1,233 matches
-
mondiale sub apăsarea a trei dictaturi (regală, militară și proletară), plus o Revoluție neterminată, aș putea începe, cum a încheiat autorul Amintirilor, partea a treia: Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din satul „de peste Răstoaca-Sabar”, mânat în lume de ambiția mamei de a-și vedea feciorul „domn cu multă carte”, care, însă, n-a ajuns dascăl decât la 30 de ani, când „și-a găsit Bacăul”, unde s-a apucat
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
al treilea an de viață. Toate aceste scurte aspecte, dar esențiale în abordarea lucrului cu copilul surd, au constituit pilonii de care m-am sprijinit sub îndrumarea domnului profesor Florea, în activitatea mea ulterioară. Aveam să modelăm împreună “bucatele de humă”, zi de zi, an de an și să ne bucurăm pentru fiecare sunet, pentru fiecare silabă, pentru fiecare cuvânt, rostite de buzele lor timide. 121 Ne-a fost dat sa trăim bucuria primelor cuvinte înlănțuite, spuse grav, serios, cu suflet
C?ntecul neauzit al ?oaptelor rostite by Faighel Cezara [Corola-publishinghouse/Science/83993_a_85318]
-
un protector al întregului ținut al Meglenului - Sf. Arhanghel Mihail, care se sărbătorește la 6 septembrie la mănăstirea din Oșani. La meglenoromânii din România obiceiul panaghirului nu se mai păstrează deși când au venit din Cadrilater încă îl mai sărbătoreau. Huma este singura localitate din Meglen unde obiceiul de panaghir nu a dispărut. Au apărut și obiceiuri noi împrumutate de la popoarele statelor în care locuiesc. Privitor la dialectul meglenoromân s-au făcut studii cuprinzătoare de filologi români și streini. Redăm din
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
în baza unor concepții morale particulare despre ceea ce face ca o viață să fie lăudabilă, înfloritoare sau valoroasă. Altfel spus, în termenii lui Robert Talisse, cei mai mulți moraliști se încadrează în "tradiția modernă a filosofiei politice care, de la Locke, Montesquieu, Rousseau, Hume, Smith, Jefferson, Kant sau Mill și până astăzi, este unită în concepția potrivit căreia există o justificare morală solidă pentru liberalism" (Robert B. Talisse, Democracy and Moral Conflict (Cambridge University Press, Cambridge, 2009), p. 44). 19 Jahanbegloo, Conversations with Isaiah
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
școlilor. Cine leo mai scotoci !?... Între colinele vălurite din partea stângă a văii Bârladului sunt bulucite așezări sătești, probabil răsfirate la începuturi, dar aglomerate astăzi în preajma centrului administrativ. Pe după câteva înălțări cutezante de pământ, vălurind între galbenul lutos și negrul de humă, stă așezat într-un cuib cu vedere doar înspre soare, satul Dodești. Pe aici m-a purtat destinul prin anii 1973-1975, când, împreună cu Theodor, am făcut mai întâi o vizitare a locurilor, unde urma să stăm doi ani școlari, ca
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
noumenală", sau adevărul transcendental, la care nu avem acces. Această analiză conduce la declararea lui Kant idealist, dar un idealist rațional. În ciuda acestei diferențe, Kant marchează o întoarcere la idealism (în Germania). Nu este de acord cu scepticismul lui David Hume și este dușman al dogmatismului religios. Are descoperiri în astronomie, în special în ceea ce privește diminuarea vitezei de rotație a pământului ca urmare a procesului de fricțiune a aerului. Scrie cartea Istoria universală și teoria cerului sau eseu asupra concepției și originii
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
principiul "Mach" sau "originea inerției": relația dintre stelele fixe și mișcările terestre. Pentru Mach, numai senzațiile sunt reale. El neagă existența atomilor, fiind sever criticat de Max Planck. Einstein intervine în dispută, vorbind despre existența și fluctuația atomilor. 185 David Hume (1711-1776), istoric, economist, eseist și filosof scoțian, aparține iluminismului prin empirismul său, împreună cu John Locke și George Berkeley. Este în același timp sceptic. Scrie A Treatise of Human Nature ("Un tratat despre natura umană"), în care descrie natura omului subjugat
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
tratat despre natura umană"), în care descrie natura omului subjugat experienței, opusă raționalismului cartezian. Dorința, și nu rațiunea, guvernează omul. Rațiunea este sclava pasiunilor omului. Crede în existența ideilor înnăscute. Conceptul metafizic al sinelui este rezultatul unui mănunchi de senzații. Hume este un sentimentalist. Immanuel Kant apreciază filosofia lui Hume, care sprijină utilitarismul, logica pozitivă, concepțiile lui William James și științele cognitive. Einstein este un admirator al filosofiei empiriste a lui David Hume. 186 Alfred Kleiner (1849-1916), fizician suedez, profesor de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
subjugat experienței, opusă raționalismului cartezian. Dorința, și nu rațiunea, guvernează omul. Rațiunea este sclava pasiunilor omului. Crede în existența ideilor înnăscute. Conceptul metafizic al sinelui este rezultatul unui mănunchi de senzații. Hume este un sentimentalist. Immanuel Kant apreciază filosofia lui Hume, care sprijină utilitarismul, logica pozitivă, concepțiile lui William James și științele cognitive. Einstein este un admirator al filosofiei empiriste a lui David Hume. 186 Alfred Kleiner (1849-1916), fizician suedez, profesor de fizică experimentală la universitatea din Zürich. Este conducătorul tezei
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
al sinelui este rezultatul unui mănunchi de senzații. Hume este un sentimentalist. Immanuel Kant apreciază filosofia lui Hume, care sprijină utilitarismul, logica pozitivă, concepțiile lui William James și științele cognitive. Einstein este un admirator al filosofiei empiriste a lui David Hume. 186 Alfred Kleiner (1849-1916), fizician suedez, profesor de fizică experimentală la universitatea din Zürich. Este conducătorul tezei lui Einstein. Are cercetări în domeniul modificărilor atracției gravitaționale 187 Bertrand Arthur William Russell (Third Earl Russell, 1872-1970), istoric, matematician, sociolog, filosof, logician
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
această contopire a răsărit cu succes știința naturii din care, apoi, se inspiră toți filosofii moderni. Critica raționalismului matematic s-a făcut istoricește de un al doilea mare curent al filosofiei moderne, anume de empirismul englez: John Locke și David Hume sunt reprezentanții lui de seamă. Ideea fundamentală a acestei direcții constă în: sunt două feluri de științe, deosebite prin natura și metoda lor, pur abstracte ca matematica și concrete ca fizica și psihologia. Nu poate fi admisă, deci, numai o
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
psihologia. Nu poate fi admisă, deci, numai o formă de știință, cea matematică care să constituie modelul tuturor celorlalte științe. La fel de legitime și reale sunt științele care studiază fapte, deosebite de matematică atât prin conținut cât și prin metodă. David Hume caracterizează cunoașterea matematică ca fiind de o precizie și certitudine perfecte. Ea ocupă, însă, un loc restrâns în ansamblul cunoașterii, nefiind operantă cu referire la realitatea propriu-zisă. Oricând este posibil contrariul unui enunț despre realitate, încât numai prin existență putem
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
despre realitate, încât numai prin existență putem afla ceva despre fapte și despre relațiile dintre ele. Cunoașterea despre realitate este marcată de probabilitate, ea nu poate atinge certitudinea absolută proprie cunoașterii matematice, având ca domeniu de referință sfera posibilului. David Hume, ca și John Locke, de altfel, a formulat distincția între enunțuri adevărate sau false pe temeiul faptelor și enunțuri adevărate sau false pe temeiuri logice, între adevăruri contingente și necesare. În mod îndreptățit această distincție a fost caracterizată drept o
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
între adevăruri contingente și necesare. În mod îndreptățit această distincție a fost caracterizată drept o anticipare a celebrei distincții între adevăruri analitice și adevăruri sintetice, între științe formale și științe factuale, distincție consacrată de filosofia analitică modernă a limbajului științei. Hume, în opinia lui Mircea Flonta, este considerat drept filosoful clasic care a dat formularea cea mai clară punctului de vedere empirist asupra cunoașterii. Distincția lui între relații între idei și fapte este privită ca o prefigurare a distincției între adevăruri
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
obține o cunoștință absolută. Atitudinea lui Kant e determinată prin aceea, că el ia din fiecare din cele două teorii, opuse, jumătatea adevărată după părerea sa și îmbină aceste două jumătăți dând naștere la o teorie nouă: față de empirismul lui Hume el restabilește vechea dogmă a raționalismului: există cunoaștere a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant; până acum raționalismul fusese totdeauna realist, în vreme ce empirismul fusese idealist la Berkeley și Hume. Este clarificatoare comparația pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoașterii și schimbarea produsă de ideile lui N. Copernic asupra concepției astronomice despre lume. Până atunci se explicaseră fenomenele cerești prin mișcarea corpurilor celeste în jurul pământului. Copernic
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
indiscutabilă. Legea determinismului universal domină până și reprezentările despre intervențiile divinității în existența ființelor, privite ca parte a sistemului mecanicist, redundant și inexpresiv. La aceasta tradiție iconoclastă punctată decisiv de raționalism se adaugă în secolul XVIII empirismul factual, prin David Hume și Isaac Newton, care afirmă o altă "opoziție" față de imaginar, faptul, antonim al confuziei, delirului, iraționalului și fantasmelor onirice. Derivat din percepție sau produs al observației și al experimentului, faptul poate fi și un eveniment, precum cel istoric. În Secolul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a cunoașterii, incompatibilă cu realismul științific, pe care-l consideră a fi la baza constructivismului. Patomäki și Wight (2000, pp. 219-223) regăsesc originile acestui antropocentrism, trecând prin lucrările fundamentale ale realismului de la jumătatea secolului XX, în operele ontologice ale lui Hume și Kant din secolul al XVIII-lea5. Altfel, ei asociază dezvoltarea realismului politic și introducerea sa în relațiile internaționale americane de către Morgenthau cu empirismul lui Hume și cu postmodernismul lui Nietzsche. Obiectivul acestei genealogii este de a prezenta o distincție radicală
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
trecând prin lucrările fundamentale ale realismului de la jumătatea secolului XX, în operele ontologice ale lui Hume și Kant din secolul al XVIII-lea5. Altfel, ei asociază dezvoltarea realismului politic și introducerea sa în relațiile internaționale americane de către Morgenthau cu empirismul lui Hume și cu postmodernismul lui Nietzsche. Obiectivul acestei genealogii este de a prezenta o distincție radicală în gândirea realistă între domeniul lucrurilor observabile și gândirea morală. Într-un anumit sens, este o reluare a criticii că doctrina realistă este pozitivistă și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Unreason in Society, Harvard University Press, Cambridge, MA, 1948, pp. 131-176. Hartshorne, Richard, The Nature of Geography, Edwards Brothers, Ann Arbor, MI, 1946. Hirschman, Albert O., National Power and the Structure of Foreign Trade, University of California Press, Berkeley, 1945. Hume, David, „Of National Characters”, Essays, Moral, Political, and Literary, vol. 1, ediție nouă, Longmans, Green, Londra, 1889. Knorr, Klaus, The Power of Nations, Basic Books, New York, 1975. Leith, C.K., Furness, J.W., Lewis, Cleona, World Minerals and World Peace, Brookings
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Precarious Balance, Alfred A. Knopf, New York, 1962. Elzbacher, O., „The Balance of Power in Europe”, The Nineteenth Century and After, 57 (mai 1905), pp. 787-804. Gulick, Edward Vose, Europe’s Classical Balance of Power, Cornell University Press, Ithaca, NY, 1955. Hume, David, „Of the Balance of Power”, Essays: Moral, Political, and Literary, vol. 1, ediție nouă, Longmans, Green, Londra, 1889. Liska, George, Nations in Alliance: The Limits of Interdependence, Johns Hopkins University Press, Baltimore, MD, 1962. Newman, William J., The Balance
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau identitate sexuală, conceptul de recunoaștere a devenit o noțiune-cheie. ν Trebuie să subliniem totuși că noțiunea nu este chiar atât de nouă cum consideră, la repezeală, unii. Într-adevăr, din Antichitate până la Kant, trecând prin Adam Smith și Davis Hume, morala practică nu a neglijat deloc problemele legate de respectul reciproc al persoanelor. Dar abia Începând cu Hegel recunoașterea va deveni cu adevărat punctul de sprijin al unei etici. Clarificările pe care le-a adus acesta rămân esențiale pentru cel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
copierea pe mătase a nebănuitelor năstrușnicii... *** TOTEM: „A face uz de un totem nu-i lucru greu, numai că niște trucuri - cred eu - nu-s de prisos, pentru a nu cădea în ridicol. Pentru slobozirea ploii: iei un pumn de humă-n mâna stângă, te învârtești de trei ori într-un sens, de șapte ori în celălalt. Apoi aștepți. (A nu se uita umbrela!) Pentru ivirea soarelui: te învârtești de șase ori la dreapta, de douăsprezece ori la stânga. Reiei mereu figura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
lucrare de bază, "Critica rațiunii pure" devine biblia filosofiei moderne. Rațiunea, împreună cu experiența, trebuie privite dincolo de greșelile filosofiei tradiționale și ale metafizicii. Critică filosofia speculativă, ce transformă obiectele din afara experienței în suportul unor teorii inutile. El rezistă scepticismului lui David Hume ("rațiunea este sclava pasiunii") care vede dorința, și nu rațiunea, ca fiind guvernator al minții. Kant consideră categoriile elaborate de el ca formând structura înțelegerii lumii și a legilor ei. Rațiunea este sursa moralității. Mintea formulează în mod abstract experiențele
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
bucurii inocente" (Politica VIII:7; 134b-35-1342a, 8). El dă ca exemplu purificarea religioasă a Ifigeniei în Taurida. Jean Racine 41, geniu al tragediei, utilizează, în realizarea rolurilor, efectul cathartic, în scopul purificării pasiunilor vicioase, ca o supapă de armonizare. David Hume se opune acestei teze, afirmând, sarcastic, că simpatia pentru milă înseamnă înlocuirea teatrului cu spitalul. Psihanaliza freudiană reafirmă catharsis-ul aristotelian. Sigmund Freud utilizează metode cathartice psihanalitice în corectarea complexului oedipian. În anul 1890, Freud și Josef Breuer 42 inițiază
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]