1,474 matches
-
se urmeze”. Ca urmare a acestui ordin, în același an (1757), Constantin Racoviță a fixat, din nou, reședința Isprăvniciei ținutului la Fălciu. La scurt timp, după schimbarea domniei, autoritățile ținutului au încercat să revină la Huși. Episcopul Inochentie a întărit hrisovul din 20 noiembrie 1757 printr-un alt hrisov dat la 15 septembrie 1758 de Scarlat Ghica (1757-1758). După această dată, dregătorii ținutului s-au supus și n-au mai încercat să revină. Reședința ținutului a rămas la Fălciu, până în anul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
același an (1757), Constantin Racoviță a fixat, din nou, reședința Isprăvniciei ținutului la Fălciu. La scurt timp, după schimbarea domniei, autoritățile ținutului au încercat să revină la Huși. Episcopul Inochentie a întărit hrisovul din 20 noiembrie 1757 printr-un alt hrisov dat la 15 septembrie 1758 de Scarlat Ghica (1757-1758). După această dată, dregătorii ținutului s-au supus și n-au mai încercat să revină. Reședința ținutului a rămas la Fălciu, până în anul 1832, cînd a fost pus în aplicare Regulamentul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Scarlat Ghica (1757-1758). După această dată, dregătorii ținutului s-au supus și n-au mai încercat să revină. Reședința ținutului a rămas la Fălciu, până în anul 1832, cînd a fost pus în aplicare Regulamentul organic. Episcopia Hușilor obținea, printr-un hrisov din 1756, de la Matei Grigore Ghica (1753-1756), dijma de pe locul domnesc „însă numai dijma, iară, nu și pământul, care dijmă mai înainte se lua de către domnie”. Episcopia va exercita, după obținerea vetrei târgului în 1782, prin hrisov de la Constantin Dimitrie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
obținea, printr-un hrisov din 1756, de la Matei Grigore Ghica (1753-1756), dijma de pe locul domnesc „însă numai dijma, iară, nu și pământul, care dijmă mai înainte se lua de către domnie”. Episcopia va exercita, după obținerea vetrei târgului în 1782, prin hrisov de la Constantin Dimitrie Moruzi, și justiția asupra orășenilor, prin dichiu. Ea își va însuși aici, ca și la Roman, toate sursele de venituri din târg (dijma, bezmănul, vânzarea păcurii și a dohotului, mortasipia). O atmosferă de încordare și de revoltă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
condusă de un staroste. Confirmarea în funcție a oricărui staroste de breaslă se făcea de către domni, care ulterior au trecut acest drept pe seama episcopilor și mitropolitului. La 11 ianuarie 1752, domnitorul Constantin Racoviță a dat episcopului de Huși, Ierotei, un hrisov prin care îi cerea să numească „staroste de bresle la târgurile unde sunt episcopii”, după „testamenturile vechi ale breslelor”. Este evident că la acea dată existau bresle în târgul Huși. Constatăm, totodată, faptul că domnul delegase episcopului de Huși dreptul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
stație telegrafo-poștală. În secolul al XIX-lea, s-a produs o extindere a vetrei târgului spre sud-est (după Tratatul din 1829), când a sosit aici ultimul grup de bulgari refugiați și care s-au stabilit în cartierele Bulgari și Plopeni. Hrisovul din februarie 1848 fixa hotarele moșiei târgului, care se referă la pădure în partea de apus și spre Lohan. Alt plan al orașului, în 1871, cuprindea întregul teritoriu al târgului Huși, care era format din vatra târgului, imaș și vii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Dric, pe dealul și pe platoul de dincolo de pârâul Turbata, la nord-est de Huși, spre dealul Lohanului. Un document din 1634 consemnează existența în timpul domniei lui Vasile Lupu a unor plantații de viță-de-vie la Dric, lângă târgul Huși. Într-un hrisov din 26 aprilie 1658, sunt menționate viile de pe dealul Dric: „Io Ghiorghie Ghica Voevod ..., datam cartia domnii mele, alui nostru credincios și cinstit boiariu Racoviț Cehan logofătul cel mare ..., a ținia și a opri nește vii în dric de la Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
erau moștenire de familie. Alte vii, confiscate de domnie, erau fie scoase la vânzare, în favoarea domniei, fie dăruite unor persoane credincioase, nu numai Episcopiei, așa cum s-a văzut mai sus. De pildă, domnitorul Grigore al II-lea Ghica dăruiește, prin hrisovul din 12 august 1747, marelui vornic Radu Racoviță viile din Huși confiscate, împreună cu niște case și vii din Iași. Nu putem trece cu vederea aprecierea lui Dimitrie Cantemir, rafinat cunoscător al vinurilor care, elogiind vinul de la Cotnari, arăta că „Îndată
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
El poseda multe și prețioase documente ale familiei Cantacuzino; era înțeles cu frate-său George să le dăruiască Academiei, dar dorea mai întâi să le traducă și să păstreze o copie. Amânând din zi în zi această formalitate, rămăsesem cu hrisoavele în casă. Acum erau grav amenințate dacă, după cum ne preveniseră, eram să fim toți arestați și casa transformată în cazino turcesc. De rest nu ne mai păsa, dar consideram că aceste piese istorice făceau parte din patrimoniul național și că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ide administrație medico-sanitară îl constituie însă crearea instituției medicului public, plătit de stat. Neexistînd în Moldova o funcție similară celei a "fizicului" de tip occidental, primul medic "în serviciul obștei" a fost numit în 1777, de către Grigore Ghica. Prin același hrisov se prevedea și înființarea primei farmacii publice la Iași. Fondurile necesare salariilor, cât și întreținerii farmaciei urmau să fie administrate de doi boieri epitropi. Sub domniile lui Constantin Moruzi și Alexandru I. Mavrocordat, așezământul acesta s-a extins. În 1810
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
devenit o instituție de cronici bolnavi psihic, în adevăratul sens al cuvântului. Ospiciul a fost înființat în 1853 de către Grigore Al. Ghica Vodă. După cum ne informează actul de înființare, Ospiciul a fost destinat de voievod pentru săraci și bătrâni. În hrisovul de fondare, din 26 iulie 1855, se menționează: "...N-am socotit de prisos a întoarce a Noastră părintească luare aminte și asupra a marilor suferințe a acelor săraci ce au ajuns la slăbiciunea bătrânețelor și nu mai sunt capabili a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mănăstirea Sf. Spiridon". Locul pitoresc în care se află construcția ospiciului, de unde se vedea întreaga panoramă a orașului, a constituit, după cum ne informează N. Bogdan în "Orașul Iași", un obișnuit loc de recreare, înainte de înființarea Grădinii Copou. După cum rezultă din Hrisovul de fondare, din 26 iulie 1855, la data achiziționării imobilului "casele și locul V. Vorn... Petrachi Mavrogheni de lângă mănăstirea Galata... s-au pus stare de a primi de îndată infirmi". Totodată, casele nefiind amenajate corespunzător, s-au făcut unele modificări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nu de spital. Găsim doar o infirmierie care asigura la nevoie tratamentul asistaților. Aceștia, cu excepția celor "în desăvârșită slăbiciune", se îndeletniceau cu lucrări diferite, desigur de gospodărire a propriului lor lăcaș, Ospiciul administrându-se pe cât posibil cu mijloace proprii. Conform hrisovului de întemeiere, s-au prevăzut posturile de ipochirurg, econom și stolnic, dar, în 1863, postul de econom s-a suprimat și s-a numit ca director și totodată administrator doctorul Iosif Szabo. Despre acesta știm că a fost un distins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pentru paza domnului decât a țărei, iar artileria noastră se mărginea în două tunuri, unul la Iași și altul la Galați; de unde noi cei mai bătrâni am apucat timpuri pe când nu se dădea o funcțiune, un decret de boierie, un hrisov, o hotărâre judecătorească fără tradiționalul rusfert 2, care intrase adânc în moravuri, astăzi avem în capul României moderne un rege, model de înțălepciune și virtute, o armată puternică care și-a făcut probele pe câmpul de bătaie, o magistratură instruită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am simțit îmboldit de ambițiunea de a dovedi că merit situațiunea ce mi s-a dat. M-am pus cu hărnicie strașnică pe lucru, am cetit și răscetit din scoarță în scoarță codul Calimah, Regulamentul Organic, Cap. VIII și Sobornicescul Hrisov și, în câteva luni, având memoria proaspătă, neobosită, ajutat și de practica de toate zilele, am ajuns să fiu un factor principal în tribunal și să pun în umbră pe ceilalți doi colegi ai mei, cari erau niște pariatce vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aceeași limbă ca și aceștia, au sosit mai tîrziu; la început, ei erau grăniceri și proprietari liberi ai pămînturilor lor. Sașii erau imigranți germani din ținutul Rinului și au venit în secolul al doisprezecelea. Atît secuii cît și sașii primiseră hrisoave de la regele Ungariei care le confirmau privilegiile și le garantau dreptul la autoguvernare în zonele unde se stabiliseră. Secuii puteau fi găsiți mai ales în Carpații răsăriteni, iar sașii în zona cuprinsă între orașele Brașov (Kronstadt) și Sibiu (Hermannstadt), avînd
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
români, cu excepția faptului că aparțineau unor religii acceptate oficial. Apartenența românilor la credința ortodoxă avea să constituie firește un handicap pentru poziția lor politică și socială. Spre deosebire de sîrbi, care aveau centrul lor cultural la Sremski Karlovci, românii nu primiseră un hrisov special sau privilegii garantate. A fost instituită o mitropolie la Alba Iulia, aflată sub jurisdicția mitropoliei ungro-valahe de la București, dar aceasta putea oferi puțin sprijin concret membrilor ei. Harta 15. Transilvania Ca principat autonom sub suveranitate otomană, Transilvania era obligată
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
altă naționalitate nu era suficient de puternică pentru a oferi un parteneriat alternativ. Am fost martorii unei evoluțiii în cadrul unora dintre programele naționale înainte de 1867. În secolul al optsprezecelea, accentul era pus pe drepturile istorice garantate de tratate sau de hrisoave. Pe la 1848 devenise importantă ideea drepturilor individuale și naționale. Petițiile românilor scoteau în evidență faptul că naționalitatea lor alcătuia majoritatea populației din Transilvania și că ea plătea cea mai mare parte a taxelor. Argumentele istorice nu au fost însă niciodată
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
îmi lasă impresia unei dame burgheze qui a mal vieilli (care a îmbătrânit urât), rău fardate. Nu mai poate trăi în stilul său obișnuit și este obligată să improvizeze la infinit. Anul 2001 Pagina de titlu a vechilor cărți bisericești, Hrisoavele, se mai numea și "Poartă". Vasili Rozanov, tradus și citit intens în România la începutul anilor '90 (Apocalipsa timpului nostru, Editura Institutul European, Iași, 1994) a scris pagini de un antisemitism înfricoșător despre "setea de sânge" a evreilor. Ele nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
rădăcini în toate clasele și categoriile societății românești, face ca el să fie un adevărat partid de masă.“ („Rolul de conducător politic al partidului“, Tribuna, 15 iunie 1989) MOLEA Ion „Era și mai e o țară de glorii. Citește-i hrisovul ascuns în pământ. Ascultă-i comunismul cuvânt Și fii început de istorii.“ („Cu steaua pe umăr“, Ramuri, 15 august 1972) MORARU Cornel, critic literar și publicist „Or, adevărul este unul singur, înseamnă că acel scriitor nu s-a implicat destul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
jos a condiției sociale - robii. Ei erau cu totul în puterea stăpânilor lor care puteau face cu dânșii orice voiau, fără să-i omoare însă. Robi erau țiganii, pe care documentar îi constatăm pentru întâia dată în Țara Românească, în hrisovul din 30 octombrie 1385, prin care Dan I întărește mânăstirii Tismana posesiunile ei. Între aceste posesiuni sunt trecute și «40 de sălașe de țigani», pe care mânăstirea le stăpânea din vremea lui Vlaicu Vodă (1364 - cca.1377). Țiganii însă sunt
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
termenului „a tolera” : „a suferi”, „a suporta”, „a Îngădui” etc. În astfel de cazuri, toleranța este percepută ca un act paternalist, un act de favoare față de o comunitate care se abate de la normă și este deci „a-normală”. Printr-un hrisov domnesc de la mijlocul secolului al XVIII- lea, de pildă, se interzicea străinilor („greci, albanezi, sârbi și alții”) să devină boieri și să ocupe funcții publice, pentru că ei erau doar „suferiți [= tolerați] a trăi și a locui aice, În pământul țării
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
română : Balcanii și balcanismul, Editura Humanitas, București, 2000). 576. Radu Ștefan Vergatti, „Dinamica demografică și aspecte socio-profesionale ale obștii evreiești din București (1810-1939)”, Revista de Istorie Socială, vol. II-III (1997-1998), Romanian Cultural Foundation, Iași, 1999, pp. 165-235. 577. Printr-un hrisov din 1785, domnitorul Moldovei Alexandru Mavrocordat a hotărât ca, „de astăzi Înainte, nicidecum moldovan țigancă să nu ia, nici țiganul moldovancă, ci acest fealiu de Însoțire și cununie să fie de istov cu hotărâre oprite” ; cf. Rromathan. Studii despre rromi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
modificări și eliminări: a) La Începutul spectacolului se afirmă că se Împlinesc 500 de ani de cînd domnul Țării Românești a poruncit ca scaunul domniei să fie așezat În Cetatea Bucureștilor. Se va modifica Întrucît din anul 1459 datează primul hrisov În care se amintește de existența orașului București, iar din 1846 avem date despre așezarea scaunului domnesc a lui Mircea Ciobanul În acest oraș”. Cenzorii greșiseră grav asupra ultimului an, 1846, deoarece pe atunci Bucureștiul era de mult timp capitala
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
n-are habar de moarte când s-avântă cu spada. Parcă poți ști cine-i cu adevărat "Năzdrăvanu' Moldovei"? Să ni-l ție Dumnezău! După Lipnic, se fudulește Gheorghiță, m-o procopsit Vodă c-o șfară de țarină, întărită cu hrisov și pecete domnească, să n-o clintească nimenea, și urmă, solemn, îngroșându-și vocea: "Gheorghiță Amarandei! Pentru vitejie! Să-ți fie ocină dreaptă! Ție și urmașilor tăi, în vecii vecilor!" Și, când m-o strâns la pieptu' lui și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]