KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

simți ca într‑un film cu Cary Grant și pe o măsuță e un teanc de ghiduri ale magazinului. Iau unul, ca să mă orientez un pic... și nu‑mi vine să cred. Are zece etaje. Zece etaje. Ze - ce!. Mă holbez la listă, transpusă. Mă simt ca un copil pus să‑și aleagă ceva dulce într‑o fabrică de ciocolată. De unde s‑o iau? Cum să procedez? Să încep de sus? De jos? O, Doamne, toate numele astea care îmi sar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
peste tot sunt stative cu rochii fluflu de petrecere și bomboniere. Altul e tot alb și negru și art deco, parcă ai fi într‑un film cu Fred Astaire. Și uită‑te la ăsta! Mă opresc pe trotuar și mă holbez cu gura căscată la un manechin care nu are pe el decât o cămașă transparentă de plastic, cu un peștișor de aur care înoată printr‑un buzunar. Cred că e cel mai nemaipomenit articol vestimentar pe care l‑am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mă gândesc, poate că are dreptate. Poate nu arăt chiar atât de rău. — Madonna are unul în trei culori, zice tipul, coborând vocea. Dar, între noi fie vorba, parcă pe ea n‑o prinde chiar așa. Rămân cu gura căscată, holbându‑mă la el. — Madonna are pulover dintr‑ăsta? Exact ca ăsta? — Îhâm. Dar dumneavoastră vă vine incomparabil mai bine. Se lasă cu toată greutatea pe un stâlp cu oglindă și se uită la o unghie. Deci, îl luați? Dumnezeule, iubesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
umăr. Hei, ce faci aici? A, bună, zic, ridicându‑mă. Caut niște gin. Cineva a vrut gin tonic. — N‑avem timp pentru asta! urlă. Și‑așa avem criză de personal! Trebuie să punem mâncarea pe masă! Criză de personal? Mă holbez la el. Apoi, în clipa în care îmi cad ochii pe fusta neagră și am o revelație subită, izbucnesc într‑un râs uimit. — Nu, eu nu sunt... adică, eu sunt, de fapt, una dintre... Cum să‑i spun asta, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
se transformă într‑un cadru din platou. — Bună ziua! spune Emma veselă spre cameră. Vă spun din nou bine v‑am găsit. Și e momentul să o prezentăm pe noua noastră expertă financiară, Clare Edwards! — Cine‑i Clare Edwards? zice Suze, holbându‑se la ecran cu dezgust. — Am lucrat cu ea la Succesul în economii, zic fără să mișc capul. Stătea lângă mine. Aparatul face un panoramic și o arată pe Clare așezându‑se pe canapea lângă Emma și uitându‑se sobră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Lorenzo’s se referă la o stradă din Soho, însă, când o cotesc pe ea, nu văd nici urmă de restaurant. Sunt doar clădiri de birouri, câteva chioșcuri de ziare, o cafenea și o... Stai așa. Mă opresc și mă holbez la tăblița de deasupra cafenelei. LORENZO’S, CAFENEA ȘI SANDWICH BAR. Zău... doar nu ne‑om întâlni aici? — Becky! Ridic capul și o văd pe Zelda apropiindu‑se de mine, în jeans și pufoiacă. L‑ai găsit, văd! — Da, zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și la suplimentul anual despre Deducerile de Impozit! — Serios? Se strâmbă involuntar, apoi adaugă repede, adică... sună foarte bine! Foarte interesant! — Deducerile de impozit? Zău, Suze. — Ei, mă rog. Așa, în linii mari. Îmi las capul pe genunchi și mă holbez la covorul din sufragerie. Volumul televizorului e dat la minim și, în liniștea din cameră, nu se aude decât mestecatul lui Suze. — Suze... dacă nu‑mi găsesc serviciu? zic alertată. — O să‑ți găsești! Nu te prosti! Ești vedetă TV! — Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
după care am văzut unul absolut identic la Woolworths)... o trusă de vopsit țesăturile în degradé... niște sare pentru masaj corporal... Ce naiba sunt și astea? Ce e cutia asta, pe care nici măcar n‑am deschis‑o? Deschid pachetul și mă holbez la un sul de 50 de metri de folie pentru curcan la cuptor. Folie pentru curcan? De ce aș cumpăra eu așa ceva? Când am vrut eu să fac curcan la cuptor? Nedumerită, iau scrisoarea de deasupra și văd cuvintele „Bine ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
aterizând pe podea, revărsându‑se și dezvăluind același conținut în fiecare dintre ele. Cutii gri strălucitoare, cu inițialele S C‑S gravate cu argintiu în partea din față. Cam patruzeci. — Ce... Suze își trage un tricou de pe cap și se holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos, ridică una dintre cutii, o deschide și rămâne uitându‑se la ea în tăcere. Acolo, învelită în hârtia turcoaz, este o ramă foto din piele maro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o pauză. Îmi surprinde privirea și, preț de o clipă, îmi stă inima. — Pariu că‑i Miggy, zice fata, întorcându‑se. Ei bine, n‑o s‑o aibă. Șaizeci de lire. — Șaizeci de lire? face tipul de lângă ea, care se holbează la mormanul de haine de lângă ea, ușor alarmat. Pentru o eșarfă? — O eșarfă Denny and George, idiotule! zice fata în roz și ia o gură de vin. La magazin ar fi cel puțin două sute de lire. Șaptezeci! O, ce tâmpită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o fi făcut rost de ele. Expiră adânc. Dimineața asta, l‑am făcut pe un tip de la Daily World să recunoască faptul că ea a fost sursa. Ei n‑au făcut decât să umfle puțin informațiile date de ea. Mă holbez la el, și simt că mă ia cu frig. Îmi aduc aminte de ziua când am venit la el la birou. Sacoșa mea Conran cu toate scrisorile în ea. Alicia stând în picioare lângă biroul lui Mel, având un aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

închis, se zice că ar fi fost ucis. Yu Shan vine la mine să-mi dea vestea. Mi-e frică să deschid ușa. Felul în care Yu Shan bate la ușă îmi zice că s-a întâmplat ceva groaznic. Mă holbez la fața spălată de lacrimi a lui Yu Shan. În mintea mea se face un gol - nu pot să pricep. Vreau să fac ceva, dar Yu Shan îmi spune că nu pot să fac nimic altceva decât să aștept. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ei. Eu am poftă de lumini puternice, fierbinți. Nu voi lăsa ca răceala unui mausoleu să se infiltreze în pielea mea. Kang Sheng este cel care mă informează de sifilisul lui Mao. El, din nou. Sunt paralizată de mânie. Mă holbez la bărbuța lui de țap și la ochii de pește. Rezistența este cheia succesului, îmi reamintește el. Vrei să-ți fac o programare la un doctor, să te consulte? Adică, pentru ca să fii sigură... Degetul lui îmi injectează cerneală neagră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
s-a dezis de el. Nu vrea să creadă că Mao a ordonat omorârea lui. În întuneric, își petrece ultimele douăzeci și ceva de zile din viață. În dimineața zilei de 11 noiembrie, el deschide ochii pentru ultima oară. Se holbează la tavanul plin cu pânze de păianjen, la insectele uscate, cu seva suptă, prinse în ele. Ultima imagine pe care o are poporul chinez despre vicepreședintele Liu Shao-qi este aceea în care el ține o carte și încearcă să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
să vii și tu cu mine? Țopăi pe ultimul meu picior, tușește bătrânul de șaptezeci și nouă de ani. De ce nu-l chemi pe doctor? Nu! Pune telefonul jos. Un gândac poate fi un asasin în vremurile astea. Ea se holbează la el. El transpiră din abundență și apoi se deplasează încet spre pat. E mai mult decât obosit, se gândește în sinea ei. Omul se duce. Deși are poftă de mâncare, moare de foame. Nu mai are nici un dinte, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
brațele lovind și fluturând în aer încoace și încolo. Încă o lovitură doar, și fructul victoriei ne va cădea în mâini! Yu încetează să se mai opună. Doamna Mao se așază, adâncindu-se în canapea. Ceilalți membrii ai cabinetului se holbează la ei. Yu se duce la pervazul ferestrei și ia un ghiveci cu flori. Sapă cu delicatețe pământul, cu un deget. E o specie sălbatică, zice el brusc. Frunzele o împodobesc de jur împrejur ca o coroană. Tulpina va avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
pumnii. Tovarășul președinte nu a lăsat nici un testament! Stilul scrisului de mână este în mod clar al lui Mao, murmură secretarul. A fost confirmat de un arheolog și de un caligraf specializat în xing-shu. Ținându-și respirația, Doamna Mao se holbează la scris. Este înmormântarea secolului. Piața Tiananmen e inundată de flori albe din hârtie. Sus, pe Poarta Păcii Cerești, Doamna Mao stă în spatele lui Hua Guo-feng, care ține discursul comemorativ în fața națiunii. Îmbrăcată într-un costum complet negru, Doamna Mao

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

viață și o carieră aici, În timp ce, dacă rămâneam acolo, muream pe front sau putrezeam Într-o Închisoare... Orașul Începe să se zărească departe, Într-o ceață lăptoasă, străvezie, sub un cer alburiu. Capitolul 9 Generația expirată — Planul de măsuri! Ce holbezi ochii la minecât cepele? S-a ținut să nu răcnească la el, deși, de fiecare dată când Îi vede nasul poros, striat de vinișoare violacee, Îi vine să-l dea afară din birou, cu picioare În cur. Numai că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
iama prin Luxurile și Kenturile din bagajele lor. Numai că, doar când au adulmecat the individual fragrance Tabac Original, ele s-au decis să-și dezlipească fundurile mari de pe canapelele de vinilin albastru pe care Înțepeniseră de trei ore, tot holbându-se la tăblițele alea cu NEW YORK MOSCOVA BERLIN PRAGA care odată fac clipclipclipzurzurzur, se Întorc pe dos și... — Ce vezi tu acum, Daniel? Acum văd BUDAPESTA ISTANBUL LENINGRAD MADRID... Și atunci, prin mințile lor Încleiate de fixativ s-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
cât asemănătoare te-ar duce undeva În centru. Deci chiar ai ajunge la PARIS LONDRA MADRID ROMA și chiar poți să Îți Închipui așa ceva? * La așa ceva sunt convins că doar eu m-am gândit, În nici un caz ele, care se holbau mai departe la câte un negru, japonez, malaez, chinez. Și, când ăia dispăreau din colimatorul lor, ele treceau la cercei, coafuri, pisici-câini În colivie, gata-gata să piardă din vedere să mai schimbe Între ele rețete de prăjituri, avorturi spontane, cumpărături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

mătase purpurie. Focul se înteți însuflețit de noile buturugi aruncate în el, dar și de muzica lăutarilor hotărâți să stârnească invidia muzicanților nemți care nu puteau cânta după ureche, așa cum o făceau ei de-o viață, ci doar cu ochii holbați pe șirul de note scrise. Dintr-odată fu mai multă lumină, mai multă căldură, o neliniște veselă, o emoție de oameni mari care doreau să se regăsească în copilărie. Portretele, oglinzile mari din cristal, vitrinele, sfeșnicele, bijuteriile, hainele strălucitoare ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
scoase chipiul, își pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă oferă aceste flori rare și vă urează mult succes... și... omagiu... pentru... pentru... Ordonanța uitase ce fusese învățat să mai spună. Holbă ochii, se înroși tot și se prăbuși într-un genunchi. ― Ce dracu’ spune ăla acolo? Nu înțeleg nimic. ― N-are importanță! Ia-i coșul și zâmbește-i frumos. Florile sunt chiar de la general. Și hămesita mâncătoare de corn redeveni, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
undeva, se stârni mult praf și vuiet. Se pornise Geamala. Mai mulți flăcăi purtau o păpușă mare, umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum ea, păpușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

știu: din salon vine, porcul. Face cu ochiul Înspre noi, dar tatei i se adresează - În glumă, cică: - Nu-i mai boci, dom’ director, că tot nu-i mai Învii! - și dă să-l bată pe umăr cu prietenie. Tata holbează ochii albi-albi. Îl loveșe peste mâna Întinsă. Și-l Înjură. În românește și-n rusește, Îl ’izduiește dintr-una-n alta, Îl face porc și svoloci și mișel și hahol; și ceva de stuchin-sân Îi zice - asta, Moș Iacob mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Înainte de venirea felinarului. Nu mai știu care-i susul, care-i josul, cred că n-aș ști nici care mi-e dreapta. O țin strâns-strâns de mână pe mama. Cu amândouă mâinile o țin. Mă ustură pleoapele, de cât mă holbez, ca să deslușesc ceva În jur. - De ce nu ne-a lăsat felinarul?, Întreb eu, tremurând. - Pe ulițele lor e foarte Întuneric și-i plin de balegi... Și trebuie să se Întoarcă repede acasă, unde e așteptat cu masa - de la masă l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]