1,208 matches
-
concentrațiile urinare de sodiu și potasiu, iar SNa = concentrația serică a sodiului (concentrația serică a K este de regulă ignorată, contribuția sa la tonicitatea serică fiind insignifiantă). Ca urmare, ecuația devine: CAL = V × [1 - (UNa + UK)/SNa]/timp Prescrierea restricției hidrice poate fi efectuată mai simplu utilizând raportul electroliți urinari/electroliți plasmatici = (UNa + UK)/SNa: Raport ≤ 0,5 [Clearance al apei rezonabil] - aport hidric 1000 ml/zi) Raport 0,5 - 0,5 -1,0 [Clearance al apei limitat] - aport hidric 500
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
tonicitatea serică fiind insignifiantă). Ca urmare, ecuația devine: CAL = V × [1 - (UNa + UK)/SNa]/timp Prescrierea restricției hidrice poate fi efectuată mai simplu utilizând raportul electroliți urinari/electroliți plasmatici = (UNa + UK)/SNa: Raport ≤ 0,5 [Clearance al apei rezonabil] - aport hidric 1000 ml/zi) Raport 0,5 - 0,5 -1,0 [Clearance al apei limitat] - aport hidric 500 ml/zi) Raport ≥ 1,0 [Clearance al apei negativ] - aport hidric 0 ml/zi) Hiponatremia simptomatică, acută, severă, este o urgență medicală, impunând
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
restricției hidrice poate fi efectuată mai simplu utilizând raportul electroliți urinari/electroliți plasmatici = (UNa + UK)/SNa: Raport ≤ 0,5 [Clearance al apei rezonabil] - aport hidric 1000 ml/zi) Raport 0,5 - 0,5 -1,0 [Clearance al apei limitat] - aport hidric 500 ml/zi) Raport ≥ 1,0 [Clearance al apei negativ] - aport hidric 0 ml/zi) Hiponatremia simptomatică, acută, severă, este o urgență medicală, impunând intervenție terapeutică rapidă (de preferință utilizând formula de mai sus; valorile net negative impun un tratament
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
plasmatici = (UNa + UK)/SNa: Raport ≤ 0,5 [Clearance al apei rezonabil] - aport hidric 1000 ml/zi) Raport 0,5 - 0,5 -1,0 [Clearance al apei limitat] - aport hidric 500 ml/zi) Raport ≥ 1,0 [Clearance al apei negativ] - aport hidric 0 ml/zi) Hiponatremia simptomatică, acută, severă, este o urgență medicală, impunând intervenție terapeutică rapidă (de preferință utilizând formula de mai sus; valorile net negative impun un tratament agresiv, de exemplu cu antagoniști de vasopresină; odată ce CAL devine pozitivă, hiponatremia
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
important de supraveghere în cursul HTA gravidice. Datorită creșterii DFG, proteinuria poate crește fiziologic până la 300 mg/24h. Sarcina se caracterizează prin retenție de Na și H2O. La finalul sarcinii se constată: bilanț sodat pozitiv (500 - 900 mmoli Na) bilanț hidric pozitiv (6 - 8 l apă) creșterea în greutate totală incluzând și fătul este 12 - 14 kg bilanțul sodat este influențat de hormonii antinatriuretici: aldosteron, dezoxicorticosteron, estrogeni, cortizol, prolactină. II. Modificările presiunii arteriale în sarcină în cursul sarcinii normale debitul cardiac
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
intensificarea evaporației impusă de etalarea apei pe o suprafață mai mare, pe fondul creșterii generale a temperaturii aerului, care va conduce la salinizarea apelor de suprafață ; reducerea drastică a precipitațiilor, destul de sărace în mod natural, cu implicații puternice asupra regimului hidric local (cf. Sestini A. Implications of Climatic Changes for the Nile Delta, în Climatic Change and the Mediterranean, dir.Jeftic L., Milliman J.DD., Arnold, Londra, pp.535-601. 14. Frecvența anuală a zilelor cu furtuni de nisip a crescut alarmant
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
intensificarea evaporației impusă de etalarea apei pe o suprafață mai mare, pe fondul creșterii generale a temperaturii aerului, care va conduce la salinizarea apelor de suprafață ; reducerea drastică a precipitațiilor, destul de sărace în mod natural, cu implicații puternice asupra regimului hidric local (cf. Sestini A. Implications of Climatic Changes for the Nile Delta, în Climatic Change and the Mediterranean, dir.Jeftic L., Milliman J.DD., Arnold, Londra, pp.535-601. 14 Frecvența anuală a zilelor cu furtuni de nisip a crescut alarmant
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
moment dat, curba ascensionează abrupt, înregistrându-se un salt al presiunii intrapericardice. Spațiul intrapericardic este tapetat de celule mezoteliale a căror suprafață prezintă microvili cu o lățime de 1 μm și înălțime de 3 μm. Prin intermediul lor se realizează schimburile hidrice și ionice din spațiul pericardic dar și secreția unor substanțe active [7, 9]. TOPOGRAFIA PERICARDULUI Pericardul este sacul fibro-seros care conține inima și porțiuni ale marilor vase care vin și pleacă de la cord. El este format din două componente: pericardul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
hipofizare DI mascat de insuficiență corticosuprarenală familial 1% idiopatic (30-65%), la autopsie s-au decelat tumori în nucleii SO, PV. Sindromul poliuro-polidipsic este bine tolerat, fără fenomene de deshidratare sau scădere ponderală. Poliuria prelungită poate da hidronefroză bilaterală. Testul restricției hidrice: dimineața pacientul urinează, se cântărește, după care se interzice orice aport hidric. Se urmăresc volumul, osmolalitatea și densitatea urinară la fiecare oră. Testul se oprește când pacientul a pierdut 5% din greutatea inițială sau când apar primele semne de deshidratare
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
s-au decelat tumori în nucleii SO, PV. Sindromul poliuro-polidipsic este bine tolerat, fără fenomene de deshidratare sau scădere ponderală. Poliuria prelungită poate da hidronefroză bilaterală. Testul restricției hidrice: dimineața pacientul urinează, se cântărește, după care se interzice orice aport hidric. Se urmăresc volumul, osmolalitatea și densitatea urinară la fiecare oră. Testul se oprește când pacientul a pierdut 5% din greutatea inițială sau când apar primele semne de deshidratare. În deficitul de ADH urinele rămân diluate, densitatea și osmolalitatea rămân scăzute
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
nivelul ansei Henle 206 25.2.3. Fenomenul de multiplicare contracurent 207 25.2.4. Reabsorbția în tubul contort distal 208 25.2.5. Tubul colector medular 210 25.3. Fenomene secretorii 211 26. Homeostazia hidro-electrolitică 212 26.1. Compartimente hidrice ale organismului 214 26.2. Homeostazia hidrică 217 26.3. Mecanisme specifice în homeostazia ionilor 220 26.3.1. Reglarea renală a sodiului 220 26.3.2. Reglarea renală a potasiului 223 26.3.3. Reglarea renală a calciului 224
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
Fenomenul de multiplicare contracurent 207 25.2.4. Reabsorbția în tubul contort distal 208 25.2.5. Tubul colector medular 210 25.3. Fenomene secretorii 211 26. Homeostazia hidro-electrolitică 212 26.1. Compartimente hidrice ale organismului 214 26.2. Homeostazia hidrică 217 26.3. Mecanisme specifice în homeostazia ionilor 220 26.3.1. Reglarea renală a sodiului 220 26.3.2. Reglarea renală a potasiului 223 26.3.3. Reglarea renală a calciului 224 26.3.4. Reglarea renală a fosfatului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
presiunii arteriale la care nu există câștig sau pierdere netă de apă. Din această analiză rezultă faptul esențial că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen lung, decât dacă sunt afectate funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncarcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și deci a presiunii arteriale (fig. 47). La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
pe de o parte stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar pe de altă parte crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției crescute de hormon antidiuretic (ADH) determinate de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcare hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecansime umorale intricate, cum sunt cele ce urmează. 13.3.2. Hormonul antidiuretic Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de urină concentrată), prin creșterea reabsorției apei în tubii distali și colectori, datorată formării (cAMP mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale (prin inserția de noi molecule de aquaporină). Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
datorată formării (cAMP mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale (prin inserția de noi molecule de aquaporină). Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
molecule de aquaporină). Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. In efortul prelungit, în special la temperatură crescută, sudorația intensă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
implicării renale în controlul presiunii petermen lung, este descrisă mai jos. Scăderea masei renale funcționale cu 70% duce la o creștere mică de presiune arterială, doar de 6 mm Hg. In asemenea condiții impunerea pentru două săptămâni a unui regim hidric cu soluție salină în loc de apă potabilă duce la supraîncărcare hidrică însoțită de o creștere presională mare, de 40 mm Hg. Revenirea la ingestia de apă potabilă duce la restabilirea rapidă (două zile) a valorilor presionale normale. 14. Distribuția tisulară a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
jos. Scăderea masei renale funcționale cu 70% duce la o creștere mică de presiune arterială, doar de 6 mm Hg. In asemenea condiții impunerea pentru două săptămâni a unui regim hidric cu soluție salină în loc de apă potabilă duce la supraîncărcare hidrică însoțită de o creștere presională mare, de 40 mm Hg. Revenirea la ingestia de apă potabilă duce la restabilirea rapidă (două zile) a valorilor presionale normale. 14. Distribuția tisulară a fluxului sanguin Există o distribuție cantitativă de fond, în repaus
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
venele care irigă întreg parenchimul pulmonar. Calibrul lor este afectat major de către volumul pulmonar (efectul de distensie descris mai sus). Vasele pulmonare foarte mari din vecinătatea hilului se găsesc înafara parenchimului pulmonar, fiind de fapt expuse la presiunea intrapleurală. Balanța hidrică de la nivel pulmonar Deși numai 0,5 μm de țesut separă sângele din capilare de aerul din alveolele pulmonare, problema menținerii alveolelor libere de lichid este critică. Schimbul de lichide de-a lungul peretelui capilar se realizează conform echilibrului Starling
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
compensatorii ce intră în acțiune în momentul în care acești parametri sunt dezechilibrați. Fiziologul american Walter Cannon a introdus termenul de homeostazie pentru a descrie constanța compoziției și volumului mediului intern. Funcția primară a rinichiului este de a menține homeostazia hidrică și electrolitică a organismului (fig. 106). Inerent în ideea de homeostazie este conceptul de echilibru. Pentru a menține homeostazia, aportul unei substanțe ingerate sau generate metabolic trebuie să fie riguros egal, pe perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
să fie riguros egal, pe perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din aceeași substanță. Când aportul depășește eliminările, atunci este vorba de un dezechilibru pozitiv, iar când pierderile depășesc aportul este vorba de un dezechilibru negativ. 26.1. Compartimente hidrice ale organismului Apa este constituentul major al tuturor componentelor organismului. Cantitatea totală de apă corporală este în medie de aproximativ 60% din greutatea corporală la bărbații adulți și aproximativ 50% la femeile tinere. Diferențele înregistrate se datorează distribuției diferite a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
femeile tinere. Diferențele înregistrate se datorează distribuției diferite a țesutului adipos, care conține o cantitate minimă de apă (10%). Pe măsură ce persoanele avansează în vârstă, au tendința de a acumula grăsime și de a pierde masă musculară, de aceea conținutul lor hidric se reduce cu vârsta (fig. 107). Apa corporală totală este distribuită în două compartimente majore: compartimentul intracelular (LIC) și compartimentul extracelular (LEC). La o persoană adultă, două treimi din apa corporală sunt în LIC și o treime în LEC. LIC
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
pentru a restabili echilibrul. Aceste mișcări compensatorii nu pot însă restabili echilibrul decât pe scurte perioade, după care intervin tulburări în funcționalitatea celulelor și organelor, de aceea există un sistem special conceput pentru menținerea acestei homeostazii, rinichiul. 26.2. Homeostazia hidrică Homeostazia hidroelectrolitică necesită echilibrarea permanentă și exactă a intrărilor și ieșirilor de apă din organism, la care se adaugă sinteza apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de apă din organism, la care se adaugă sinteza apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și setea reală sau habituală (comportamente învățate sau obișnuințe) (fig. 108). Aporturile hidrice sunt reprezentate de: apa metabolică, rezultată din oxidările metabolice (oxidarea unui mol de glucoză produce 6 moli de apă) - 400 ml apa conținută în alimente indiferent de dietă, o parte importantă a produselor alimentare conțin mai multă sau mai puțină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]