905 matches
-
rangul, veselia, veșmântul scump, iubitu-n așternut, măgulirea, libertatea de acțiune, dovada de încredere etc.416 Întoarcerea spre palat, după timpul afectat căutării, ar fi putut să se soluționeze cu un eșec, dacă tânărul nu ar fi întâlnit pe cale bătrâna hidoasă, dar înțeleaptă, care se oferă să-i dezlege marea taină, cu o condiție. Femeile, așa după cum va auzi și va aproba întreaga curte, doresc să domine, iar soții să li se supună. Pentru acest răspuns bătrâna îl cere în căsătorie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să trecem la ale noastre. Luca pregătește camera pentru schimbare.Restul sa mă asculte fară întreruperi. Înainte de asta , Gavriel pășește te rog în fața lui Ștefan. Așa. Acum te rog dă-ți mantia jos. Așa! Pe ochiul lui Ștefan o imagine hidoasă se agăța cu îndărjire. Creatura din fața lui era un schelet acoperit cu petice de piele , un singur ochi și o singură buză. Dar avea ambele urechi. A, îi privești urechile. Mi-am permis să i le las pe amăndouă pentru că
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
trei fiice, aveau șerpi încolăciți în jurul gâtului, iar privirea lor împietrea pe orice muritor. Am făcut aceste precizări în vederea înțelegerii de către neavizați a imaginilor-simbol de pe reversul medaliei în discuție medicina și medicul sunt în luptă pentru menținerea vieții împotriva morții hidoase, aidoma Meduzei căreia Perseus i-a tăiat capul. Și, în sfârșit, o ultimă precizare: capul Meduzei realizat de Lavrillier nu este chiar atât de hâd, și de aici, un nou și subtil mesaj în legătură cu moartea. Cât despre șarpe, pe care
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
devotament și o inimă iubitoare deoarece devotamentul și mila lor nu vor fi ordonate de către Cod? Și care este deci articolul Codului care, smulgând tânăra fată din mângâierile mamei sale, o împinge spre aceste triste aziluri unde se etalează plăgile hidoase ale corpului și plăgile chiar mai hidoase ale inteligenței? Care este articolul din Cod care determină vocația de preot? La ce lege scrisă, la ce intervenție guvernamentală trebuie raportată întemeierea creștinismului, zelul apostolilor, curajul martirilor, binefacerea lui Fénelon sau a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și mila lor nu vor fi ordonate de către Cod? Și care este deci articolul Codului care, smulgând tânăra fată din mângâierile mamei sale, o împinge spre aceste triste aziluri unde se etalează plăgile hidoase ale corpului și plăgile chiar mai hidoase ale inteligenței? Care este articolul din Cod care determină vocația de preot? La ce lege scrisă, la ce intervenție guvernamentală trebuie raportată întemeierea creștinismului, zelul apostolilor, curajul martirilor, binefacerea lui Fénelon sau a lui François de Paule, abnegația atâtor oameni
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine un Bürger, un Jukovski al nostru. Prologul are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă: Când lampa se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iarbă vede patriarhi și îngeri, sau muntele i se arată ca o scară biblică spre cer. Totul e "deșirat și colosal", orice stâncă este "enormă", solitudinea e absolută, mortală, pădurea se arată fantomatică, emițătoare de sonuri teribile, plină de batraciene hidoase. Scriitorul are o mare sensibilitate pentru elementul teluric, și munții iau sub pana lui siluete de monștri vii. Dimpotrivă, pajiștile cu flori colcăie de viață edenică în felul insulei din Cezara, și de pe ele fluturi se ridică în stoluri delirante
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trei fiice, aveau șerpi încolăciți în jurul gâtului, iar privirea lor împietrea pe orice muritor. Am făcut aceste precizări în vederea înțelegerii de către neavizați a imaginilor-simbol de pe reversul medaliei în discuție - medicină și medicul sunt în lupta pentru menținerea vieții împotriva morții hidoase, aidoma Meduzei căreia Perseus i-a tăiat capul. Și, în sfârșit, o ultimă precizare: capul Meduzei realizat de Lavrillier nu este chiar atât de hâd, si de aici, un nou și subtil mesaj în legătură cu moartea. Cât despre șarpe, pe care
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
pletele cărunte. O crîncenă orgie de sînge, de cruzime Îmbată umbra mută ce zace la desime, Ș-ades În mez de noapte s-aude prin tăcere O surdă lovitură, un vaiet de durere, Apoi un zbor de vulturi și urlete hidoase De lupi ce vin să-mparte a victimelor oase, Și straniu, lung, satanic, un hohot ce răsună Ca clocotul de codri cînd cerurile tună. Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
său poem Nicolae Tăutu și-a propus să scrie În versuri cronica unui sat de munte obscur, „fără monografie”. Regimurile trecute i-ai hărăzit toate nenorocirile: «Stat de argați, cucuiați În munte, moartea-l găsea și fără de punte, poate mai hidoasă, mai neagră, scorojită toată de pelagră». Dan Deșliu Își aduce și el aminte. De «boema» de altădată: viața fără axă și fără țel a artiștilor regimurilor burgheze: «Hei, dulcea boemă de altădată, cu poveștile și taclalele amare lângă o halbă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
provoacă insomnii multora. Sunt Încă destui indivizi cărora nu le place Negura. Cartea prezintă pericolul unui instrument de orientare În ceață. Împrăștie negura. Și negura le este necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dughenelor negustorilor de ulei? Ele sînt îndeobște niște balene tip Richard al III-lea, prevăzute cu cocoașe de dromader și cu o înfățișare fioroasă, care consumă la micul dejun cîte trei-patru plăcinte marinărești, adică ambarcațiuni pline de marinari; monștrii aceștia hidoși plutesc pe mări de sînge și de vopsea albastră. Dar toate aceste numeroase erori nu sînt, la urma urmei, de mirare. Gîndiți-vă numai! Majoritatea desenelor științifice au fost făcute după modelul unor balene eșuate la țărm? ele sînt la fel de corecte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doborît nu pe el, ci pe un frate mai mare, un om vrednic, de a cărui zilnică și voioasă trudă atîrna soarta unei alte familii - lăsîndu-l pe bătrînul fierar, mai mult decît nefolositor acum, să-și aștepte sorocul, pînă ce hidosul putregai al vieții îl va face să fie mai ușor de secerat. La ce bun să povestim totul? Loviturile de ciocan deveneau din ce în ce mai rare în pivniță și se auzeau din zi în zi mai stins; nevasta ședea înghețată la fereastră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vîslele scurte intrară în acțiune; cele trei ambarcațiuni, în frunte cu a lui Ahab, zburau acum sub vînt. în ochii adînci ai lui Fedallah se aprinsese un licăr palid, ca de moarte, iar gura i-era schimonosită de un rînjet hidos. Boturile ușoare ale ambarcațiunilor despicau valurile aidoma unor nautili tăcuți, dar se apropiau încet de dușman. Și, pe măsură ce se apropiau, oceanul devenea și mai neted - parcă și-ar fi tras un covor peste valuri sau parc-ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pământului. Abia când o mare revoluție socială va domina rezulatele epocii burgheze piețele din lumea întreagă și forțele de producție moderne și le va supune controlului comun al celor mai înalte popoare, progresul omenirii va înceta să semene cu acel hidos idol păgân care nu-și bea nectarul decât din țestele celor uciși (Marx: 1949, 354-355, subl.m.). Sau, după cum putem citi în celebrul citat din prefața lucrării Contribuții la critica economiei politice, În producția socială a vieții lor, oamenii intră
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
iei a fost st�njenit? de gre? elile politice ale liberalilor dup? independen??. Drept urmare, Rom�nia a adoptat modele culturale str? ine, otr? vîndu?? i sufletul. Artă ei s? a umplut de hidre odioase, ale c? ror numeroase capete hidoase Iorga, �nve? m�ntat �n haine de lupt? , a pornit s? le distrug?. Vederile lui istorice ? i estetice formeaz? un tot unitar, iar critică lui literar? s?a politizat. Iorga se ridică deasupra altor critici literări rom�ni prin erudi? ia să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
la adresa simbolismului etc.86 Ură să fă?? de futurism l? a f? cut s? �mpiedice primirea lui Marinetti (cu toate c? Iorga �ncerca s? �ntre? în? rela? îi bune cu Mussolini)87. Iorga consideră c? piesele lui Shaw s�nt �hidoase� ? i l? a etichetat pe Mark Twain drept �nihilist�. L?a acuzat pe Zola de a fi creat �o lume infam? � �n românele lui88. Punctul culminant al respingerii curentelor literare moderne va fi atins �ns? dup? primul r? zboi mondial. Recomandă scriitorilor modelul clasic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
schizofrenic, de care cei plecați s-au desprins, continuă să facă ravagii aici, în țară, și cunoaște forme din ce în ce mai monstruoase, în ultimii ani de dictatură. A doua modalitate defulatoare, cea mai dezonorantă și mai respingătoare pentru ochi, este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să dea replică celor la care slugăriseră și care fuseseră condamnați după legi de proveniență asiatică. Cum, altfel, poate fi interpretat gestul unui fost pantofar care, ajuns președinte într-o republică impusă, s-a împopoțonat cu sceptru regal? Ce e hidoasa construcție faraonică, așa-zisa Casă a poporului, decît replica resentimentară a aceluiași complex, dată, credea el, Palatului regal cu arhitectura lui încîntătoare? Luați, la rînd, toate mărețele înfăptuiri ale socialismului multilateral clacat, și veți vedea îndîrjirea cu care țoapele grandomane
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e greu să distingem unde se află continuitatea croielii. Mai mult: cînd pică iarna, trupeții (dar și ofițerii) poartă niște căciuli care ne bagă frica-n oase. Sigur, n-o să le pretindem să poarte cușma lui Peneș Curcanul, dar nici hidoasa căciulă cu urechi rusești nu-i soluția care să ne liniștească odată pentru totdeauna. Cînd vezi căciula asta, auzi Katiușa. Există fotografia unei "ședințe" la vechea Academie Română, cu Rebreanu, Brătescu-Voinești, Iorga, Cantacuzino, și încă alții, în "uniforma" nobil-distinctă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uitată undeva, între bălăriile unui maidan sordid! Două exemplare umane, unul al gîndirii libere, casante, pentru care a înfundat pușcăriile comuniste, celălalt, părintele însuși al gîndirii inchizitoriale. Veșnicia înțeleaptă și blîndă. Efemerul primar și agresiv. E foarte bine că în locul hidoasei statui a ostașului eliberator, de la Copou, mutată, mă rog, respectuos, în Eternitate, nu s-a pus nimic. De obicei se găsesc soluții neinspirate: să topim opera lui Ceaușescu și din ea să tipărim opera lui Eminescu; să dăm jos statuia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sticla cu țeasta ei zburlită, ce scenă! ce dracu mă ține pe loc? e un fel de hipnoză morbidă, o capcană din care, uite, nu pot ieși, ce-i asta? ce mi se-ntîmplă? a, da, o scapă din labele lui hidoase, ea vrea s-o șteargă-n gang, se-mpiedică și cade pe asfaltul năpîrlit, o ajunge, stă deasupra ei, pune-un picior pe pletele ei negre, rare, o ține sub talpă ca pe-un vînat proaspăt, cald. Gata! Nu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune! de proiectanții plombelor hidoase, burdușite cu clientela regimului, pleava orașelor, și cu țăranii aduși în nesăbuita industrie socialistă. În lumina apusului, între două grindine, schimbarea gărzii la Palat (Palatul cui?). O urmăresc, nu fără amuzament, știind cum se developă cea de la palatul Buckingham. E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care ți-au convenit (prin obîrșia ta, modestă, prin umanismul tău... structural etc.), dar mi se pare absolut obligatoriu pentru un spirit cît de cît viu să-și dorească, la un moment dat, să facă și altceva. Radical altceva. După hidosul interstițiu totalitar, nu știu, dar spiritul parcă vrea ceva frumos, ceva un pic mai frumos, or, a merge, iată, la senectute, tot pe mîna social-democraților noștri de peste noapte mi se pare... inestetic. Pauză. Am mai dat un timp șuturi ușoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de civilizație nu se gîndea la sensul profund al maliției sale. Consumată într-un moment crucial al istoriei contemporane. Succedînd hazeaicelor informe ale monștrilor care l-au precedat pe Gorbaciov la Kremlin, Raisa marca definitiv chiar dacă verbios abolirea unui sistem hidos, dăinuind de aproape un secol, căruia chiar dacă împotriva convingerilor comuniste soțul său îi semnase decesul. Vede monstruos și rîde enorm. E Magda Ursache, fosta mea colegă de la Cronica. Nu bănuiam, în anii aceia lugubri, cînd antidotul nostru redacțional era hlizeala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]