962 matches
-
numeroase și foarte bogate în informații cât privește istoria comunității creștine din Roma - mai ales din secolul al III-lea - totuși, ele sunt incomparabil mai puține față de activitatea fiecărui papă în parte. Pentru această perioadă de timp izvoarele sunt: 1) "Historia ecclesiastica", a lui Eusebiu din Cezareea; 2) "Cronograful" din 354, care conține: a) "Depositio episcoporum" și b) "Catalogum Liberianum"; 3) "Liber Pontificalis"; 4) "Martyrologim Romanum"; 5) "Adversus haereses", a episcopului Irineu de Lyon. Termenul grecesc πάππας / πάπας (părinte) de la care
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
înlănțuirea raționamentelor o ordine, în expunerea ideilor o precizie ce nu au mai fost atinse. Iar filosofia pe care ne-o înfățișează impregnata de știință, atentă la descoperirile, la ipotezele istoriei naturale, ale fizicii, este cu adevarat filosofia zilelor"" (Lanson, "Historie de le littérature française").
Sully Prudhomme () [Corola-website/Science/298057_a_299386]
-
credeau că în această zi păsările își aleg perechea pe viață și se urnesc în construirea cuiburilor. La sfârșit de iarnă și început de primăvară, Dragobetele oficia nunțirea păsărilor in cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi, după cum informează Historia.ro. În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă, de Dragobete, zăpada rămasă pe alocuri, zăpada cunoscută drept “zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca având proprietăți magice în iubire și în descântecele de
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
de un procurator presidial, iar Dacia Porolissensis era condusă de un guvernator fiscal. Guvernatorul din Dacia Apulensis îl înlocuia la nevoie pe guvernatorul suprem. Reședința se află la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Sub împăratul Commodus, populația autohtonă s-a răsculat conform Historia Augusta. Succesorul său, Septimius Severus a acordat câtorva așezări rangul de oraș, refăcând drumurile și ridicând fortificații pentru a apăra Oltenia și teritoriul român din stanga Oltului, construind un val de pământ "limes Transalutanus" și un șanț, precum și o serie de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
abandonate și dacii "liberi" se stabilesc în zona colinara și de câmpie. Dacii de vest erau strâmtorați de sarmați, de vandali și de români. Sunt menționați în discursul rostit de retorul Aelius Aruistides, Polyaion și în lucrurile Oracula Sibyllina și Historia Augusta. Eusebiu din Cezareea amintește triburile dacice aflate în conflict cu Marcus Aurelius la granița dunăreana. Dacii liberi din vest și-au păstrat organizarea politică și militară proprie, conform unei inscripții de la Romă care o menționează pe Zia, fiica unui
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
amintește triburile dacice aflate în conflict cu Marcus Aurelius la granița dunăreana. Dacii liberi din vest și-au păstrat organizarea politică și militară proprie, conform unei inscripții de la Romă care o menționează pe Zia, fiica unui tarabostes dac, Tiatus. În Historia Augusta scrie că în timpul lui Commodus, triburile de mauri și de daci au fost învinse, iar Dio Cassius scrie că Sabinanus a adus sub ascultare 12 000 de daci din vecinătate, fiind alungați din țara lor de baștină, făgăduindu-le
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
amintește că Dacia a fost amenințată cu invazia în timpul lui Caracalla și Macrinus, provincia fiind pustiita, precum și în timpul lui Maximus Tracul ce a purtat războaie cu dacii. Decius, Gallienus și Aurelian au primit titlul de "dacicus" în anumite inscripții. În Historia Augusta scrie că în cursul reprimării răscoalei monetarilor, împăratul a pierdut 7000 de soldați, printre care și daci proveniți din cei supuși împăratului în timpul luptelor și înrolați în armată română. Apar daci sculptați pe arcul de triumf de la Thessalonic al
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ce locuiau în extremitatea nordică a Carpaților, locuind la Setidava și costobocii din Dacia Română. Sunt menționate și alte nume de regi: Bithoporus,Pieporus,Natoporus . Costobocii au luptat împotriva românilor în primul război Marcomanic în 166-172, alături de biessoi și sabokai. Historia Augusta menționează o mare coaliție antiromana a populațiilor barbarice de la frontierele Daciei române și Moesiei Inferior, cuprinzând sarmații, marcomanii, geții și dacii. În 170-171, costobocii aliați cu bastarnii și sarmații, au traversat Dunărea, pustiind Moesia, Tracia, Macedonia, ajungând până în Grecia
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de a o mai putea menține,si a retras din ea armata și pe provinciali.Oamenii luați de acolo i-a așezat în Moesia și a numit(nouă așezare) Dacia să Aureliană ,care acum desparte cele două Moesii". În plus, Historia Augusta nu-l învinuiește pe Gallienus pentru pierderea provinciilor nord-dunărene. Vizigoții, ramura apuseana a goților, au fost primii migratori ce și-au făcut apariția în teritoriul Daciei părăsite de Aurelian, lăsând vestigii materiale că cimitirul de la Santana de Mureș și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
țări unde era folosită. În întregul Ev Mediu latina a fost limba liturgică a Bisericii Romano-Catolice. Aproape toate bibliile utilizate în această perioadă în Occident sunt scrise în latină, după modelul Vulgatei a Sfântului Ieronim, ca și alte cărți liturgice. "Historia scholastica" scrisă de Pierre le Mangeur, text de bază pentru studiul Bibliei, începând din 1170, a fost scrisă în latină. Traducerea Bibliei în limbile specifice diferitelor popoare a fost declarată prohibită începând de la sfârșitul secolului al XII-lea prin scrisorile
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
a tradus de asemenea 50 de psalmi din „Cartea Psalminlor”. Alte traduceri importante anglo-saxone au fost făcute de către asociați ai regelui Alfred, care au tradus printre altele "De civitate Dei" a lui Augustin, "Dialogurile lui Grigoriu I cel Mare", și "Historia ecclesiastica gentis Anglorum" a lui Beda. Dar poate cea mai importantă lucrare tradusă este "Istoria lumii" a lui Orosius, mai ales datorită faptului că este dezvoltată cu contribuții originale, printre altele povestea norvegianului "Ottar din Hålogaland", care este printre primii
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Cu timpul clavus și-a pierdut distincția. Apoi, clavus a devenit mai elabvorată. Pentru cavaleri era o bandă îngustă care se întindea peste fiecare umăr, până la tivul de pe tunică sau de pe dalmatica descinsă. Folosirea unei clavi purpurie este atestată în "Historia Augusta" și pe picturile de la Dura-Europos. Clavi erau țesute în fabrici în timpul manufacturii. La Mons Claudianus, majoritatea clavi de pe fragmentele textile aveau o lățime cuprinsă între 1 și 4 centimetri. Clavi erau uneori decorate și unele exemple erau largi de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
cu curaj împotriva sarmaților. După victoria sa, el a fost ucis de o coaliție formată din propriul său popor și roxolani. Câteva anecdote care fac referire la Regalianus au supraviețuit, în schița biografică succintă care apare în Triginta Tyranni în Historia Augusta: este indicat, de exemplu, că el a fost ridicat la tron din cauza numelui său (Regalianus, „regal” sau „împărătesc”); atunci când soldații lui au auzit această glumă l-au salutat pe Regalianus ca împărat al lor. </div>
Regalianus () [Corola-website/Science/319825_a_321154]
-
din Viena și s-a pregătit pentru a lua doctoratul. Doctoratul consta în trei examene. Primul examen, în 18 februarie 1813 a fost la materia "Philosophia theoretica et practica", pentru care a fost notat cu "adprobatus unanimiter". Examenul următor, la "Historia universalis" l-a trecut în 29 iulie 1913 cu calificativul "adprobatus per unanima". Ultimul examen, din 15 decembrie 1814, la materia "Ex Mathesi et Physica", l-a trecut cu calificativul "adprobatus per majora". Ca urmare a rezultatelor examenelor, în 24
Vasile Popp () [Corola-website/Science/316757_a_318086]
-
antisemitice în lucrarea "Împotriva lui Apion. Tacitus scrie o polemică anti-iudaică în lucrarea sa "Historiæ". Aceasta are ca punct de plecare intoleranța lumii romane politeiste față de monoteismul promovat de iudaism. Dio Cassius în "Istoria Romei", precum și Eusebiu din Cezareea în "Historia Ecclesiastica", precum și o serie de papirusuri egiptene descriu cum mii de evrei sunt uciși în timpul unor războaie civile din Egipt, Cipru și Cyrenaica. Împăratul roman Hadrian scoate în afara legii ritualul circumciziei, astfel că iudaismul devine în mod clar considerat ilegal
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
politica legate de răscoală. În ciuda pagubelor dezastruoase provocate de români în timpul Primului Război iudeo-roman (66-73) care a lăsat populația și țara în paragină, o serie de legi adoptate de împărații români au trezit motivația pentru o nouă răscoală a evreilor. Historia Augusta, Hadrian 14.2, menționează că împăratul Adrian a interzis evreilor să-și circumcidă copiii. La fel, tratatele „Avodá Zará” 8b ;i Sanhedrin 14a din Talmudul babilonean, amintesc că autoritățile române au interzis evreilor să numească judecători din rândurile lor
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
cuvinte, fraze care nu aparțin textului respectiv ) . Foarte probabil, conceptul de astăzi de "pădure neagră" nesfârșită i se datorează în mare parte lui Cezar. Numele dat de el pădurii este cel mai utilizat: "Hercynia Silva" (). Plinius cel Bătrân, în "Naturalis Historia", plasează regiunile estice ale "jugum Hercynium" (lanțul muntos Hercinic), în Panonia (azi Ungaria) și Dacia (azi România). De asemenea, el ne dă câteva idei despre compoziția sa, în care apropierea dintre arborii forestieri cauza lupte concurențiale între ei ("inter se
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]
-
confederație, din secolul al V-lea, alemanii s-au stabilit în Alsacia și s-au extins în Podișul Elvețian, precum și în părți din ceea ce sunt acum Bavaria și Austria, ajungând la văile din Alpi până în secolul al VIII-lea. Conform Historia Augusta, locuitorii confederației în secolul al III-lea au fost încă numiți simplu „germani”. O parte din popularitatea lui Proculus în Galia, un uzurpator imperial din anul 280, se datora succesului din lupta lui împotriva alemanilor. i, ulterior, au devenit
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
invocarea spiritelor sale ancestrale. Ca pedeapsă Caracalla a condus apoi legiunea Legio II Traiana Fortis împotriva alemanilor, care au pierdut și au fost pacificați pentru un timp. Ca urmare a acestei victorii, legiunea a fost onorată cu numele de "germanica". Historia Augusta, "Viața lui Antoninus Caracalla", se referă (10.5) la acel Caracalla care și-a luat apoi numele de "Alamannicus", Helvius Pertinax a afirmat că el ar trebui să fie numit Geticus Maximus, deoarece, în anul anterior el și-a
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
farmacistul Ludwig Angerer, alături de planuri ale vechiului București, aflate în patrimoniul Muzeului Municipiului București, au fost folosite de graficianul Radu Oltean și arhitectul Dan Ionescu pentru a realiza lucrarea "Reconstituirea centrului Bucureștilor la 1850", apărută în 2007 la Editura Art Historia. Cei doi au realizat o hartă color, cu dimensiunile 1m x 70cm, conținând o reconstituire grafică de mare detaliu, în vedere aeriană, desenată de Radu Oltean, și un "Ghid explicativ al caselor, hanurilor și bisericilor, "Capitala Bucureșci. 1847-1854"", realizat de
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
probabil discursului eshatologic de la început. Ținând cont de întinderea întregii cărți de la 270 de versete la 300, fragmentul de la Akhmîm conține aproape jumătate. Clement din Alexandria posibil să fi considerat "Apocalipsa lui Petru" ca parte a "Sfintei Scripturi". Eusebiu, în "Historia Ecclesiae" (VI. 14. 1), descrie o operă pierdută a lui Clement, "Hypotyposes" care dădea „trimiteri prescurtate la toate Scripturile canonice, fără a fi omise toate cele care [acum] sunt contestate, mă refer la "Cartea lui Iuda" și alte epistole generale
Apocalipsa lui Petru () [Corola-website/Science/321235_a_322564]
-
2009 a fost preluată de trustul de presă Adevărul Holding de la vechii proprietari - Ion Cristoiu și Vlad Pufu. Adevărul Holding a preluat la acel moment și editura care fusese înființată în 2005 și avea aceeași proprietari cu revista. Primul număr Historia apărut la Adevărul Holding, cu o nouă echipă editorială, a fost cel din decembrie 2009. Din acel moment revista a căpătat o imagine modernă, occidentală. Ca structură publicația are un cover story - Dosar sau Controversă, urmat de alte articole. De
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
decursul istoriei, analizate, prin prisma propriilor cunoștințe și cercetări, de către personalități din domeniul istoric, politic, sociologic, militar, diplomatic. Publicația are menirea de a face cunoscute și atrăgătoare evenimentele istorice și de a le pune la dispoziția tuturor. Pe website-ul www.historia.ro găsiți o bogată arhivă care conține informații despre articolele apărute în această perioadă în revistă. Începând cu anul 2012, Historia are și un supliment denumit Historia Special care apare pe piață o dată la 3 luni (Martie, Iunie, Septembrie, Decembrie
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
de a face cunoscute și atrăgătoare evenimentele istorice și de a le pune la dispoziția tuturor. Pe website-ul www.historia.ro găsiți o bogată arhivă care conține informații despre articolele apărute în această perioadă în revistă. Începând cu anul 2012, Historia are și un supliment denumit Historia Special care apare pe piață o dată la 3 luni (Martie, Iunie, Septembrie, Decembrie). Spre deosebire de revista lunară acest supliment este dedicat integral unui singur subiect: fie el un personaj, un eveniment sau un fenomen istoric
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
evenimentele istorice și de a le pune la dispoziția tuturor. Pe website-ul www.historia.ro găsiți o bogată arhivă care conține informații despre articolele apărute în această perioadă în revistă. Începând cu anul 2012, Historia are și un supliment denumit Historia Special care apare pe piață o dată la 3 luni (Martie, Iunie, Septembrie, Decembrie). Spre deosebire de revista lunară acest supliment este dedicat integral unui singur subiect: fie el un personaj, un eveniment sau un fenomen istoric. «„Historia Special” este un nou proiect
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]