14,500 matches
-
doinelor de aur,/ Limba noastră cea română.” Considerându-ne, pe toți, profund îndatorați limbii românești, poetul basarabean Petru Cărare exclama: „În vârf de cer făr’ de prihană, / Ca neamul să te țină minte, / Te-am pus spre a ne fi icoană / De-a pururi, scump și sfânt părinte. Cobori un pic din slăvi albastre, / Cu chipul tău să ne sfințești pământul, / În fața ta și-n fața limbii noastre, / Eu azi te rog: ascultă-mi jurământul. // De-ar fi cumva-n moment
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
pasaje ale reportajului devoalează identitatea artistică a autorului, talentul poetic al lui Eminescu: ” Strălucitul teatru este un câmp de întristare, o casă de morți, unde pe coridoare și pe scări zac femei și bărbați asfixiați, oameni zdrobiți și călcați”; Era icoana morții ce se prezenta privirei îngrozite”; ” O compătimire profundă se manifestă când fu pusă între morți o fată frumoasă nici de șaisprezece ani. Copila avea ciorapi albaștri de mătase și pantofi eleganți; hainele erau înnegrite și pe jumătate arse, dar
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
mare forță spre a separa cadavrele încleștate. Se spera că unii vor mai fi în viață și s-au pus a-i duce de aci. Speranța că e vorba numai de răniți și leșinați nu se împlini din nenorocire. Era icoana morții ce se prezenta privirei îngrozite, în forma ei cea mai oribilă. Condeiul nu e în stare a descrie, și mulți bărbați cari au mai văzut focuri teribile au îngălbenit la vederea acestor nenorociți, cari câteva minute mai ‘nainte erau
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
în galerie ? Pompierii spun că ar fi văzut grămezi de cadavre în galeria a treia și a patra. Nu cumva ochiul lor s-a amăgit de fumul ce străbătea toate localitățile ? Sau poate groaza i-a făcut să vază acea icoană teribilă? Bine ar fi dacă spusele lor s-ar dovedi că sunt numai produsul aprinsei lor fantezii ! 12 ore. Teatrul ars cu totul și pompierii caută să stingă vatra de jeratic. Rechizitele teatrului, biblioteca, garderoba și decorațiunile au ars mai
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
camere zăceau 36 de rămășițe arse ale acelor persoane prinse de mâna morței la un loc unde căutaseră plăceri. În vestibul, de ambele părți ale peretelui, zăceau 74 morți. Deși deprins cu vederea cadavrelor, totuși d-abia puteam suporta această icoană grozavă. Aci zăcea un copil lângă un bărbat, dincolo un june lângă un unchiaș, lucrătorul lângă funcționar etc. Cei mai mulți au fost sufocați de fum sau turtiți de îmbulzeală. Negriți de nu se mai cunoșteau, cu expresia de groază și desperare
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
însă, pe cât cred, în sine, adică pentru ele înseși, ca vreun Hubert Robert al poeziei, - el nefiind un simplu "ruinist". Căci, între altele, ceea ce are un tâlc anume,-n ocurență, e că ruinele acestea sunt, mai cu seamă, "chipuri și icoane", imagini ale sufletului însuși și/sau, conform faimoasei definiții a peisajului, după Amiel, niște subiective "étatșsț d'âme". Ele, de altfel, se răsfrâng, mai totdeauna, în iazuri sau în ape speculare, ca și, firește,-n "sufletul ș...ț fântână": oglindă
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
treacăt, secvența ce urmează reprezintă al treilea 5 pentadecasilab perfect din Craii..., și anume:) "... ce oglindă albe turle între funebri chiparoși." (Rămâie-i cititorului plăcerea să pună, unde se cuvine, mica trăsură de unire!) III Ruinurile, multe, mateine sunt, așadar, icoane și oglinzi: răsfrângerile, rare, în afară ale unui suflet cetluit, - care se caută, consideră, adoră, a la Narcis, sau dimpotrivă, masochistic, se dezaprobă (cvasi-complezent și nu fără, se pare, voluptate), prin mijlocirea lor, pe sine însuși. În rest, nicio priveliște
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
tinichele" (întreg "domeniul" Arnoteanu: o cloaca maxima, acesta, corcită cu un pandemoniu, fiind, de altminteri, o oglindă fără greș și un motiv redus al Curții-vechi, - cea "fără întocmire, fără stil, cu nade, umpluturi" ș. cl., răsfrângere, la rându-i, și vrednică icoană a unei nevrednice istorii); dar, pentru că sălășluieș-te,-ntr-însul, ca într-o malebolge, acea sinistră "iazmă" urlătoare ce-a devenit Sultana Negoianu: fosta amazoană cinofilă, ajunsă Cerberul acestor iaduri, ce-și hămăie "în nopțile cu lună" ibovnicii Anubiși de pe vremuri. ("Ascunsă
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
de țară" ( Proces verbal). Versurile bucovineanului mișună de "gînduri subversive", reverberînd "ani de suferință", o "durere comună", "dorinți seculare". Prin forța lucrurilor, ele se întorc către anul 1940 și chiar mai adînc în vremuri, înaintea făuririi României Mari, a cărei icoană funcționează precum un miraj. "Bolnav de poezie", "bătrîn copil" al meșteșugului acesteia, Vasile Tărâțeanu e obsedat de harta patriei ideale pe care se străduiește a o reconstitui cu ingenuitatea unui patriotism fabulos. Imaginile sînt simple, neabătînd atenția de la mesajul exhortativ
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
și în istoria clipei. Plasate undeva prin anii 20-30, în acei ani frumos garnisiți cu menajere baroce și cu gangsteri coborîți din Al Capone precum personajul urmuzian din maimuță, cu negri sălbatici și cu efebi slujindu-l pe Onan în fața icoanei întrupate exact în spațiul din gaura cheii, desenele sale, impecabile ca volumetrie, materialitate și putere de in(ex)citare, par mai degrabă material didactic pentru seminariștii dolofani și tomnatici (eventual și alumni!) decît pentru degustătorii competenți de ceremonialuri artistice și
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
neinspirată de a-l ajuta a dezlănțuit o sumedenie de blesteme aruncate cu gura schimonosită, însalivată a profeților pustiei, apoi cu gesturi schilave de pasăre șontorogită a continuat să aprindă lumînările una cîte una. În aceeași mînăstire am întîlnit singura icoană care m-a fascinat, de o mărime neverosimilă, o icoană a Maicii Domnului. Oriunde te-ai fi aflat în Biserică acea icoană te privea cu ochi vii, ochi care înotau în lacrimă, am stat acolo uitîndu-mă în acei ochi cu
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
blesteme aruncate cu gura schimonosită, însalivată a profeților pustiei, apoi cu gesturi schilave de pasăre șontorogită a continuat să aprindă lumînările una cîte una. În aceeași mînăstire am întîlnit singura icoană care m-a fascinat, de o mărime neverosimilă, o icoană a Maicii Domnului. Oriunde te-ai fi aflat în Biserică acea icoană te privea cu ochi vii, ochi care înotau în lacrimă, am stat acolo uitîndu-mă în acei ochi cu sentimentul că nu am nevoie de nimic altceva, am ieșit
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
schilave de pasăre șontorogită a continuat să aprindă lumînările una cîte una. În aceeași mînăstire am întîlnit singura icoană care m-a fascinat, de o mărime neverosimilă, o icoană a Maicii Domnului. Oriunde te-ai fi aflat în Biserică acea icoană te privea cu ochi vii, ochi care înotau în lacrimă, am stat acolo uitîndu-mă în acei ochi cu sentimentul că nu am nevoie de nimic altceva, am ieșit și am intrat de mai multe ori pînă m-am decis să
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
un ochi care clipește la apropierea ta răspîndind cercuri de emoție ca apa abia atinsă, primești respirația lor în față și lumina lor. Și nu o dată Lungin transformă "aproapele" în împărtășanie și rugăciune, iar "departele" în meditație, însă chipul viu, "icoana" este cea care scurtcircuitează emoțional distanța dintre actor și spectator. Cu poezia lacustră a cețurilor, Lungin se apropie de Kim Ki-duk cu filmul-poem, Primăvara, vara, toamna, iarna... și din nou primăvara (2003), dar întrebările grave atemporale ale condiției umane îl
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
speranța de a adăsta, tihnit, redempția, căci ajung la adevărata înțelegere numai cei care pornesc din nou pe drumul pierdut cândva și regăsesc tainele pe care le-au împrăștiat așa cum împrăștii molozul. Un dialog cu diaspora înseamnă să schițezi o icoană a sufletului celor pribegi. Dar și un fructuos și necesar exercițiu pentru spirit. Or, așa cum le-a înfăptuit Sebastian Crăciun, deopotrivă icoana și exercițiul semnalizează ceva din neastâmpărul muzicienilor români trăitori pe alte meleaguri. Mărturisirile lor demonstrează că sunt egali
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
regăsesc tainele pe care le-au împrăștiat așa cum împrăștii molozul. Un dialog cu diaspora înseamnă să schițezi o icoană a sufletului celor pribegi. Dar și un fructuos și necesar exercițiu pentru spirit. Or, așa cum le-a înfăptuit Sebastian Crăciun, deopotrivă icoana și exercițiul semnalizează ceva din neastâmpărul muzicienilor români trăitori pe alte meleaguri. Mărturisirile lor demonstrează că sunt egali în felul cum trebuie să slujească muzica și nu după cum se aseamănă unii cu alții. La mulți dintre ei se simte cum
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
etic-religioasă cu ajutorul pîrghiilor vieții civile. Legionarul e un halucinat al ideii pînă la încălcarea limitelor admisibile de regulile competiției sociale, un vizionar derapat ce comasează obiectul contemplației cu realitatea: "Legionarul nu mai trăiește printre oameni, ci trăiește printre idei și icoane sau, mai bine zis, săvîrșește fapte în întregime supuse poruncii ideii contemplate, și nu cîntăririi rezultatului acțiunii". Orizontul spiritual, de o deschidere (iluzorie) fără precedent, era seducător. Mircea Eliade scria entuziasmat: "În nicio parte a lumii, astăzi oamenii nu-și
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
luat aici în sensul idolatru, ca formă ilicită de prețuire a făpturii în locul creatorului, ci mai curînd în sensul etimologic: idolul (eidolon) e forma sensibilă prin care oamenii își reprezintă elementul divin. În acest caz, idolii pot fi reprezentați de icoane, și atunci avem de-a face cu butaforia simbolică a cultului religios, sau pot fi descriși cu ajutorul noțiunilor, și atunci avem de-a face cu teoriile teologico-filozofice. Deși în prima situație avem reprezentări, iar în a doua avem concepte, în
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
propriul său suflet, spre izvorul nemuritor al Cuvântului aceluia divin. Astfel se dezvăluie o concepție înaltă despre poezie ca res sacra, ca un sens profund pe care poetul se străduie să-l descopere în toate ipostazele vieții [...]. Singur, doar cu icoana mamei și înconjurat de natura cu nenumărate fețe, poetul urmărește mișcările sufletului în migrarea lui spre un cer eliberator [...]. Poezia religioasă a lui Gheorghe Simon izvorăște dintr-o credință profundă, cu temeiuri teologice foarte bine stăpânite (ar trebui să cităm
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
Titlurile capitolelor poartă numele femeii din fiecare existență: Navamalika, logodnica regelui Arjuna, Isit cea iubită de faraonul Dadefra, Hamma pierdută de îndată ce a fost găsită, Servilia - sclava crescută spre a o sluji pe soția lui Axius, Fecioara Maria adorată într-o icoană, Xvonne decapitată în ziua întâlnirii, Ileana venită dintr-o Rusie a războiului și a Revoluției bolșevice, soția unui fost aghiotant al țarului, amândoi siliți să ia calea pribegiei. În fiecare din cele șapte întâlniri, femeia este hărăzită altuia prin logodnă
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
în bisericuța Mînăstirii Rohia - modesta, smerita catedrală a tinereții mele - și mi-a fost cel mai drag mort pe care l-am văzut vreodată. Monah viu, cu înfățișare de sfînt, adormit ca un Ťcoconť, cu pieptar moroșenesc sub cap, între icoanele și candelele miezonopticii". Alături de un număr de personalități ale vieții literare și artistice, de preoți dar și de - cum altminteri? - securiști și milițieni, sunt prezenți la prohodul "părintelui Nicolae" și țăranii maramureșeni care "l-au iubit pe evreul Steinhardt cel
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
Steinhardt cel convertit, drept care au pregătit și pregătesc la nesfîrșit primirea lui în evlavia poporului român". Dacă un "moment de perplexitate" îl reprezintă o coroană de flori din partea lui... Adrian Păunescu, localnicii simpli dovedesc că "avem nevoie de încă o icoană. O icoană maramureșeană, desigur. Icoana Monahului DelaRohia". Să adăugăm că, precum un mare semn de încredere în învățăcelul său, N. Steinhardt l-a ales ca legatar testamentar, cu sarcina de a-i prelua și gestiona manuscrisele. Din materia unor evocări
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
convertit, drept care au pregătit și pregătesc la nesfîrșit primirea lui în evlavia poporului român". Dacă un "moment de perplexitate" îl reprezintă o coroană de flori din partea lui... Adrian Păunescu, localnicii simpli dovedesc că "avem nevoie de încă o icoană. O icoană maramureșeană, desigur. Icoana Monahului DelaRohia". Să adăugăm că, precum un mare semn de încredere în învățăcelul său, N. Steinhardt l-a ales ca legatar testamentar, cu sarcina de a-i prelua și gestiona manuscrisele. Din materia unor evocări personale care
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
pregătit și pregătesc la nesfîrșit primirea lui în evlavia poporului român". Dacă un "moment de perplexitate" îl reprezintă o coroană de flori din partea lui... Adrian Păunescu, localnicii simpli dovedesc că "avem nevoie de încă o icoană. O icoană maramureșeană, desigur. Icoana Monahului DelaRohia". Să adăugăm că, precum un mare semn de încredere în învățăcelul său, N. Steinhardt l-a ales ca legatar testamentar, cu sarcina de a-i prelua și gestiona manuscrisele. Din materia unor evocări personale care atestă calitatea de
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
un videoclip în totalitate 3D. Crăciunul acelui an o găsește pe undele radiofonice cu piesa “Fade Away”, prima de pe un nou album. Dacă vreți să știți mai multe despre ea, iată: este ambițioasă, încăpățânată și fidelă. Colecționează tablouri, pixuri, stilouri, icoane, CD-uri, adoră crinii, zambilele, florile de pădure și trandafirii galbeni și, firește, nu se desparte de minusculul ei cățeluș rasa chihuahua. Filmul care a impresionat-o cel mai mult: “Lista lui Schindler”, pentru realismul secvențelor legate de Holocaust. În
Anca Badiu by Crengu?a MOISE () [Corola-journal/Journalistic/83968_a_85293]