei sfere comune nu se va putea realiza”. Ceea ce medicul psihiatru percepe la bolnavul psihic ca pe o „emanație schizofrenică”, apare ca ceva de neînțeles (Müller-Suur), ca o „nepotrivire, un dezacord comun al simțirii atmosferice, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medicului nu mai reușește să se întâlnească și să se pună de acord cu simțul bolnavului. În acest caz de dezacord, simțul bolnavului devine expresia simțului alienării psihice sau al nebuniei”. Pentru H. Tellenbach ceea ce corespunde aici formal unui proces hermeneutic este de fapt interpretarea unui „atmosferic” specific personal al bolnavului, în interiorul unei sfere comune, lărgite cu cea aparținând prezenței persoanei medicului, așa cum se poate vedea în figura din pagina următoare ms. 112???. Fig. ms. p. 112 BOLNAV Atmosferă alienată ? MEDIC
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aparținând prezenței persoanei medicului, așa cum se poate vedea în figura din pagina următoare ms. 112???. Fig. ms. p. 112 BOLNAV Atmosferă alienată ? MEDIC Atmosferă normală Spațiul comun de întâlnire/comunicare medic-bolnav În cazul de mai sus, din punct de vedere hermeneutic nu se mai poate realiza o „întâlnire/contopire a orizonturilor” înțelegerii celor „doi interlocutori”. Imposibilitatea „contopirii orizontului” între medicul psihiatru și bolnavul psihotic, pare a bloca orice formă de comunicare sau de colaborare comună, anulând în felul acesta orice posibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
parte la cunoștințele și experiența sa personală, în plan extern-formal; iar pe de altă parte, la propria sa subiectivitate, ca mod de evaluare personală a stării de normalitate psihică, deci în plan interior-subiectiv. Ceea ce trebuie reținut ca important, în actul hermeneutic, este faptul că subiectul trebuie întâi „simțit” și „cunoscut” de medic, printr-un act de reflecție și ulterior „gândit” și „etichetat” diagnostic din punct de vedere atât clinico-psihiatric, cât și în perspectivă psihopatologică. 9. RELAȚIA MEDIC - BOLNAV Domeniul psihologiei medicale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-i înțelege și, în felul acesta, de a-i explica natura și semnificația acesteia. Pe aceste considerente, cercetarea atât în psihologie, cât mai ales în psihopatologie, diferă de metoda clinico-psihiatrică. Ea va utiliza metodele fenomenologice și comprehensive, efectuând un „act hermeneutic” de descifrare și înțelegere a semnificației stării de alteralitate psihică. Dincolo de „tabloul clinic” construit din tulburările aparente, obiective sau obiectivabile, se află persoana bolnavului psihic, iar cunoașterea acesteia este obiectivul finul al psihopatologiei, la fel cum în cazul psihodiagnosticului proceselor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
motiv tematic ne este oferit de psihopatologia experimentală. S-ar putea ca acest termen să surprindă, mai ales că am afirmat anterior în această lucrare, că obiectul psihopatologiei, nu se experimentează, el fiind supus reflecției și analizei fenomenologice, unei interpretări hermeneutice. Vom încerca să dovedim că ceea ce înțelegem prin „experiment” în psihopatologie se referă de fapt la „reproducerea” unor manifestări psihice anormale, morbide, cu caracter tranzitoriu, în scopul analizei și cunoașterii „fenomenelor psihice morbide”, așa cum sunt ele întâlnite, în mod curent
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
activitatea economistului? Dorința de a cunoaște realitatea, decuparea ei în funcție de discipline și descompunerea umanului sunt strîns legate între ele. Dezbaterile metodologice și epistemologice, din ce în ce mai numeroase și mai sofisticate, pierd din vedere esențialul. Oricare ar fi demersul său, explicativ, cognitiv sau hermeneutic, expertul în uman urmărește să cunoască realitatea pentru a reduce incertitudinea din jurul comportamentelor umane în chestiune. După cum explică Pierre Bourdieu, sociologia nu presupune că oamenii sunt agenți raționali. Ea postulează însă că ei nu acționează la întîmplare. În calitate de știință, sociologia
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
and the Quest for Nuclear Power 1939-1949, Cambridge University Press, 1993. 134 Paul Veyne, Comment on écrit l'histoire, éditions du Seuil ("Points"), 1978, p. 78. 135 Această viziune, care vizează construirea problematicii formulate, se inspiră mai ales din demersul hermeneutic al lui Hans-Georg Gadamer din Vérité et méthode, éditions du Seuil, 1976. 136 apud Francis Affergan în La pluralité des mondes, Albin Michel ("Idées"), 1997, p.86. 137 Fernand Braudel, 1997, p. 532. 138 Marcel Conche, 1991, pp. 123, 150
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Drumul gîndirii lui Heidegger, Humanitas, București, 1998 Rey-Debove, Josette, Le métalangage, Le Robert, Paris, 1978 Ricoeur, Paul, Despre traducere, Polirom, Iași, 2005 Ricoeur, Paul, Metafora vie, Editura Univers, București, 1984 Riedel, Manfred, Comprehensiune sau comunicare ? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989 Robins, R. H., Scurtă istorie a lingvisticii, Polirom, Iași, 2003 Rorty, Richard (ed.), The linguistic Turn, The University of Chocago Press, Chicago and London, 1970 Rovența-Frumușani, Daniela, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995 Russell, Bertrand
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
299 și 314. 245 Eugen Coșeriu, Introducere în lingvistică, p. 69. 246 Filozoful german Wilhelm D i l t h e y a conceput în acest mod integralitatea conștiinței (vezi Manfred Riedel, Comprehensiune sau comunicare ? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p. 96). 247 Henri Ey, Conștiința, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. 248 La români, de exemplu, moștenirea din latină a cuvîntului romanus a generat, la unii, preocupări absurde și ridicole în legătură cu măreția fenomenului sau cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comune. Asumarea tacită sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
literaturii, RL, 1995, 35; Monica Spiridon, Eseul bine temperat, R, 1995, 9-10; Sorin Tomuța, Foiletoane ex cathedra, O, 1997, 5; Horea Poenar, Xenogramele unui critic clujean, TR, 1997, 36-37; Paul Cernat, În anticamera sintezei, OC, 2000, 4; Carmen Mușat, Excurs hermeneutic și biografie ludică, OC, 2000, 15; Irina Petraș, Străinul de lângă mine, APF, 2000, 6; Petraș, Panorama, 134-139; Cătălin Ghiță, Eroicul în diacronie, APF, 2002, 4. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
o serie de narațiuni stranii, surprinzător de bine stăpânite literar, despre schiturile de pe Valea Oltului. Și astăzi consider aceste povestiri ale "peregrinului Apter" nu numai drept o reușită de vârf a scriitorului, dar, mai important cred, drept probe de rafinament hermeneutic și de întrețesere subtilă a unor teme profunde de meditație creștină cu sclipiri interpretative ale artei icoanei de adâncimea și intuiția celor făcute celebre de Pavel Florenski. Am rămas siderat citindu-le și înțelegând brusc, tangențial, iluminat, cam la ce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
instituțional sintetizează în general puncte de vedere oficiale vizavi de cele mai importante evenimente care afectează situația din Orientul Mijlociu și analizând impactul acestora reiterează de fiecare dată aceleași recomandări care au fost avansate încă din 2002. Din punct de vedere hermeneutic, Cvartetul pentru Orientul Mijlociu promovează am putea spune un discurs rectiliniu, dacă avem în vedere faptul că principiile de bază pe care-și fundamentează argumentarea soluțiilor propuse la problemele specifice crizei israeliano-palestiniene nu suportă modificare în funcție de contextele sociale, politice și economice
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cuvinte. O lume interzisă. O lume a prezenței și a absenței, pe care o preia Întocmai: fără interpretare, fără modulații ale unghiului de receptare. Din perspectiva cititorului, jurnalul intim este o fatalitate. Nici o șansă de răstălmăcire, nici un centimetru sacrificat orgoliului hermeneutic. Cuvintele jurnalului intim - neverificabile - ajung sub ochii indiscreți ai cititorului ca o sentință. O sentință irevocabilă. A spune, a inventa Servituțile jurnalului pornesc de la neajunsul practic - verificat În cazul oricărei forme de literatură - că se pot reprezenta doar lucruri date
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
interogații, imperativul pe care (socio)logica mai sus amintită dublată de un subiectiv îndemn abisal îl impune conturării unei teorii a răului întruchipat ca minciună: "Înapoi la origini, în scopul (re)considerării lor!". 1. LA ÎNCEPUT A FOST MINCIUNA... !?: RĂSPUNSURI HERMENEUTICE După știința noastră, o atare interogativă sentință pe care un scrupulos cunoscător al textului biblic ar avea tendința să o respingă, argumentînd că, de fapt, "la început a fost Cuvîntul... " nu o găsim nicăieri consemnată. Și totuși, într-un anume
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și minciuna) ne îmboldește, însă, să ne întrebăm acum: oare, în această fază a existenței divine, păcatul își are un loc anume din care să pulseze? Textul sacru al credinței creștine, Biblia, pe care ne vom întemeia cu precădere exercițiul hermeneutic, nu ne spune foarte multe lucruri despre aceasta. Și este firesc să fie așa, de vreme ce aflarea originii absolute a răului pentru care minciuna apare ca o expresie specifică [Osea, 12:1] face parte din "taina nelegiuirii" [2 Tesalonicieni, 2:7
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
logic atare manifestări. Căci, adevărurile omului nu se identifică decît parțial cu cele ale lui Dumnezeu. Iată de ce, pe cele neînțelese de minte, doar credința inimii poate să le asume. Aceasta este rațiunea pentru care vom considera că toate încercările hermeneutice mai sus formulate, nevenind cu preponderență din spațiul intuitiv ale credinței, ci aparținînd prin forța lucrurilor creaturii care își propune doar să gîndească, nu sînt altceva decît simple speculații, încărcate de toate posibilele slăbiciuni ale judecății umane. * Unei ultime și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru ca aceasta să se bucure de contemplația stăpînitoare a lumii, nu o știm și nu o vom ști niciodată. O istorie care nu s-a desfășurat este pierdută pentru vecie. Aceasta este rațiunea pentru care putem considera că toate încercările hermeneutice mai sus menționate, nevenind cu preponderență din spațiul intuitiv ale credinței, ci aparținînd prin forța lucrurilor creaturii care își propune cel mult să gîndească, nu sînt altceva decît simple speculații, încărcate de toate posibilele slăbiciuni ale judecății umane. 1.3
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
orice conduită umană păcătoasă. Să observăm, în acest sens, că succesiunea constatare › conștientizare › ascundere -› temere -› descoperire -› disculpare -› pedepsire -› stigmatizare -› execuție reprezintă "trama profundă" pe care orice scenariu judiciar modern se întemeiază. 1.3.5. Povara greșelii originare În finalul exercițiului hermeneutic pe care situația de "înșelăciune edenică" îl prilejuiește, este firesc să ne întrebăm: și totuși, CUI ÎI VA FI DE FOLOS actul "necugetat" al protopărinților? Va trebui să recunoaștem, într-o primă instanță, că o dată săvîrșită, minciuna originară se va
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]