949 matches
-
și mai ales critic. Hermeneutica lui Mircea Eliade căzuse efectiv în gol, pe un teren nu numai ostil, dar și total nepregătit. Cine se ocupase mai înainte, la noi, de hermeneutică? Nimeni. Eram totuși acuzat între alte inepții de... imperialism hermeneutic (scrisoare din 14 august '80). Aceasta într-o critică predominant publicistică, foiletonistică, impresionistă și creatoare, cu desăvârșire străină de astfel de preocupări, lipsită de orice pregătire în aceste domenii. Să mai reamintim atâtea atacuri răuvoitoare, incompetente? Am un întreg dosar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o reacție tipică a epocii m-a acuzat amical că am marinizat pe Eliade. Până la un punct este adevărat. Dar dacă se admite existența criticii creatoare, în sens beletristic, de ce nu s-ar admite o critică creatoare și în sens hermeneutic? O recreare din interior? Și deci o continuare (într-un fel) a operei și ideilor lui M. E.? Este de remarcat că un recenzent american, total străin de micile noastre polemici balcanice, a făcut tocmai o astfel de observație pătrunzătoare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
marele zeu trac, iar "legătura onomastică și simbolică dintre Ieronim și Euthanasius (din Cezara) pe de o parte, și Ieronim Thanase (din Nouăsprezece trandafiri) pe de altă parte", dovedește "sensuri care ar merita să fie supuse unei mai ample reverii hermeneutice"21. Sorin Alexandrescu aduce sugestii cu privire la substructura folclorică a numelui Brânduș din Fata căpitanului, iar I.P. Culianu interpretează nuvela Un om mare, prin prisma numele personajului, Cucoaneș, considerând-o o alegorie (Matei Călinescu care respinge această teză, descifrează acest nume ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cuvântului scade pe măsura îndepărtării de momentul genezei. Dacă în planul limbajului-obiect, îndepărtarea "de utilizarea cuvintelor de "putere divină"" înseamnă trecerea de la sacru la profan, în planul metalimbajului înseamnă trecerea de la un limbaj conotativ, la unul denotativ, de la un discurs hermeneutic, intuitiv- poetic, la un discurs semiotic, rațional-științific33. Primele nume de persoană erau cuvinte comune ale limbii, aveau semnificație și erau adevărate, deoarece aduceau informații despre caracteristicile fizice sau morale ale celui pe care îl desemnau (Chioru, Surdu etc.) sau se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sens teoretic despre literatură, face din ea o ipostază importantă a hermeneuticii ca știință generală a interpretării"139. De altfel, subliniază cercetătoarea, exegeza stilistică are nevoie de o "infuzie de "impresionism", în sensul dublării timpului euristic al exegezei de unul hermeneutic, cel care dă viață și personalizează relația critică"140. Ca știință a cărei inepuizare științifică este evidentă, stilistica își demonstrează caracterul interdiciplinar. Studiul este conceput sub forma unor Lecturi stilistice, "un pandant aplicativ" al teoriilor autoarei, și abordează momente semnificative
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
N. Stănescu sunt diferite, pe de o parte pentru că analiza presupune "pliere " pe natura particulară a textului, iar un adevăr spitzerian spune că fiecare text conține secretul alcătuirii lui141, iar, pe de altă parte, pentru a pune în evidență "valențele hermeneutice ale acestui tip de relație cu literatura pe care modernitatea l-a rafinat în consonanță cu însuși procesul de rafinare a semiozei literare". O intenție importantă a scriitoarei este dezvoltarea unei relații vii, creatoare, a stilisticii cu textul, dar și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care presupun "o acută conștiință a naturii lor semiotice", "un element intențional de ordin estetic și un cod literar precis"150. Ca urmare, autoarea observă că în textele cu un grad înalt de structurare formală "câtă formă reușim să recuperăm hermeneutic, atâta sens (poetic) vom face să existe"151. Pe lângă motivarea internă a numelui propriu, din interiorul sistemului lingvistic, care nu se produce între lucrul semnificat și forma semnificantă, ci prin trimitere la monemele lexicale care alcătuiesc numele/semnul lingvistic 152
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de mitologia lunii ("Greșelile de tipar și celelalte modificări aduse ediției originale și-ar putea găsi sensul ținându-se seama de indicațiile calendarului lunar"732) nu se realizează, Graalul nu este găsit. Descifrarea mesajului nu conduce nicăieri, salvator este actul hermeneutic în sine, fără finalitate, nu sensul descifrat care este fără noimă 733. Mesajul "subversiv" care este transmis prin intermediul ziarelor "Scânteia" pare similar celui din romanele Graalului, mesaj despre care în Istoria... sa, Eliade afirma că avea scopul trezirii cititorului, după
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ci o formă incipientă, în gestație. Ceea ce înseamnă că această imagine nu a apărut încă, fiind expresia virtuală a inaparentului, in-formarea unei forme vide. Ca atare, demersul nostru urmează o cale circulară, înainte și înapoi (ilustrând una din ipostazele cercului hermeneutic): în amonte, de la imaginile articulate verbal înspre prefigurările potențelor seminale (de la imaginar la imaginal) și, în aval, la imaginile poetice propriu-zise. La acest nivel, nu putem vorbi nici de manifestare, nici de reprezentare, căci nimic nu ni se pune în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
iubind și ceea ce el vede în iubire ard împreună "de-același foc ceresc"75, răsfrânt în inima prin care se vede cerul. În numele iubirii: căderea în forma de sus Sonetul CLXX (16)76 este o chintesență a acestor teme, loc hermeneutic prin excelență al unui exemplar multum in parvo. Cuvântul întemeietor - logos al Începutului absolut (cf. Ioan 1, 1) - rostește creația în numele veșniciei pe care o sădește în cele încă netocmite, rostire originară ce luminează mărturisitor venirea în lume: "Sămânța nemuririi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și intuiția impresivă sau receptivă nu se disting decât în afara operei, căci ele sunt operante, fiecare în parte, în domeniul singularității ce le definește, ca doi versanți care nu se întâlnesc, dar alcătuiesc laolaltă întregul unui munte. Opera este câmpul hermeneutic în care întâlnirea lor, niciodată absolută, este totuși posibilă, ca o intrare împreună în experiența de limbaj a ființei poemului. Doar la nivelul acestui limbaj, ceea ce ori cel care se prezintă semnifică în prezența imaginii; aici însă "semnificația sau expresia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vrea, fără doar și poate, un poem al neîmplinirii erotice: Nu mă cunosc decât atunci când plâng/ Ștergându-mi lacrimile pe furiș/ Și încercând cu greu să te ascult/ De parcă-mi șade inima pieziș/ De teamă că mă-ndepărtez prea mult". Hermeneutic vorbind, schemele retorice înlesnesc înțelegerea în virtutea explicitării care o subîntinde. Se încheagă la acest nivel imaginile pe care le propune cogito-ul creator ca expresie a intenționalității limbajului poetic. Am putea intui prin forma lor de prim plan prefigurarea, de fundal
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aspecte legate de traducerea metaforei în terminologie: 1) din perspectiva analizei descriptiv-semasiologice nu putem pune semnul egalității absolute între metafora din limba-sursă și metafora din limba-țintă; 2) echivalența conceptuală în traducerea metaforelor polilexicale rămâne în cele din urmă, expresia demersului hermeneutic al traducătorului. Într-o altă ordine de idei, cuvintele aparținând lexicului comun al unei limbi sunt productive în grade diferite, sub aspect conceptual și sub aspectul capacității de a dezvolta sensuri specializate, prin analogie. Așa de pildă, "bridge" realizează prin
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a unei nevoi de compensare prin substituție, și multe altele asemenea. Astfel de introspecții nu constituie nicidecum obiectul studiului de față. Fapt este însă, că și într-o analiză filologică, de tipul celei practicate în lucrarea de față, contextualizarea demersului hermeneutic pe coordonatele acestui desiderat limpede declarat în numeroase rânduri de către autor, ajută considerabil parcursului analitic situându-ne și ca model de text și ca tipologie a personajelor în mult mai familiarul cadru al eroului în urmărirea unei idei. Este genul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
școală de la Neamț, a studiat și a căutat adevărul și frumusețea, în scrierile altora, aproape jumătate de veac, până la a-și asuma răspunderea, riscul și temerara aventură de a învăța pe alții... ABSTRACT Lucrarea de față se dorește un demers hermeneutic dedicat textului „Autobiografiei” lui Paisie Velicikovski. În studiul proiectat s-a considerat că metoda hermeneuticii tematologice trebuie să constituie firul conducător al analizei, în timp ce în subsidiar s-a realizat de fiecare dată, aproape fără excepție, și o hermeneutică reductivă, a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
absorbția completă în elementul alogen. Cronotopul ca indiciu analitic, discursul imagotipic, portretistica convergând către stabilirea unei tipologii a omului profund înduhovnicit, au fost toate mobilizate în identificarea liniilor de forță pe care se stabilește binomul fundamental imagologic în text. Demersul hermeneutic de față nu se pretinde a fi complet și nici nu putea fi astfel, textul „Autobiografiei” lui Paisie Velicikovski fiind un exemplu de operă deschisă, atât la propriu cât și la figurat. La propriu, așa cum am văzut, pentru că este un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
explică de ce psihanaliza continuă să își păstreze importanța pentru studiile culturale. Spre deosebire de conceptul de "superficialitate" a textelor culturale contemporane, reclamat de teoria postmodernă, aș susține că multe texte culturale de azi continuă să fie purtătoare de înțeles și cer modele hermeneutice de adîncime pentru a le pune în valoare sensurile și sfera efectelor posibile. Capitolele următoare vor avea în vedere aceste subiecte, arătînd cum studiile culturale pot contribui la o cercetare de diagnostic în disputele cotidianului. Ca și principalele evenimente politice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cît și textul postmodern sînt plate și lipsite de profunzime, superficiale și pierdute în intensitățile și vacuitățile momentului, lipsite de substanță și semnificație, ca și de legături cu trecutul. Asemenea texte și existențe postmoderne unidimensionale pun în discuție relevanța modelelor hermeneutice de profunzime, precum modelul marxist al aparenței și esenței, al conștiinței false și adevărate, al ideologiei și adevărului; modelul freudian al semnificațiilor latente și manifeste; modelul existențialist al existenței autentice și neautentice; modelul semiotic al semnificatului și semnificantului. În ansamblu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lui, ne paraissait pas être d'ici. Era un mesager? Al cui? Al cui trimis era Sabaseanul? O să evit, spre a răspunde la întrebările pe care tot eu mi le pun, limbagiul misticoid ori excesiv de angelologie în favoarea unuia cibernetic sau hermeneutic, faute de mieux. O să înțelegeți mintenaș al opțiunii mele warum. Pentru că acum cînd, anii trecînd ca apa Topologului, Aurel Dumitrașcu se risipește cum excelent formulează Adrian în amintiri, acum cînd fragmentele mnezice se preschimbă și în volumioare de stihuri, amicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
numai străină, ci de-a dreptul îmi repugnă. Ea contravine imaginii despre răspunderea actului critic ce trebuie să ne ghideze în tot ce înfăptuim. E vorba, se înțelege, de activitatea cronicarului literar și nu de critica de tip eseistic sau hermeneutic pe marginea unor respectabile opere intrate în patrimoniul obștesc, care pot suporta la nevoie (cu necesară doză de stoicism) interpretări mai aparte, nu o dată tributare hedonismului. Cronicile adunate în Cică niște cronicari... au urmărit să fie: un tablou mai obiectiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Și morfologie istorico‑religioasă" Cu ocazia colocviului „Mircea Eliade e le religioni asiatiche”, organizat la vechiul institut fondat de Giuseppe Tucci, redutabilul iranist italian Gherardo Gnoli remarca elogios ambitusul larg al utilizării surselor iraniene de către Eliade și pertinența integrării lor hermeneutice: „Mircea Eliade nu a fost un iranist de profesie. Dar contribuția pe care a adus-o la istoria religioasă a Iranului antic este importantăprin echilibrul interpretărilor sale”2. Inutil să rezumăm aici acest elogiu, care la rândul său nu rezumă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dreaptă. O scară de lemn sub un vitraliu, expusă intemperiilor, ca și cum lucrările de renovare n-ar fi fost terminate. Într-un loc atât de sacru, în văzul tuturor, acest obiect plasat acolo nu putea decât să corespundă unei fine intenții hermeneutice, simbol al înălțării la cer, o ilustrare a destinului lui Iacob, cine știe... Liniștiți-vă. Armenii tocmai spălau geamurile când a ajuns aici hotărârea privitoare la statu-quo. Au lăsat deci lucrurile așa cum erau și, de un secol și jumătate încoace
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pronunției subdialectale. Considerând aspectul transcrierii periferic intenției noastre și aferent unei abordări din exterior a mentalității arhaice, vom pune accent pe informația semantică a operelor populare și pe libera lor transmisie. „Recitarea orală a textelor sacre devine astfel un act hermeneutic, cuvânt întăritor, permițând să se dea un sens prezent literei moarte”. Capacitatea ordonatoare a recitării și teatralizarea ca efect al jocului superior în care se prinde ființa sunt posibile numai printr-o valorizare specială a limbajului. Problema autenticității textelor citate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sadovenian, pe de alta. Rivalitatea mimetică dintre activi și contemplativi e veche de când lumea. Nu e un semn de schizo alunecarea noastră conversațională din profesional în politichia de mărgăritar. Mai degrabă de paranoia: când îmbracă discuțiile noastre aparențele unui delir hermeneutic și punem totul în cârca Guvernoiului, inclusiv ultimul nostru rateu sexual. Deși... să ne gândim o țâră la cetățeanul căruia i se aduce la cunoștință o inginerie bancară tocmai când e pe punctul de a-și încăleca, întru îndeplinirea obligațiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de vânt, și nu e de ajuns admirația noastră pentru tenacitatea luptei de supraviețuire a acesteia. La Botoșani se încearcă ceva în acest sens. De către niște romantici cercetători ce se susțin din propria lor pasiune. Activitatea de tezaurizare a patrimoniului hermeneutic eminescian ar trebui să intre în responsabilitatea Ministerului Culturii. Măcar atâta. Și încă ar fi o chestiune de toată lauda, menită a fixa în conștiința publicului de azi o mare personalitate a literelor universale despre care cei ce trec prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]